O carte e cu atât mai bună cu cât o citești la momentul potrivit. Dacă nu știi ce să citești când mergi la mare, aruncă o privire pe sugestiile noastre și alege cartea care ți se potrivește.
În urmă cu cu an, am plecat la mare având în bagaj Faustul lui Goethe. Nu am reușit să citesc mai mult de trei pagini. Am pus cartea în geantă și, pentru sezonul estival, am căutat altfel de lecturi. Când vine vara, am nevoie de cărți calde, relaxante, contemplative, solare. Dacă acțiunea din ele are loc undeva pe malul mării, cu atât mai bine. Când merg la mare, îmi place să citesc sau să recitesc romane în care marea are, și ea, un rol important. Lectura potrivită când mergi pe malul mării poate să completeze experiența vacanței într-un mod memorabil.
Cu gândul la briză și mirosul de apă sărată, am făcut o listă cu ce să citești când mergi la mare. În funcție de starea ta de spirit, poți să alegi o carte de aventuri, una care o să de îndemne la introspecție, o poveste de dragoste sau un mic tratat de istorie și cultură dintr-un loc aflat undeva pe malul mării.
Piscine Molitor Patel, mai simplu spus Pi, era un adolescent liniștit și studios, al cărui tată era directorul unei grădini zoologice. Religios, Pi voia să cunoască mai multe despre biserică, moschee și sinagogă și nu înțelegea de ce trebuie să aleagă între Iisus, Allah și zeitățile indiene.
E anul 1977, iar familia lui Pi se hotărăște să plece din India în Canada. Cu tot cu grădină zoologică. În urma unui naufragiu, Pi se trezește împărțind o șalupă de 8 x 3 metri cu o zebră, o hienă și un urangutan numit Suc de Portocale. În agitația de după incident, Pi îl salvează și îl ia în șalupă pe Richard Parker. Numai că Richard Parker e un tigru bengalez cu care Pi va trebui să trăiască la bord, timp de 227 de zile.
Viața lui Pi, de Yann Martel, e o carte de aventuri amuzantă, plină de suspans, uneori șocantă, dar și cu ceva filosofie și tradiții.
Cred că poți citi oricând Hemingway, dar celebrul lui roman Bătrânul și marea are un farmec aparte dacă îl citești când ești acolo, pe malul mării. De asemenea, e o carte pe care o poți reciti din când în când, așa că, dacă o știi, poate vrei să o mai răsfoiești când mergi pe litoral.
Santiago e un pescar bătrân, sărac și singur. Pescarii sunt adesea oameni solitari și introvertiți. Singurul care îi mai calcă pragul lui Santiago, din când în când, este Manolin, un tânăr viitor pescar.
După ce nu a mai prins vreun pește de 84 de zile, Santiago decide să iasă în larg. Aflat la apusul vieții, încă visează o captură imensă, “peștele cel mare”, care să dea sens vieții. Întâlnește marele pește cu care se luptă până la epuizare. Peștele îi este, pe rând, dușman și prieten, într-un final partener egal de suferință. Bătrânul vorbește cu sine, dar și cu peștele: “E o prostie să nu speri”, medită el. „Pe lângă asta, eu cred că e și un păcat. Nu te gândi la păcat”, își zise tot el”.
Bătrânul contemplă asupra vieții, naturii, divinității și la nevoia de a avea alături alți oameni: „Nimeni n-ar trebui să rămână singur când îmbătrânește”.
Bătrânul și marea e o alegorie, o carte amuzantă, melancolică și filosofică. O să te facă să-nchizi ochii, din când în când, și să te bucuri că ai șansa de a medita la toate acele lucruri când încă nu ai îmbătrânit. În plus, Hemingway e un maestru nu doar în scris, ci și în materie de pescuit.
Am citit Pânza de păianjen într-o vară când mă aflam în 2 Mai. Nu am deschis cartea înainte să ajung pe plajă și nu știam despre ce e vorba în ea. Dar romanul Cellei Serghi a căpătat un farmec aparte tocmai pentru că l-am citit acolo, în apropiere de Mangalia și Balcic, locuri atât de prezente în carte.
Pânza de păianjen este o poveste de dragoste cu accente autobiografice, plină de descrieri ale locurilor și ale emoțiilor. Romanul începe cu legătura dintre Ilinca Dima și Diana Slavu, amândouă aflate la vârsta de 22 de ani. Ilinca e fascinată de farmecul Dianei, al cărei comportament atrage deopotrivă admirație și critică. Dar pe Diana o vei cunoaște, de fapt, din jurnalele pe care i le lasă Ilincăi. Pentru că Diana nu e așa plină de strălucire și încredere precum pare, ci e o fată care a încercat să-și ascundă nefericirea și neîncrederea de ochii celorlalți.
Cea mai memorabilă parte din roman este însă cea care evocă vârsta de 16 ani a Dianei. Aflată la mare, la Mangalia, se îndrăgostește de pictorul Petre Barbu, un bărbat cu ochi triști și misterioși. Dragostea rămâne însă nemărturisită. Poate că firea Dianei e cel mai bine descrisă de Puiu, un prieten bun de-al ei, care pare să fie și îndrăgostit de ea: “E destul de grav, Diana, pentru că îmi dau seama că omul acesta nu are însușiri deosebite, poate nici cusururi supărătoare. De fapt, nici nu-l cunoști. Și eu, cu atât mai puțin. Dar poezia pe care i-o atribui, și care e poate mai curând reflexul peisajului, înțeleg că-i foarte atrăgătoare. Și înțeleg că vei confunda totdeauna dragostea de mare și de soare cu sentimentul straniu pentru Petre Barbu și, în felul acesta, nu te vei lecui ușor. Acest Petre Barbu va fi un rival foarte mare pentru oricine te va iubi, Diana… Uneori mă întreb dacă există cu adevărat. Dacă nu este un fel de fata morgana… ”.
Patru ani mai târziu, Diana ajunge la Balcic, tot pe malul mării, într-un context diferit, unde îl întânește pe Alex Dobrescu, fost student la medicină. Și lui, Diana îi atribuie tot felul de fantezii.
Poate fi cu adevărat interesant să stai la malul mării și să citești o poveste fascinantă despre ce se poate întâmpla sub ape. Vizionarul Jules Verne anticipează tehnologia submarinului, pentru că, la data publicării romanului, existau doar niște modele primitive.
În anul 1866, oceanele sunt cuprinse de panică, după ce un monstru marin îngrozitor a fost semnalat în diferite mări de mai multe nave. Drept urmare, se organizează o expediţie la care iau parte căpitanul Faragutt, canadianul Ned Land, naturalistul francez Pierre Aronnax, de la muzeul din Paris, şi fidelul său slujitor Conseil.
Romanul prezintă povestea submarinului Nautilus și a căpitanului Nemo (care înseamnă Nimeni), care îi ia prizonieri pe Aronnax, Conseil şi Ned Land. Aceștia trec prin nenumărate aventuri sub ape, dar și pe uscat.
Familia Sinopli, la fel ca de alte familii de greci, armeni și evrei, stabilite initial în orașul Feodosia din Crimeea, s-au împrăștiat prin lume din cauza evenimentelor istorice. Însă odată cu relativa liniște apărută în plan politic, cei plecați încep să vină, vara, an de an, în casa bătrânei Medeea. Ea este singura care a rămas acasă.
Familiie vin însă cu tot cu copii, iar sub soarele fierbinte între tineri se înnoadă şi se deznoadă iubiri pasionale. Medeea, femeie fără copii, nu judecă această adunare zgomotoasă de rubedenii care se strâng în fiecare an în casa ei. De fapt, pare că Medeea însăși veghează asupra armoniei și atmosferei plăcute din casă, pentru că toată lumea e veselă și își aduce aminte să trăiască acolo, indiferent de ce s-ar întâmpla în restul anului în viețile lor.
Medeea și copiii ei o să-ți trezeescă nostalgia după vacanțele din copilărie, când știai că vor veni zilele alea lungi și pline de vacanță, cu plimbări și timp de rătăcit la mare sau la țară, cu mâncare simplă și bună: “Pe urmă a așezat mâncarea pe masă, au mâncat cartofi mirosind a gaz și brânză de capră, ea a vrut de câteva ori să se ridice și să plece, dar a tot amânat, nu știa nici ea de ce”.
Romanul Medeea și copiii ei, al Ludmilei Uliţkaia, a fost tradus în peste 25 de limbi. Este o carte care emană un sentiment de liniște și pace, de parcă toți am putea să redevenim copii măcar în zilele de vară, când plecăm din rutina de zi cu zi în vacanțe cu peisaje de vis.
În Anglia anului 1962, un cuplu tânăr – Florence și Edward – au parte de o nuntă ciudată, la malul mării. “Erau tineri, educaţi, amândoi virgini în această împrejurare, noaptea nunţii lor, şi trăiau într-o epocă în care o discuţie despre problemele sexuale ar fi fost cu totul imposibilă”. Astfel, după un eșec amoros în noaptea nunții, cei doi descoperă că romantismul lor idilic se confruntă cu probleme legate de libertatea sexuală și presiunea socială.
Scriitorul face, pe parcursul acestei seri tensionate pentru cei doi, o incursiune în trecutul lui Florence și Edward. Vei afla despre familiile lor, planurile şi speranţele legate de viitor, despre lipsa dezinvolturii într-o epocă în care nu se vorbea deloc despre sexualitate.
Ian McEwan scrie dur şi impecabil despre blocajul celor doi. Pe plaja Chesil este un roman sentimental tensionat, puternic și foarte emoţionant. Cartea va fi ecranizată și o va avea pe Saoirse Ronan în rol principal.
Istoricul Lucian Boia a publicat, în 2014, cartea Balcic. Micul paradis al Romaniei Mari, în care a reconstruit Balcicul, paradis pierdut, din fărâme de memorie, documente și fotografii de epocă. Pentru că, în perioada 1913-1940, Balcicul a aparținut Regatului României.
Boia a scris nu numai istoria unui orășel la Marea Neagră de la începutul secolului secolului 20, ci a scris o poveste a fascinației față de Balcic, un loc pe care mulți l-au iubit, iar unii îl mai iubesc și azi.
Balcicul oferea un peisaj de litoral spectaculos, diferit de cel al restului litoralului româneasc, dar căile de acces, electricitatea și apa curentă lipseau în acei ani de după Marea Unire. De fapt, micul oraș ar fi rămas mult mai în anonimat, dacă nu ar fi existat niște pictori care au evidențiat în forme și culori orientalismul acestui loc.
Lucian Boia mai povestește despre Balcic și din perspectiva celor care l-au iubit mai mult: regia Maria a României și primarii George Fotino și Octavian Moșescu, care au îngrijit acest oraș pe vremea când avea o viață culturală extrem de bogată. Balcicul e iubit de artişti: de pianişti, de actori, de arhitecţi și scriitori, era un spectacol al mării și un seducător amalgam etnic și cultural.
„Pentru turism, Balcicul era, într-adevăr, splendid dăruit, atât prin pitorescul lui natural, cât și printr-un pitoresc uman, nu mai puțin bătător la ochi. În totul, era diferit, era altfel. Istorie, legendă, cine mai știe unde era adevărul? De fapt, translația spre legendă e un semn bun, un simptom de vitalitate. Rămâne cu noi doar acea parte a trecutului susceptibilă să stârnească imaginația. Balcicul este Balcic, tocmai fiindcă peste Balcicul real, și transfigurându-l, s-a așezat un Balcic imaginar“, spune Lucian Boia.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.