Deși uneori plouă, în unele zile e atât de cald că abia îți mai poți urmări gândurile. Pentru astfel de zile, îți recomandăm câteva cărți ușor de citit vara, care nu te solicită prea mult și care te relaxează. Ia-ți cartea, fă-ți o limonadă cu gheață și citește la umbră!

Cărțile cu “greutate”, ca cele scrise de Dostoievschi, James Joyce sau Kafka nu prea sunt de citit vara, când mintea-ți fuge pe te-miri-unde, în locuri cu soare, băuturi răcoritoare și multe zile de vacanță. Așa că e mai bine ca pe acestea să le păstrăm pentru la toamnă.

În zilele fierbinți de vară e bine să citești cărți mai accesibile. Am făcut o selecție de cărți ușor de citit vara – sunt perfecte pentru luat la plajă, pentru citit cât timp îți aștepți prietenii să ajungă la terasă, pe balcon dimineața, la cafea, într-un weekend la munte sau la țară. Sunt cărți ușor de citit în orice moment al zilei și foarte relaxante.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

7 cărți ușor de citit vara

1. Fiesta, de Ernest Hemingway

Ernest Hemingway nu înseamnă numai Bătrânul și marea, deși poate că aceasta este cea mai cunoscută operă a lui. Fiesta, cu titlul original The Sun Also Rises, este primul roman al celebrului autor. Fiesta este un roman în care e mult soare, se petrece și se bea mult, iar luptele cu tauri și complicațiile amoroase sunt descrise cu o simplitate memorabilă, în ritm alert.

Acțiune începe la Paris și se mută apoi la Pamplona, în Spania, unde cinci prieteni – patru bărbați și o femeie – merg să vadă luptele cu tauri, la fiesta. Două dintre personaje sunt mai importante: Jake Barnes este un jurnalist american în Paris, care fusese rănit în război. Brett Ashely este o tânără divorțată pe care și-o doresc toți bărbații, iar Barnes și-o dorește, poate, mai mult decât toți. El însă trebuie să se mulțumească cu a-i fi prieten și atât. Cartea este, într-o mare măsură, autobiografică.

2. Blândețea nopții, de F. Scott Fitzgerald

În anii ’20, pe vremea când cei mai sofisticați americani își petrec vacanțele pe riviera franceză, Dick Diver și familia lui nu fac excepție. Dick e un tânăr psihiatru extrem de carismatic, căsătorit cu o fostă pacientă dintr-un sanatoriu elvețian. Nicole moștenește o avere considerabilă, dar nu e doar femeia nebună și plină de bani. Pe riviera franceză ajunge și Rosemary Hoyt, o tânără și naivă actriță, care pică imediat sub vraja cuplului. Alături de ea, și alte personaje care duc o viață boemă sau promiscuă.

Deși tentațiile sunt mari și Dick și Rosemary devin amanți, iar Nicole pică, din când în când, pradă dezechilibrului psihic, cei doi soți se află mereu la granița dintre nebunie şi normalitate, dintre iubire şi moarte.

3. Dragoste în vremea holerei, de Gabriel Garcia Marquez

Dragoste în vremea holerei este una dintre cele mai frumoase şi emoţionante poveşti de dragoste din literatura universală.

La sfârșitul secolului al 19-lea, într-un mic oraș din Caraibe, un telegrafist sărac și o școlăriță fermecătoare își promit să se căsătorească și să trăiască o iubire veșnică. Vreme de trei ani, trăiesc doar unul pentru altul, dar, apoi, Fermina se căsătorește cu Juvenal Urbino, un doctor genial.

Florentino, care este iubitul înșelat, încearcă să-și facă un nume și o avere, ca să merite dragostea Ferminei, pe care o va iubi în secret în următorii 50 de ani, în ciuda celor 622 de relaţii amoroase pe care le are. După 50 de ani, soțul Ferminei moare, iar cei doi au șansa de a relua ce-au început cu jumătate de secol înainte.

4. Medeea și copiii ei, de Ludmila Ulițkaia

Familia Sinopli, la fel ca de alte familii de greci, armeni și evrei, stabilite initial în orașul Feodosia din Crimeea, s-au împrăștiat prin lume din cauza evenimentelor istorice. Însă odată cu relativa liniște apărută în plan politic, cei plecați încep să vină, vara, an de an, în casa bătrânei Medeea. Ea este singura care a rămas acasă.

Familiie vin însă cu tot cu copii, iar sub soarele fierbinte între tineri se înnoadă şi se deznoadă iubiri pasionale. Medeea, femeie fără copii, nu judecă această adunare zgomotoasă de rubedenii care se strâng în fiecare an în casa ei. De fapt, pare că Medeea însăși veghează asupra armoniei și atmosferei plăcute din casă, pentru că toată lumea e veselă și își aduce aminte să trăiască acolo, indiferent de ce s-ar întâmpla în restul anului în viețile lor.

Medeea și copiii ei o să-ți trezeescă nostalgia după vacanțele din copilărie, când știai că vor veni zilele alea lungi și pline de vacanță, cu plimbări și timp de rătăcit la mare sau la țară, cu mâncare simplă și bună: “Pe urmă a așezat mâncarea pe masă, au mâncat cartofi mirosind a gaz și brânză de capră, ea a vrut de câteva ori să se ridice și să plece, dar a tot amânat, nu știa nici ea de ce”.

Romanul Medeea și copiii ei, al Ludmilei Uliţkaia, a fost tradus în peste 25 de limbi. Este o carte care emană un sentiment de liniște și pace, de parcă toți am putea să redevenim copii măcar în zilele de vară, când plecăm din rutina de zi cu zi în vacanțe cu peisaje de vis.

5. Muzeul inocenţei, de Orhan Pamuk

Deși e o poveste de dragoste în stil turcesc, Muzeul inocenței nu este un simplu roman de dragoste. În spatele poveștii de dragoste dintre Kemal și Füsun se află tabuurile și restricțiile societății tradiționaliste din Turcia, care încearcă să se deschidă timid către occident. Cel care citește această carte va descoperi farmecul Istanbulului anilor ’70-’80, în paralel cu dragostea obsedantă a lui Kemal pentru frumaosa Füsun, căreia îi dedică un muzeu al inocenței, în care expune tot felul de obiecte care au legătură cu aceasta: lucruri pe care Füsun le-a atins sau obiecte furate din casa părinților ei.

Obsesia lui Kemal este descrisă cu precizie, ajungând până la a număra 4213 mucuri de țigări pe care le-a fumat Füsun. Muzeul inocenței este o carte despre răbdare: răbdarea necesară pentru a iubi și răbdarea necesară pentru a parcurge toate detaliile romanului.

6. Aventuri solitare, de Octavian Paler

“Viaţa capătă sens doar prin ceea ce iubeşti şi prin suferinţa că ai la dispoziţie un timp limitat pentru a nu irosi această şansă. Restul e vulgaritate. Succes? Glorie? Singura glorie e un trup sănătos. Singurul succes care merită să fie râvnit e să trăieşti din plin şi ceea ce nu poţi obţine. Dacă nu, unica şansă e să fii idiot”, spune Octavian Paler în Aventuri Solitare.

Cartea e, de fapt, un jurnal plin de astfel de cugetări, având numeroase referiri la mitologia antică. Citind Aventurile, vei ajuge să cunoști nevoia de izolare a autorului, dar și dragostea lui pentru mare și soare. De asemenea, Paler descrie o croazieră a scriitorilor pe Marea Neagră și Marea Egee.

7. Rostește-i numele, de Francisco Goldman

Cartea lui Francisco Goldman ar putea fi descrisă simplu: o carte despre o dragoste zdrobitoare: “Niciodată în viața mea nu mai iubisem pe cineva atât de mult cât o iubisem pe Aura, nici măcar de departe, nici vreun părinte, frate ori vreo iubită anterioară, nici pe prima mea soție; poate nu iubisem pe nimeni cu adevărat înainte de Aura. Eram convins că o iubeam pe Aura așa cum trebuie un soț să-și iubească soția, în cel mai sacru mod conjugal și mult mai mult”.

Povestea este una reală, cel puțin atât de reală cum a trăit-o Francisco Goldman. În 2007, Aura Estrada, mult mai tânăra soție a prozatorului american Francisco Goldman are un accident la surf și moare, la 30 de ani. Familia Aurei îl învinuiește pe Francisco, soțul rămas în urmă și copleșit de durere. Rostește-i numele este cartea care a rezultat din amintirile și suferința lui.

Deși cartea se află de la început până la final sub semnul morții (moartea Aurei fiind anunțată de la începutul volumului), romanul este unul poetic și luminos. Pasajele în care Francisco și-o amintește pe Aura sunt calde, presărate de umor și tandrețe. Este portretul viu al unei povești de iubire pline de pasiune: “Însă era dormitorul nostru. Avea tavanele atât de înalte, încât, pentru a schimba un bec de la lustră, mă urcam pe o scară de un metru și jumătate, stăteam pe vârfuri pe ultima treaptă șubredă și mă întindeam cât de mult puteam, deși sfârșeam prin a mă îndoi în față, dând din mâini, chinuindu-mă să-mi găsesc echilibrul. Aura, care privea de la biroul ei din colț, zicea: – Semeni cu o pasăre”.