Aproape orice lucru pe care vrei să-l înveți poate fi aflat din cărți. Singur, nu îmbrățișările sau alte gesturi care presupun atingere. În rest, poți să înveți din cărți o mulțime de lecții de viață. Și nu ne referim doar la cărțile de tipul “self-help”, ci la tot felul de cărți, variate ca tematică.

Să întrebi pe cineva ce citește e ca și cum l-ai întreba “cine ești acum și cine vei deveni?”. Cărțile de orice fel – de dragoste, memorii, fantasy, de psihologie sau dezvoltare personală, polițiste, thriller sau cele pentru copii – sunt surse inepuizabile de înțelepciune. O frază aruncată – aparent – la întâmplare într-o carte poate să îți atragă atenția asupra unor lucruri importante despre viață. Lucruri la care nu te-ai gândit la modul concret până atunci. De exemplu, în Capcana Margrave, o carte scrisă de Lee Child, afli, la un moment dat, că “așteptarea este o abilitate la fel ca oricare alta”. Poate că, undeva în sinea ta, știi asta. Dar nu te gândești niciodată cât de important este să știi să aștepti, înainte de a vedea undeva scris acest lucru, negru pe alb.

Cărțile se împart după multe criterii. Și, da, le poți împărți și în cărți bune și cărți proaste. Dar nicio carte nu e atât de proastă încât să nu poți găsi o frază utilă în ea.

Poți să înveți din cărți că, uneori, e bine să îți lași deoparte propriile credințe și prejudecăți și să asculți și părerile altcuiva, chit că e vorba despre un personaj.

Când întrebi pe cineva ce citește, de fapt, încerci să descoperi felurile prin care acel om seamănă cu tine. Îl întrebi, de fapt, în ce fel își schimbă viața prin ceea ce citește.

Ce poți să înveți din cărți. 7 lecții

Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald: Greșelile din care înveți nu trebuie să fie ale tale

Ni se spune mereu că partea bună la a face greșeli este că nu le vom mai repeta. Când afli poveștile unor personaje care iau decizii greșite, cum ar fi cele ale lui Jay Gatsby, poți vedea cu ușurință care sunt consecințele acțiunilor lui, fără să faci tu însuți acele greșeli.

Istoria secretă, de Donna Tartt: Doar pentru că ai interese similare cu un grup de oameni, nu înseamnă că sunt oameni buni

Richard Papen, protagonistul Istoriei secrete, își petrece anii de facultate cu un grup de studenți. Ajunge să fie implicat într-o serie de crime pentru care grupul respectiv este, aproape în totalitate, responsabil. Ce poți să înveți din asta? De exemplu, că nu orice om care citește poezie, la fel ca tine, e genul de om cu care să vrei să-ți petreci timpul. Mai sunt și alte criterii după care e bine să alegi oamenii.

Jurnalul unui adolescent timid, de Stephen Chbosky: Empatia

E dovedit științific faptul că cititul de cărți de ficțiune îi face pe oameni, în general, mai empatici. Acest lucru înseamnă că devii mai capabil să înțelegi emoțiile altora și înseamnă și că (cel puțin în teorie) cititul te face o persoană mai matură emoțional.

Micul prinț, de Antoine de Saint-Exupery: Dacă iubești ceva, uneori trebuie să-i dai drumul

Una dintre cele mai importante lecții din Micul prinț este că, deși e trist și dureros, nu putem păstra întotdeauna lucrurile sau oamenii pe care îi iubim. Cartea lui Antoine de Saint-Exupery e plină și de alte învățături.

Pe drum, de Jack Kerouac: Cum să fii un scriitor mai bun

Cei mai buni scriitori sunt, de obicei, scriitorii care citesc mult. Când citești mult, te uiți, de fapt, la operele de succes ale altor scriitori. Și nu e o învățare pasivă, pentru că cititul este un proces activ. E o metodă prin care îți îmbunătățești propriile abilități legate de scris, fără să scrii propriu-zis. În plus, oamenii care citesc mai mult au un vocabular mai bogat.

De veghe în lanul de secară, de J.D. Salinger: Nu ești singurul care trece prin experiențe dificile

Când ești în momentele tale cele mai grele, uneori cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este să cauți validare pentru ceea ce simți. Literatura îți dă niște referințe pentru propriile tale experiențe. Dacă nu ai încredere mereu să dai glas lucrurilor prin care treci și nu vrei să vorbești despre ele cu prietenii tăi, cu siguranță există cel puțin o carte în care e un personaj care trece prin ceva asemănător.

Clopotul de sticlă, de Sylvia Plath: E posibil să supraviețuiești problemelor

Când te gândești că Esther Greenwood supraviețuiește la finalul Clopotului de sticlă (chiar dacă Sylvia Plath nu o face), îți aduci aminte că, oricât de greu ar fi un moment din viața ta, o să poți să-l depășești. Poate că nu vei ieși din el fără răni, dar literatura îți oferă speranță și alinare atunci când ai nevoie de ele.