Nu sunt biografii, nu sunt nici chiar ficțiune pură. Sunt romane inspirate din întâmplări reale. Autorii lor au pornit de la o fărâmă de adevăr și au ajuns unde nici nu-ți imaginai. În unul dintre cazuri însă, adevărul bate ficțiunea.
Citim din tot felul de motive, dar, în primul rând, citim ca să experimentăm ceva – să experimentăm a trăi într-o lume care ne aparține și nu ne aparține. O lume cu care ne identificăm într-o anumită măsură, dar care ne oferă ceva în plus față de lumea noastră reală. Iar acest lucru se întâmplă cel mai adesea citind romane inspirate din întâmplări reale. Nu vorbim despre cărți autobiografice sau biografice, dar nici despre ficțiune pură. Ci despre ficțiune cu un strop de adevăr.
Chiar dacă, parcurgând lista de mai jos, vei fi reticent în a crede că sunt, într-adevăr, romane inspirate din întâmplări reale, de fapt, adevărul poate fi, uneori, mai ciudat decât ficțiunea.
Da, Moby Dick este un roman care a pornit de la o balenă adevărată. Ba chiar una care avea un nume asemănător. În secolul al 19-lea, un cașalot albinos uriaș a distrus peste 20 de vase care încercau să îl vâneze. Vânătorii de balene i-au pus numele Mocha Dick. La acea vreme, se obișnuia ca balenele să primească nume comune, ca Jack, Tim sau Dick, pentru a putea fi identificate. Cât despre Mocha, era numele insulei sud-americane în preajma căreia a fost zărit cașalotul pentru prima dată.
Herman Melville – care avea experiență în vânătoarea de balene – a citit despre uciderea lui Mocka Dick în 1839 și, 700 de pagini mai târziu, a publicat Moby Dick.
Oricât de bizar ar părea, romanul lui Stephen King are o bază reală. Sau cel puțin pornește de la o legendă, deși se spune că e ceva adevăr acolo. În 1974, King a stat la un hotel din Colorado, numit Hotelul Stanley, despre care se spunea că e bântuit. Într-una din nopțile petrecute acolo, scriitorul a avut un coșmar care l-a inspirat să creeze hotelul Overlook din Shining.
În Shining, profesorul Jack Torrance își pierde locul de muncă din cauza alcoolismului, după care încearcă să-și refacă viața și acceptă un post de portar într-un hotel izolat din munți, care e închis în timpul iernii. Se mută în acest loc împreună cu soția și fiul lui, Danny, care e un „Shiner”, adică o ființă cu o energie psihică supranaturală, care îi dă puteri vizionare. Dar hotelul Overlook este posedat de o forță misterioasă, ceea ce complică lucrurile și mai mult.
Chiar dacă Harper Lee a susținut că romanul ei cel mai cunoscut și apreciat nu se bazează pe povestea vieții ei, mai multe aspecte din copilăria personajului principal din Să ucizi o pasăre cântătoare seamănă cu cele din copilăria lui Lee.
Atât Lee, cât și Scout, au crescut în Alabama, au avut un frate mai mare și și-au pierdut mamele. Atât tatăl lui Lee, cât și Atticus Finch, au fost avocați ai apărării într-un proces de rasism. Tatăl lui Harper Lee a apărat doi bărbați de culoare acuzați că au ucis un bărbat alb. Ca și personajul Tom Robinson, cei doi au fost găsiți vinovați.
În roman, personaje centrale sunt membri ai familiei Finch: micuţa Scout, fratele ei, Jem, şi tatăl lor, Atticus. Povestea este conturată în jurul procesului lui Tom Robinson, un mulatru care este adus în fața tribunalului de către Bob Ewell, deoarece se presupune că ar fi abuzat-o sexual pe fiica acestuia, Mayella Ewell. Atticus este desemnat „avocat al apărării”, fapt ce aduce multe schimbări în viața lui și a celor din jur. Povestea este spusă de Scout ajunsă la vârstă adultă, dar rememorând din perspectiva copilului.
Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde, de Robert Louis Stevenson, e de domeniul supranaturalului, dar e dintre cele câteva romane inspirate din întâmplări reale. Mai exact, povestea lui William Brodie, un hoț din secolul al 18-lea, care a reușit să-și păcălească contemporanii să creadă că este un bărbat respectabil, când, de fapt, ducea o viață plină de ilegalități. Inițial, Stevenson a scris o piesă de teatru despre el, dar apoi, după ce a avut un coșmar despre un bărbat care se transforma într-un monstru, a devenit și mai inspirat și a scris, pe nerăsuflate, romanul.
Pornind de la curiozitatea de a înţelege dualitatea umană, doctorul Jekyll, pasionat de chimie, creează un amestec de substanţe care îi dă posibilitatea să devină doi indivizi separaţi. Astfel, reușește să fie și bun, și rău: uneori e un doctor bătrân şi fermecător, adorat de prietenii lui buni, alteori capătă o înfăţişare grotescă cu trup chircit şi chip înspăimântător ce purta numele de Hyde.
Aici nu există niciun dubiu. Louisa May Alcott a scris Micuțele Doamne insiprându-se din propria viață. În mare parte, cele patru surori din roman sunt descrieri ale Louisei și ale celor trei surori ale ei. Louisa este, ea însăși, reprezentată prin Jo. Ca și beth din roman, sora Elizabeth a Louisei a murit de scarlatină la o vârstă fragedă. Singura diferență e că familia March din roman o ducea ceva mai bine decât familia Alcott care, în realitate, era mult mai săracă.
Micuţele doamne este povestea a patru surori, diferite între ele. Meg, Jo, Beth și Amy March fac parte dintr-o familie săracă, dar caldă. În timp ce tatăl e plecat la război, fetele cu vârste între 12 și 16 ani, o au alături pe mama lor, care le încurajează să fie bune și iubitoare. În scenă intră și Laurie, un băiat care este primit în clubul celor patru fete. Micuțele doamne este o carte bine conturată tocmai prin personajele sale, cărora Louisa May Alcott le-a creat personalități complexe, descrise pe tot parcursul romanului.
Cazul de răpire care a inspirat capodopera Agathei Christie chiar a existat și la fel a existat și o crimă. Agatha Christie s-a inspirat din cazul de răpire și ucidere a copilului Charles Lindbergh Junior, fiul aviatorului Charles Lindbergh, faimos pilot american care a trăit în secolul 20. Totuși, personajul Hercule Poirot vine, întru totul, din imaginația scriitoarei.
Agatha Christie a publicat în 1934 romanul Crima din Orient Express, care înglobează toate trăsăturile genului polițist, cu intrigă, inteligență și umor. Când domnul Ratchett este ucis în mod inexplicabil în cușeta sa din trenul Orient Express, Hercule Poirot începe să-i cerceteze pe ceilalți 11 pasageri ai trenului.
Unul dintre cele mai captivante romane inspirate din întâmplări reale este Camera, de Emma Donoghue, care a fost și ecranizat ulterior. Este povestea sfâșietoare a lui Ma și a lui Jack, o poveste bazată pe un caz real de infracțiune. În 2008, Elizabeth Fritzl a spus poliției că a fost ținută captivă de tatăl ei vreme de 24 de ani, timp în care a dat naștere a șapte copii, patru dintre ei fiind ținuți și ei în captivitate. Povestea reală este chiar mai tulburătoare decât romanul, în acest caz.
Spre deosebire de cazul real, în carte există un singur copil, băiețelul Jack, de cinci ani, care nu a ieștit niciodată din cameră. Acolo, trăiește împreună cu mama lui și, uneori, de o prezență masculină apăsătoare despre care știe că e Bătrânul Nick. Camera e, de fapt, o închisoare, iar mama lui Jack nu are altă scăpare decât prin copilul ei.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.
1 Comment
[…] unor carti bune de citit poate parea uneori dificila. Cu toate acestea, intr-o epoca a comunitatilor globale si a […]