Perioada sărbătorilor de iarnă nu e una ușoară pentru toată lumea. Pentru unii dintre noi a fost dificilă dintotdeauna, pentru alții e mai grea acum, când e complicat să-ți vizitezi familia și prietenii. Dacă ești singur de Crăciun, îți recomandăm să citești câteva cărți frumoase, o bună companie pentru zilele care urmează.
Pentru unii, sărbătorile de iarnă pot însemna timp cu prietenii și familia, schimb de cadouri, poate chiar o escapadă în țări exotice. Pentru alții – care nu știu cum să-și mai omoare timpul în această perioadă, pentru că sunt singuri, zilele din preajma Crăciunului pot fi mohorâte și triste. Chiar dacă să fii singur de Crăciun nu e ceea ce-ți dorești, poți profita de aceste zile ca să citești.
Dacă ești singur de Crăciun, fă-ți o rezervă de cărți care să te țină ocupat în perioada sărbătorilor de iarnă. Sperăm că te vor ajuta să te simți mai puțin singur.
Întreaga acțiune din cartea Virginiei Woolf are loc într-o singură zi, în care Clarissa Dalloway găzduiește o petrecere. În timp ce se întreabă dacă s-a căsătorit cu bărbatul potrivit, își amintește de iubirile trecute și pierdute în trecut, dar și cum ar fi fost viața ei dacă ar fi avut o relație cu prietena ei cea mai bună, Sally.
Înconjurată de oameni, Clarissa se întreabă dacă poate avea o conexiune cu adevărat reală cu cineva. Virginia Woolf explorează în paginile ei cu măiestrie ce anume înseamnă să ai cu adevărat o conexiune cu o altă persoană.
Câteodată, să stai singur poate părea un vis nerealizabil. Exact așa se simte și protagonista romanului Ottessei Moshfegh. Un an de odihnă și relaxare e povestea unei naratoare anonime care nu vrea altceva decât să doarmă un an întreg. Are 26 de ani, e frumoasă și privilegiată, dar se izolează de toți ceilalți rămânând în apartamentul ei, sedată cu un cocktail de medicamente. Chiar dacă premisa pare una deprimantă, proza Ottessei Moshfegh e una captivantă și plină de umor.
„Nu pot să fac legătura cu vreun eveniment care să fi dus la decizia mea de a hiberna. La început, pur și simplu am vrut niște sedative care să‑mi alunge gândurile, din moment ce asaltul lor constant făcea să‑mi fie greu să nu detest totul, fie oameni, fie lucruri. M‑am gândit că viața ar fi mult mai ușor de suportat dacă creierul meu ar lăsa‑o mai moale cu dezaprobarea lumii din jur. Am început să mă întâlnesc cu dr. Tuttle în ianuarie 2000. A început destul de inofensiv: eram bolnavă de nefericire și neliniște, doream să scap din închisoarea minții și a trupului meu. Dr. Tuttle mi‑a confirmat că nu era nimic neobișnuit”.
Câteodată, în viață, nu ai nevoie decât de un camarad blănos, iar Steinbeck a înțeles asta. Charley e un câine bătrân, dresat în Franța, pe care Steinbeck îi iubea mult și l-a făcut partenerul lui de călătorie în cele trei luni, cât s-a plimbat prin 40 de state ale Americii. Steinbeck a închiriat o rulotă pe care a numit-o Rosinanta, după calul lui Don Quijote, iar în final a scris Călătorii cu Charley, care este ultimul și cel mai complex dintre multele jurnale de călătorie ale autorului. E o carte prin intermediul căreia descoperi tot felul de oameni, dar și de moravuri, obiceiuri, dorințe, suferințe și speranțe.
Odată ce începi să citești O viață măruntă, nu o mai poți lăsa din mână. Hanya Yanagihara a scris povestea a patru tineri care s-au cunoscut la liceu și care, acum, cresc și experimentează – cu dificultate – realități din trecutul și prezentul lor, fără a se îndepărta prea mult de artă, frumusețe și acumularea de noi cunoștințe.
O viaţă măruntă este o carte uneori dureros de tristă, pentru că este despre despre violenţa lumii de acum, dar este şi despre umanitate și omenie, lucruri încă posibile în zilele noastre. Este un roman despre dramă şi dragoste și prietenie.
Cartea, care are în jur de 800 de pagini, se concentrează mai ales asupra lui Jude, un avocat cu un trecut traumatizant și o serie de probleme de sănătate fizică și mentală. În final, romanul pune problema dacă dragostea este sau nu posibilă și dacă chiar poate să calmeze singurătatea condiției umane. E o carte sensibilă, pe care e bine să o citești dacă ești singur de Crăciun.
În 1996, anul în care urma să plece în expediția vieții lui pe Everest, Jon Krakauer publica În sălbăticie. Poate cea mai celebră carte a lui, Into the wild (titlul în engleză) a fost și ecranizată în 2007, după ce Sean Penn a adaptat scenariul și a semnat regia acestui film.
Romanul este despre scurta poveste a lui Christopher McCandless, un aventurier american care, în aprilie 1992, a plecat în Alaska pentru a trăi, o perioadă, singur în sălbăticie. Planul era să ducă o viață simplă și de căutare existențială.
În prefața cărții, Krakauer explică modul în care a ajuns să scrie această carte: „În aprilie 1992, un tânăr dintr-o familie bună de pe Coasta de Est a făcut autostopul până în Alaska şi a pătruns de unul singur în sălbăticia din nordul muntelui McKinley. Patru luni mai târziu, trupul lui descompus a fost găsit de un grup de vânători de elani. La puţin timp după descoperirea cadavrului, redactorul-şef al revistei Outside mi-a cerut să scriu un material despre circumstanţele bizare ale morţii băiatului”.
Chiar dacă finalul este unul tragic, nu te feri să citești cartea. E despre nevoia de reconectare cu natura, despre însingurare voită și despre forța psihicului uman.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.