Nu e o perioadă ușoară pentru nimeni, așa că e foarte posibil ca stresul acumulat să ne dea bătăi de cap tuturor. Dar, cum studiile spun că cititul poate reduce stresul cu până la 68%, te ajutăm cum putem și îți lăsăm mai jos o scurtă listă de cărți relaxante.
Stresul e un mecanism biologic util. Dacă nu am fi stresați, cine ar mai avea nevoie de un loc de muncă sau de o relație? Dar stresul e bun până când devine nociv, până când se transformă dintr-un factor motivațional în ceva apăsător.
În ziua de azi, e greu de crezut că vreunul dintre noi nu e stresat. Dincolo de problemele cu care oricum ne confruntam – efortul de a fi bun la job, grija zilei de mâine, gestionarea relațiilor personale, temerile firești legate de viitor – a apărut și teama imediată de boală, frica de singurătate, dificultatea de a te mai relaxa plecând în concedii, participând la evenimente culturale sau prin întâlniri cu prietenii.
Există mai multe metode prin care poți să reduci nivelul de stres, cum ar fi să faci yoga sau să bei un pahar sau două din băutura ta preferată, dar cititul e mai eficient decât ai crede când vine vorba de relaxare!
Cititul poate reduce stresul cu până la 68%, conform unui studiu. Să citești o carte poate fi mai relaxant decât să asculți muzică sau să savurezi un ceai bun. O jumătate de oră de citit pe zi, în care pur și simplu să te cufunzi într-o altă realitate, face minuni!
Orice carte de ficțiune e bună, dar noi am ales câteva mai pozitive, unde chiar și pasajele mai triste sunt scrise astfel încât să te simți relaxat.
Orice carte de-a lui David Sedaris e bună dacă vrei să citești romane relaxante. Totuși, nu în orice carte vei găsi o poveste amuzantă despre o colonoscopie. Sedaris are un talent incredibil de a scrie cu umor despre lucrurile cele mai neplăcute prin care trecem cu toții măcar o dată. De exemplu, despre cum e să lucrezi într-un loc doar pentru că ești falit și nu ai niciun fel de abilități care să-ți ofere un loc de muncă mai bun. Sedaris transformă orice neplăcere într-o poveste de dragoste, tocmai pentru că tratează viața cu mult haz.
Multe dintre poveștile pe care le spune Sedaris, considerat unul dintre cei mai amuzanți scriitori din America, sunt autobiografice și autoironice.
Cartierul Tortilla e extrem de diferit de alte opere ale lui John Steinbeck. Aproape că nu îți poți imagina că cel care a scris La răsărit de Eden și Fructele mâniei. Dar, da, a făcut-o, așa că vei avea parte de un roman amuzant și destul de don quijotesc.
Cartierul Tortilla e o poveste despre Danny și gașca lui de paisanos, care sunt „o amestecătură de sânge spaniol, indian, mexican şi caucazian”. Mai departe, vei citi despre dragostea lor pentru vin și pentru femei și o să râzi și o să te bucuri de o lectură savuroasă și relaxantă.
Dany, obișnuit să doarmă sub cerul liber, primește drept moștenire două case de lemn vechi de la viejo. Prin urmare, cele două case devin fortăreața găștii de oameni liberi ca păsările cerului. Acolo se întâlnesc, beau, discută, își plâng dorurile.
Steinbeck e un maestru al creionării caracterelor oamenilor obișnuiți, iar romanul lui o să te ungă pe suflet când ai nevoie să mai lași stresul deoparte.
Viața lui Pi e un bildungsroman, un roman de transformare și maturizare a personajului principal, Pi Patel. Povestea este despre cum acest băiat indian reușește să supraviețuiască mai bine de 200 de zile pe o barcă mică, pe marele ocean, împreună cu câteva animale de la zoo.
Cum ajunge în aceasă situație? Ei bine, în 1977, familia lui Pi se hotărăște să plece din India în Canada. Cu tot cu grădină zoologică. În urma unui naufragiu, Pi se trezește împărțind o șalupă de 8 x 3 metri cu o zebră, o hienă și un urangutan numit Suc de Portocale. În agitația de după incident, Pi îl salvează și îl ia în șalupă pe Richard Parker. Numai că Richard Parker e un tigru bengalez cu care Pi va trebui să trăiască la bord, timp de 227 de zile.
Ia această poveste așa cum e și încearcă să o aplici în viața ta. Până la urmă, cu toții trecem prin perioade dificile și e nevoie să ne uităm la greutăți din perspective diferite ca să le putem face față. Cartea lui Yann Martel, e una de aventuri, amuzantă, plină de suspans, uneori șocantă, dar și cu ceva filosofie și tradiții.
Eleanor Oliphant s-a dus la un interviu de angajare cu un ochi vânăt și fără un dinte. Discuțiile săptămânale cu mama ei sunt apăsătoare. Eleanor Oliphant s-ar putea să nu se simtă excelent.
O tânără de 30 ani cu un trecut dramatic și un prezent marcat de izolare socială și singurătate. Aparent, o poveste banală, a unei femei anonime, cum sunt milioane în lumea întreagă. Mai ales în orașele mari, în care identitatea e înghițită de mulțime. În Londra anului 2017, Eleanor trăiește aceeași rutină zi de zi, iar singurătatea și izolarea sunt cele mai dure constante din viața ei. Când i se părea că nu are cum să mai găsească și ceva bun în viață, Eleanor găsește companie și, treptat, ceva se schimbă în ea.
Eleanor e o eroină imperfectă, ca noi toți. De aceea e bine să treci acest roman pe lista de cărți relaxante. Cartea lui Gail Honeyman o să-ți aducă puțină lumină în zilele mohorâte și reci, o să îți reamintească importanța conectării interumane și faptul că, dacă în prezent lucrurile merg prost, nu înseamnă că așa vor merge mereu.
Bill Bryson rezumă aventura pe care a trăit-o alături de prietenul Stephen Katz pe unul dintre cele mai lungi trasee montane din lume: Appalachian Trail din Statele Unite. Appalachian Trail străbate 14 state, pe o distanță de peste 3.400 de kilometri, de-a lungul Coastei de Est americane. Iar cei doi decid să facă o drumeție de la un capăt la altul al acestui traseu. Pornesc din sud, din statul Georgia, și se opresc în Maine, deși nu-și respectă întocmai planul inițial. Pe drum au parte de tot felul de aventuri și obstacole, iar cartea nu este numai cu date tehnice despre traseu sau tehnici de supraviețuire, ci e, în același timp, și o meditație asupra vieții, atât în simplitatea, cât și în complexitatea ei. E o carte de călătorii scrisă cu umor și care transmite calmul și frumusețea traseului pe care cei doi l-au făcut. Iată și o mostră de amuzament pe seama unor fapte care, altfel, pot fi îngrijorătoare:
“În cazul urșilor negri, degeaba faci pe mortul, căci ei mușcă din tine până când nu prea mai contează dacă îți pasă sau nu. De asemenea, e o prostie și să te urci într-un copac, deoarece ursii negri sunt cățărători abili și, asa cum observă Herrero sec, vei ajunge să te lupți cu ursul în copac. Pentru a alunga un urs negru agresiv, Herrero sugerează să faci multă gălăgie, să izbești oale și tigăi unele de altele, să arunci cu bețe și cu pietre și „să alergi spre urs”. (Da, sigur. Matale primul, domnule profesor.) În același timp, adaugă el judicios, aceste tactici ar putea „pur și simplu să-l întărâte”. Mda, mersi!”. Aceste sfaturi ar putea fi valabile, la fel de bine, și în cazul ursului brun. Mai puțin alergatul spre el.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.