Cercetările din ultimii ani nu oferă un răspuns simplu legat de citit și singurătate, dar unele arată totuși că lectura, mai ales atunci când este împărtășită, în cluburi de carte, poate să crească sentimentul de conexiune și poate să reducă sentimentele de singurătate. Am căutat studii pe acest subiect și avem și câteva recomandări de cărți.

E destul de intuitiv să spunem că, atunci când participi la un club de lectură, te simți mai puțin singur, dar sunt și cercetări care susțin această ipoteză. În același timp, studiile arată că mulți cititori simt că o carte le ține companie chiar și atunci când nu sunt însoțiți. De exemplu, un studiu din 2025 arată că, în cazul vârstnicilor, activitățile solitare, precum cititul, pot oferi o alternativă la activitățile sociale, în sensul că influențează experiența subiectivă a singurătății și contribuie la creșterea satisfacției față de rețelele sociale deja existente.

O parte din explicație vine din felul în care funcționează mintea noastră atunci când citim ficțiune. Nu procesăm doar informație, ci intrăm într-o lume populată de personaje, intenții și conflicte. Ne apropiem de ele, uneori mai mult decât ne-am apropia de oameni reali. Trăim alături de ele situații dificile, le înțelegem deciziile, le anticipăm reacțiile.

În termeni psihologici, vorbim despre o formă de „conexiune simulată”. Nu este o relație reală, dar activează mecanisme asemănătoare de empatie și implicare emoțională.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

Practic, atunci când citești, deși ești singur, nu te mai simți singur. Există o distincție importantă, aceea dintre singurătate și solitudine. Singurătatea este, de obicei, dureroasă și asociată cu lipsa conexiunii, în timp ce solitudinea poate fi plăcută, pentru că nu implică suferință. Cu alte cuvinte, lectura nu elimină neapărat singurătatea, dar o poate transforma într-o formă de solitudine mai ușor de tolerat, uneori chiar valoroasă.

5 cărți despre singurătate și solitudine

Cititul nu înlocuiește relațiile reale și nu rezolvă singurătatea profundă. Efectele observate în studii sunt, în general, moderate și depind de context. Chiar dacă o carte nu poate să țină locul unei relații, poate să creeze un spațiu în care emoțiile devin mai ușor de dus. Iată ce cărți poți să citești dacă te simți singur, ca să te simți mai puțin singur sau măcar mai înțeles.

1. Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman

În cartea lui Gail Honeyman, singurătatea nu este spectaculoasă, ci discretă și aproape invizibilă. Personajul principal, Eleanor, o femeie de 30 de ani, funcționează aparent bine, dar viața ei e lipsită de conexiuni reale. Cartea devine o explorare fină a modului în care izolarea se poate instala fără să fie observată.

2. Un bărbat pe nume Ove, de Fredrik Backman

Într-un registru diferit, Un bărbat pe nume Ove vorbește despre singurătate după pierdere. Fredrik Backman a scris nu doar o poveste despre izolare, ci despre felul în care conexiunile pot să apară din nou, chiar și atunci când nu mai sunt căutate activ. Ove e un bărbat în vârstă, ursuz și aparent distant, rămas singur după moartea soției, dar pentru care viața nu a terminat surprizele.

3. Singur pe lume, de Hector Malot

Pentru o perspectivă mai clasică asupra singurătății, Singur pe lume rămâne relevant. Chiar dacă e încadrat la literatură pentru copii și adolescenți, romanul lui Hector Malot nu este o carte „doar pentru copii”, nici măcar dacă ne gândim la numărul de pagini.

Cartea urmărește viața lui Rémi, un băiat abandonat care este vândut unui artist ambulant și pleacă să călătorească prin Franța, învățând să supraviețuiască singur și descoperind prietenii și bunătatea oamenilor întâlniți. Dincolo de contextul istoric (cartea a fost publicată pentru prima dată în 1878), experiența abandonului și a căutării unui loc în lume rămâne profund actuală.

4. Jurnalul fericirii, de Nicolae Steinhardt

Există însă și cărți care merg dincolo de ideea de singurătate dureroasă și explorează solitudinea ca sens. Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt este, poate, unul dintre cele mai puternice exemple în acest sens, pentru că arată cum izolarea poate să devină context de transformare interioară.

Autobiografia a fost scrisă în perioada detenției politice, când autorul și-a notat reflecțiile despre libertate, credință și sensul vieții în condiții de izolare.

5. Micul prinț, de Antoine de Saint-Exupery

Micul prinț, deși e considerat o lectură simplă, rămâne una dintre cele mai subtile reflecții asupra singurătății și nevoii de conexiune. Fiecare întâlnire din carte spune, în esență, ceva despre relațiile dintre oameni și despre dificultatea de a fi cu adevărat văzut.

De altfel, în cartea lui Antoine de Saint-Exupery singurătatea pare să fie firul comun care leagă toate personajele, de la narator și Micul prinț, la rege, vanitos, bețiv, lampagiu și geograf, până la vulpe și șarpe.

Cititul nu ne scapă de singurătate. Dar poate să ne ajute să o înțelegem, să o simțim diferit și, uneori, să o ducem mai ușor.