Pentru că tot a fost recent blue monday, adică cea mai deprimantă zi din an, poate că ar fi momentul să vorbim puțin și despre romane care îți ridică moralul.
Iarna e anotimpul în care suntem mai triști, din cauza faptului că nu prea vedem soarele, pentru că e frig și pentru că petrecem mai puțin timp în aer liber. Dacă adăugăm, la toate acestea, și posibilele lucruri neplăcute care pot apărea în viața fiecăruia, nu e exclus să avem niște zile destul de grele.
În cazul acesta, de ce să nu te simți mai bine, evadând puțin din cotidian cu ajutorul unor romane care îți ridică moralul? Nu vorbim acum despre cărți de dezvoltare personală, ci despre cărți care te relaxează și te fac să privești și partea bună a paharului.
Delectează-te citind cartea lui Fredrik Backman. Începutul poate să pară trist – un bărbat care încearcă să se sinucidă –, dar e, de fapt, o carte amuzantă, fermecătoare, ușor de citit și chiar plină de speranță.
Ove e un bărbat singur, de 59 de ani. Văduv și morocănos. E tipicar, rigid, nu suportă ce e nou și, aparent, nici oamenii. E un bărbat “învechit” și care, pe deasupra, a fost concediat de curând. Aprope că nu poți să-l suferi. Dar Ove nu e doar atât. Pe parcurs ce citești vei observa că regulile lui exagerate vin dintr-un sistem de valori strict: dreptate, moralitate și muncă. La șase luni după ce soția lui, Sonja, moare, Ove e hotărât să își ia viața. Însă Parvaneh, o iraniancă gravidă cu cel de-al treilea copil și cele două fiice ale ei, se mută în casa de vizavi și îi dau planurile peste cap lui Ove.
Eleanor și Park știu că prima dragoste nu rezistă aproape niciodată. Dar asta nu înseamnă că nu vor încerca. Romanul lui Rainbow Rowell exprimă felul în care dragostea tinerilor poate fi uneori disperată, copleșitoare și catastrofică.
Cei doi protagoniști au 16 ani și sunt niște inadaptați care-și găsesc locul, cel puțin pentru o perioadă, unul lângă altul. Doi adolescenți normali, cu probleme și frici, cum au toți adolescenții. Park e pe jumătate coreean, tăcut, pasionat de muzică și benzi desenate. Eleanor e cam plinuță, roșcată și cu pistrui: “Eleanor avea dreptate: nu era drăguţă. Arăta ca o operă de artă, iar arta nu trebuie să fie drăguţă; trebuie să te facă să simţi ceva”. Și s-a îndrăgostit de Park: “Eu nu cred că respir când nu suntem împreună… Asta înseamnă că atunci când ne vedem luni dimineaţa, e ca şi cum nu aş fi luat o gură de aer de aproape 60 de ore. De asta sunt aşa ursuză şi mă răstesc la tine. Tot ce fac când nu suntem împreună e să mă gândesc la tine, iar când ne întâlnim, să mă panichez. Asta pentru că fiecare secundă e aşa importantă. Eu nici nu îmi mai aparţin mie. Sunt a ta. Şi ce mă voi face dacă te vei hotărî că nu îţi place de mine?”. Iar Park? Și Park s-a îndrăgostit: “Mi-e dor de tine, Eleanor. Vreau să fiu cu tine tot timpul. Eşti cea mai inteligentă fată pe care am cunoscut-o şi cea mai amuzantă, şi tot ce faci mă surprinde. Aş vrea să spun că de-asta îmi placi, pentru că aş părea… profund… Dar cred că te plac şi pentru că ai părul roşu şi mâinile catifelate… şi miroşi a tort făcut în casă pentru o zi de naştere”.
Chiar dacă, la prima vedere, poate părea o carte prea serioasă, pentru că o femeie trăiește singură și traduce tomuri întregi de cărți în arabă, cărți pe care nimeni nu le va citi vreodată, cartea e una relaxantă și cu o scriitură frumoasă.
Aaliya are 72 de ani. E divorțată, nu are copii, dar are o mare pasiune pentru literatură. Locuiește singură într-un apartament din Beirut și, de aproape 50 de ani, traduce în fiecare an, în arabă, o carte pe care o consideră fascinantă. Nu o face pentru bani sau alte aprecieri. Traduce doar pentru ea. Lucrurile se schimbă atunci când un dezastru amenință să-i distrugă opera.
Don Tillman este un profesor de genetică al cărui talent este acela de stabili ordinea, fără a avea vreo legătură cu romantismul. Totuși, Proiectul Rosie este o poveste de dragoste aparent imposibilă și, în mod evident, superbă.
La 39 de ani, Don Tillman suferă, fără să știe, de sindromul Asperger. Plus că e încă burlac, deși e deștept și arată bine. Pentru că știe că nu prea are noroc în dragoste, inițiază Proiectul Soția, pe baza unui chestionar de 16 pagini, care ar trebui să-l ajute să-și găsească partenera perfectă, prin eliminarea tuturor tipurilor feminine nepotrivite, adică prin eliminarea veganelor, a microbistelor, creaționistelor, fumătoarelor, ignorantelor și așa mai departe.
Doar că Rosie apare în viața lui și e exact ce nu-și dorea Don: muncește într-un bar, e vegetariană, fumează și încearcă să-și găsească tatăl biologic. Don se implică într-un nou proiect – s-o ajute pe Rosie să-și găsească tatăl – dar nu realizează că, astfel, își duce la îndeplinire și proiectul inițial.
Eleanor e o ciudată. Are 30 de ani și un trecut dramatic, dar și un prezent marcat de izolare socială și singurătate. Aparent, o poveste banală, a unei femei anonime, cum sunt milioane în lumea întreagă. Mai ales în orașele mari, în care identitatea e înghițită de mulțime.
În Londra anului 2017, Eleanor trăiește aceeași rutină zi de zi, iar singurătatea și izolarea sunt cele mai dure constante din viața ei, dar, hei, Eleanor Oliphant se simte excelent! Ca noi toți, nu-i așa? E o eroină imperfectă, ca noi toți. Cartea lui Gail Honeyman, care, din punctul nostru de vedere, intră în categoria “romane care îți ridică moralul”, o să-ți aducă puțină lumină în zilele mohorâte și reci.
Și munții au ecou este o carte care te unge pe suflet. Doi frați, băiatul Abdullah și fetița Pari, sunt dintr-o familie saracă, dintr-un sat uitat de lume și de timp. Cei doi sunt separați atunci când tatăl, din cauza sărăciei, decide să o dea spre adopție pe Pari. Astfel, fetița ajunge să trăiască la Paris, ducând o viață incomparabil mai bună decât a lui Abdullah.
Alte perechi de frați apar în carte. Idris și Timur. Markos și Thalia.
Cartea are nouă capitole, care te plimbă prin Kabul, Paris, San Francisco, Africa, Grecia și California. Timpul nu este nici el liniar, pentru că lucrurile se petrec în 1952, 1949, 2003, 1974 și 2010.
O lectură foarte plăcută, care îți va smulge de mai multe ori câte un zâmbet de pe buze.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.
1 Comment
[…] buna carte a tuturor timpurilor nu exista, nu se poate face o astfel de clasificare, insa exista recomandari de carti venite din partea specialistilor care sa le aduca cititorilor mai multa satisfactie. Ani la rand, […]