Nu știi ce carte să pui în bagaj pentru cele câteva zile libere care urmează? Știm noi ce să citești în minivacanța de 1 mai! Avem 10 idei de lecturi scurte, din care cel puțin una se va potrivi cu starea ta de spirit din această perioadă.
Urmează câteva zile libere, prilejuite de sarbătoarea de 1 mai. Indiferent că pleci la munte, la mare, în vizită, că ieși la iarbă verde sau că stai acasă, poți profita de această minivacanță ca să citești. Asta nu înseamnă să stai cu nasul în cărți de dimineața până seara. Orice scurtă vacanță ar trebui să fie și o ocazie de ieșit în natură sau de povestit cu prietenii. Așa că am ales câteva cărți scurte pe care le poți citi în minivacanța de 1 mai, chiar și dacă le aloci numai două ore pe zi. Unele pot fi citite chiar și mai repede de-atât!
Nu numai, dar mai ales dacă mergi la mare și nu știi ce să citești în mini-vacanța de 1 mai, ia-ți cu tine Pescărușul Jonathan Livingston, de Richard Bach. Autorul însuși și-a numit cartea o “fabulă a zborului”. Personajul principal e un pescăruș diferit de ceilalți din stolul lui. El nu luptă pentru hrană, ca toți ceilalți; pentru el, zborul e mai mult decât atât. Zborul înseamnă singura lui șansă de a se depăși pe sine. Încearcă să-și perfecționeze zborul, să fie tot mai bun, să zboare cât mai sus și cât mai departe. Ambiția îi aduce însă ura stolului, care îl gonește. Descoperă însă că nu e singurul pescăruș care vrea să-și desăvârșească zborul – ceea ce credea că e singura lui menire în viață. Mai târziu devine însă mentorul altor pescăruși și află că cel mai greu lucru pe lume este să convingi o pasare că ea este liberă și că trebuie să își folosească libertatea. Dar cu oamenii cum stau lucrurile?
Dacă e vorba despre cărți scurte și despre desăvârșirea sinelui, atunci ar fi bine să pui pe listă și Siddhartha lui Hermann Hesse, pe care o vei găsi în același volum cu Călătoria spre Soare-Răsare.
Siddhartha e născut într-o familie de brahmani, dar își lasă în urmă familia și pleacă într-o călătorie de descoperire spirituală. Pe parcursul călătoriei întâlnește șamani și pustnici și învață de la fiecare câte ceva. Apoi, decide că trebuie să cunoască viața prin dragostea trupească și își întemeiază o familie. Însă nici acest fel de a trăi nu-l mulțumește pe deplin. “Un om sau o fiinţă nu este niciodată în întregime Sansara sau în întregime Nirvana, omul nu este niciodată în întregime sfânt sau în întregime păcătos”, gândește Siddhartha.
Dacă ești genul meditativ, interesat de descoperirea sinelui, pasionat de filosofie și interesat de cultura indiană, nu o rata!
Ferma animalelor, de George Orwell, e o alegorie subtilă despre Revoluția Rusă și despre instaurarea comunismului.
Domnul Jones e un fermier căruia îi place băutura și care trăiește la Conac, o fermă mare, în care animalele nu sunt tratate precum ar merita. Dar animalele au rațiune și pornesc o revoltă împotriva fermierului, pentru că se consideră nedreptățițe și se vor libere: “Omul este singura ființă care consumă fără să producă. El nu dă lapte, nu face ou, e prea slab ca să tragă plugul, nu poate fugi destul de repede ca să prindă iepuri. Cu toate acestea, omul e stăpân peste toate animalele. El le pune la muncă și le dă înapoi abia cât le este necesar ca să nu moară de foame: restul păstrează pentru el”. Logica animalelor nu e departe de adevărul politic al vremurilor de atunci și, poate, al celor de acum.
Dintre toate animalele, porcii se fac remarcați. Tot unul dintre porci, Seniorul, este cel care le bagă în cap vacilor, cailor, măgarilor, câinilor și găinilor că omul profită de ele şi că, dacă l-ar înlătura pe om, animalelor le-ar fi mult mai bine muncind pentru ele însele. Porcii sunt singurele animale din fermă care impun respect și dau ordine, dar sunt și singurii care nu respectă propriile reguli.
Ferma animalelor denunță ipocrizia tiraniilor care s-au bazat inițial pe doctrine care promovau libertatea şi egalitatea, e o fabulă clasică plină de suspans, care poate fi citită în cheie politică sau nu. O carte scrisă magistral.
Deșertul tătarilor, de Dino Buzzati, e o carte scurtă, dar densă. Fără să fie solicitantă, descrie extrem de bine mirajul așteptării. Ce așteptăm? Care este scopul nostru, în viață? Pentru ce lăsăm zilele să treacă una după alta, așteptând să se întâmple ceva măreț? Ce folos are să ne trezim la apusul vieții, așteptând ceva ce nu am putut atinge niciodată – un destin senzațional, un destin care ne-ar putea scoate din rutină?
Giovanni Drogo, proaspăt absolvent al şcolii militare, este trimis la fortăreaţa Bastiani, unde intenţionează să stea cât mai puţin posibil, pentru că fortăreața e, de fapt, la un punct de frontieră dincolo de care se întinde deșertul. Aici nu se întâmplă nimic, zilele trec fără rost, iar schimbarea gărzilor e singura activitate. Aici, militarii se resemnează fără să aibă parte de vreo luptă, de vreun atac ce i-ar putea scoate din anonimat. Până și să mori ar fi mai bine decât să trăiești atât de inutil. Iar Drogo nu vrea așa ceva, are nevoie de o bătălie. Numai că muntele acesta în vârful căruia se află fortăreața, la fel ca deșertul tătarilor de dincolo de ziduri, au un miraj aparte. Fără să-și dea seama, soldații se afundă în viața izolată din fortăreață ani la rând, iar Giovanni Drogo nu face excepție.
Nu degeaba Dino Buzzati a fost jurnalist, scriitor şi pictor. Deșertul tătarilor e plin de descrieri uluitoare care te fac să ai impresia că ești acolo, în munți, călătorind pe un cal către linia orizontului, pe care o vei atinge cu propria-ți mână.
Dacă ai dispoziție pentru cărți scurte și pline de suspans, Cadavrul din bibliotecă, de Agatha Christie, e ce-ți trebuie în minivacanță.
Doamna Bantry este anunțată în toiul nopții de către cameristă că în biblioteca familiei a apărut din senin cadavrul unei tinere. Nimeni nu știe cine e fata machiată strident, cu unghiile roase și purtând o rochie de seară. După ce se află că aceasta era dansatoare la un hotel dintr-un orășel apropriat, doamna Bantry o convinge pe Miss Marple să ia parte la anchetă.
În caz că încă nu ai mai citit Agatha Christie, află că scriitoarea folosește, prin rotație, două personaje principale în rolurile de detectiv. Unul dintre ele este Jane Marple, genul de fată bătrână care rezolvă orice caz de crimă, iar cel de-al doilea este detectivul-geniu Hercule Poirot.
După ce te lasă să faci tot felul de presupuneri, Miss Marple află adevărul surprinzător. Lectura este una lejeră, potrivită pentru câteva zile de vacanță.
Dacă iubești cărțile – și sigur le iubești! – o să citești pe nerăsuflate Fahrenheit 451. Cartea lui Ray Bradbury e o distopie, dar o distopie ciudată. Singura regulă impusă este interdicția de a citi. Iar asta se face prin arderea cărților. De ce sunt cărțile considerate atât de periculoase? Pentru că sistemul nu vrea să aibă parte de răzvrătiți, de oameni cu idealuri și păreri. Se propagă ideea ca lectura dăunează fericirii. Umanitatea decade în fața ecranelor de televizor, cu ochii pironiți de emisiuni, filme și știri.
Montag, mândru de munca lui de incendiator de cărți, este cel care începe lupta cu sistemul. Emoționant este felul în care în el se declanșează schimbarea de atitudine față de cărți. Vecina lui de 17 ani, o fată descrisă ca având apucături anormale, cum ar fi să culeagă flori, să se uite la lună sau să se gândească la iubire, îl întreabă, într-o zi: Citeşti vreo carte înainte să o arzi? Montag este tulburat de întrebarea Clarissei, așa că fură un roman, îl citește și – surprinzător – îi place!
Fahrenheit 451 vorbeşte despre efectul tehnologiei asupra psihologiei umane. Însă, în final, concluzia este că ideile mor greu, iar cărţile supravieţuiesc, chiar dacă paginile lor sunt arse.
Sentimentul unui sfârșit, de Julian Barnes, e o carte despre trecerea timpului, despre o trecere a timpului deloc dramatică, ci firească. Despre faptul că dimensiunea vieții e exagerată de artă și literatură, când ea, de fapt, e mult mai simplă.
Tony Webster a ajuns în cea de-a doua jumătate a vieții mergând pe calea de mijloc, evitând extremele, din lașitate sau resemnare. Nu a luat decizii prea importante, a lăsat viața să i se întâmple. Prețul plătit? O viață trăită în mediocritate. Primește apoi o moștenire neașteptată și un jurnal care-i aparținuse unui prieten apropiat din tinerețe. Acestea reprezintă punctul de pornire către introspecție și întoarcerea în trecut. Personajul își reconstituie viața cu ajutorul amintirilor. Dar “lucrurile de care ne amintim nu sunt întotdeauna aceleași cu cele la care am asistat”.
Povestea nu e una strident melancolică, pentru că Tony găsește acolo, în memoria lui, o gașcă de băieți inteligenți, culți și aroganți, care filosofează despre lume și viață cât e ziua de lungă.
Timpul și memoria sunt elementele cele mai importante ale acestui roman, câştigător al Man Booker Prize în 2011. Ce suntem noi? Ceea ce ne amintim? Sau ceea ce am fost și am trăit cu adevărat? Suntem ca un puzzle de amintiri care poate fi rearanjat la infinit?
Jakob Jankowski are 90 sau 93 de ani, nici el nu mai știe și, oricum, după o vârstă nu mai contează numărul anilor. Trăiește într-un azil de bătrâni și își rememorează tinerețea, mai precis scurta perioadă în care a însoțit circul The Benzini Brothers. Ajuns în trenul circului din întâmplare, după ce părinții lui mor și pierde casa în care locuia, Jakob, care nu apucă să-și dea ultimele examene la facultatea de medicină veterinară, este păstrat în echipa circului ca să îngrijească animalele. În circ, o adevărată microsocietate. Ajunge să petreacă timp cu August, în a cărui grijă sunt animalele, și cu soția lui, acrobata Marlena.
În timp ce August, care aduce un elefant în circ, se dovedește de o cruzime de neimaginat, Jakob și Marlena încep să petreacă tot mai mult timp împreună, în preajma elefantului, și se îndrăgostesc. Dar dragostea nu e simplă în lumea lor.
Apă pentru elefanți e o carte ușor de citit și relaxantă, care te ajută să pătrunzi dincolo de magia strălucitoare a lumii circului și a spectacolului, în general.
Basil Hallward, un pictor talentat, realizează portretul în mărime naturală al unui băiat de viță nobilă care întruchipează perfecțiunea frumuseții. Narcisismul la care ajunge tânărul-muză îl face pe acesta să-și pună o dorință absurdă, dar care se dovedește că se poate îndeplini: să nu îmbătrânească niciodată. Cu alte cuvinte, un chipeș bărbat își vinde sufletul pentru a fi mereu tânăr și frumos. Trecerea anilor nu se face observată pe chipul și trupul lui. În schimb, cel care îmbătrânește este portretul – portretul lui Dorian Gray, creat de Oscar Wilde.
Dar ce se întâmplă când acțiunile tale nu mai au efect asupra ta? Ajungi să distrugi fără teamă și, astfel, să decazi. Dorian Gray simte plăcere când vede prin ce ravagii trece portretul său, în timp ce corpul îi rămâne intact. Ajunge să se închine la sine și nu mai are alte valori în afară de propria frumusețe și tinerețe.
Deși e o carte plină de semnificaţii şi consideraţii filosofice, Portretul lui Dorian Gray e ușor de citit datorită dialogurilor interesante și a narațiunii dinamice.
Perla, de John Steinbeck, e un roman-basm. Are ca temă clasica luptă dintre bine și rău, ilustrată prin povestea lui Kino, un tânăr pescar care este foarte sărac, dar care e mulțumit cu viața pe care o are împreună cu Juana și fiul lor, Coyotito. Lucrurile se schimbă în ziua când Kino descoperă o perlă uriașă, Perla Lumii, despre care se vorbeste în toate legendele căutătorilor de perle.
După acest eveniment, Kino se transformă într-un om mai bogat decât ar fi crezut vreodată și care poate, de-acum, să viseze la o viață mai bună. Dar nu trece mult timp și Kino e nevoit să se confrunte cu invidia și violența oamenilor și ajunge să se schimbe radical în decurs de câteva zile.
Stilul lui Steinbeck este simplu, dar plin de semnificații și simboluri. Frazele scurte și atenția pentru detalii îți captează atenția, astfel că te vei întreba constant de ce există în oameni această obsesie pentru „mai mult”?
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.
2 Comments
Aș comanda cărți, dar aveți o metodă criminală de a cere niște coduri și parole inposibile la care nu mă pricep și sunt de fapt inutile… Așa că renunț…
[…] vreme în orice fel de vacanță, nu te descuraja! În primul rând, poți să citești oricând cărțile pe care ți le-am recomandat înainte de ultimul sfârșit de săptămână, cu atât mai mult cu cât sunt lecturi scurte. În […]