Pentru cititorii boemi și nu numai, pentru cei care sunt atrași de contopirea realismului cu fantasticul, pentru cei preocupați de relativitatea timpului și de singurătate, aceste cărți de Gabriel García Márquez fac parte din lecturile obligatorii.
Gabriel García Márquez s-a născut la 6 martie 1927 în Aracataca, Columbia. A fost cel mai mare dintre cei 12 copii ai familiei. Până la nouă ani, Gabo sau Gabito, cum îl alintau apropiații, a fost crescut de bunicii din partea mamei. Cum, în primii ani de viață, a fost destul de străin de părinții săi, bunicii sunt cei care și-au pus amprenta asupra modului lui Gabo de a privi și povesti, mai târziu, viața. Despre bunicul său, Márquez spunea că i-a fost „cordonul ombilical către istorie și realitate” și că știa să spună povești într-un mod extraordinar. Bunica lui era superstițioasă și vedea viața ca pe ceva magic și supranatural, iar felul ei de a privi lucrurile și de le povesti a influențat major romanul Un veac de singurătate.
De fapt, prin publicarea în 1967 a acestui roman, scriitorul columbian Gabriel García Márquez a devenit cel care a împins literatura latino-americană în prim-planul literaturii mondiale. A fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1982. Operele sale se încadrează în ceeea ce se cheamă realismul magic. Ca mulți alți scriitori, a fost autodidact și a lucrat ca jurnalist.
Temele abordate în cărțile sale sunt singurătatea, pofta de viață, miracolul și bucuria existenței. A tratat subiecte accesibile ca dragostea, prietenia și moartea într-un mod considerat diferit și nou, la momentul publicării operelor sale.
Scriitorul a murit în 2014, la 87 de ani. Au rămas în urmă mai multe cărți de Gabriel Garcia Marquez, însă unele dintre ele se remarcă prin scriitură și magie.
Un veac de singurătate urmărește povestea înființării, apoi a măreției și a decăderii satului Macondo și a membrilor familiei Buendia, care s-au confruntat cu tot felul de încercări venite odată cu trecerea timpului și a existenței în sine. E o carte plină de mituri și magie, este cronica unei microsocietăți izolate, dar care nu este străină de tot felul de întâmplări fabuloase. E un roman poetic. Macondo este metafora unei lumi cu posibilități infinite, atât constructive, cât și distructive.
Iubiri neîmpărtășite, pasiuni, rivalități, vise fantastice, războaie, un timp care are o curgere bizară, orgolii și multă patimă. În final, un veac întreg de singurătate adunat într-o carte cu portrete memorabile ale unor personaje nostalgice. Probabil, cea mai strălucitoare carte a lui Márquez. Dacă încă nu ai citit-o, trece-o pe lista de lecturi obligatorii!
La sfârșitul secolului al 19-lea, într-un mic oraș din Caraibe, un telegrafist sărac și o școlăriță fermecătoare își promit să se căsătorească și să trăiască o iubire veșnică. Vreme de trei ani, trăiesc doar unul pentru altul, dar, apoi, Fermina se căsătorește cu Juvenal Urbino, un doctor genial.
Florentino, care este iubitul înșelat, încearcă să-și facă un nume și o avere, ca să merite dragostea Ferminei, pe care o va iubi în secret în următorii 50 de ani, în ciuda celor 622 de relaţii amoroase pe care le are. După 50 de ani, soțul Ferminei moare, iar cei doi au șansa de a relua ce-au început cu jumătate de secol înainte.
Toamna patriarhului este o carte plină de simboluri, este una dintre acele cărți de Gabriel García Márquez în care scriitorul a portretizat imaginea “celui mai solitar om din lume” sau, așa cum a spune chiar el, “un poem despre singurătatea puterii”. Romanul preferat al lui Márquez, după cum el însuși a mărturisit, este povestea unui dictator singuratic și grotesc. Romanul începe cu imaginea palatului prezidenţial în ruine şi a trupului fără viaţă al dictatorului. Ce om poate fi mai singur decât cel care are o dublură oficială pentru că se simte mereu în primejdie și care se închide cu trei zăvoare şi trei lacăte în cameră?
Și aici, ca și în Un veac de singurătate, timpul e relativ. Dictatorul are între 107 şi 232 de ani. Relevant este însă altceva: degradarea și desfrâul de care dă dovadă.
Romanul este construit în fraze lungi, uneori de pagini, dar este o carte plină de magie și umbre și cu greu vei putea să o lași din mână. “Literar, cartea mea cea mai importantă, cea care poate să mă salveze de la uitare este Toamna patriarhului… A fost romanul care m-a făcut cel mai fericit scriindu-l, căci este cel pe care am vrut dintotdeauna să-l scriu şi, în acelaşi timp, cel în care mi-am împărtăşit plenar propriile experienţe şi confesiuni…”, spunea Márquez.
Pentru că Angela Vicario, proaspăt căsătorită cu Bayardo San Roman este adusă înapoi acasă, bătută, pentru că nu era fecioară, doi dintre frații tinerei decid să-l pedepsească pe vinovatul care i-a furat virginitatea. Fratii Vicario își anunță intențiile criminale tuturor celor pe care îi întâlnesc. Întregul lor sat știe ce crimă pun la cale, mai puțin Santiago Nasar, care este înjunghiat, în acea dimineață, în fața casei sale.
De ce nu a putut fi prevenită crima? Nimeni nici măcar nu se întreba dacă Santiago Nassar fusese prevenit, pentru că tuturor li se păru imposibil să nu fie…
Deși crima este una anunțată, niciun locuitor al satului nu face nimic pentru a o împiedica sau pentru a preveni viitoarea victima. Și în această carte Gabriel García Márquez face uz de elemente fantastice, în parcursul “investigației” crimei.
“Viaţa nu este ce ai trăit, ci ce îţi aminteşti că ai trăit şi cum ți-o amintești”, scrie Márquez în cartea de memorii a copilăriei și tinereții sale. Autorul evidențiază personalitățile și poveștile celor care i s-au perindat prin viață, de la munca lui, la micul sat din Aracataca, pregătirea lui pentru jurnalism, necazurile familiei, descoperirea literaturii și felul în care a început să scrie.
Scriitorul povestește despre nopți de nesomn și întâlniri extraordinare, în ceea ce este, probabil cea mai romantică operă a sa. A trăi pentru a-ți povesti viața îți dă o idee și despre contextul istoric în care a trăit Gabriel García Márquez, care ajunge să se împrietenească cu Fidel Castro și Che Guevara și care, ca jurnalist, cunoaște drama țării sale nu doar trăind-o pe proprie piele, ci și scriind și investigând pentru ziar.
O carte fascinantă în care natura, puterea, alcoolul, femeile și râsul dau impresia de miracol și delir.
Unii cititori spun că cele mai importante cărți de Gabriel García Márquez sunt greu de citit, însă împletirea realului cu fantasticul nu-ți dă voie să te oprești din lectură. Referitor la scriitură, poate că cea mai atipică dintre acestea ar fi Dragoste în vremea holerei, care este o carte de dragoste, mai accesibilă. Poate că cea care te va ține cel mai încordat este Toamna patriarhului. Fiecare dintre ele are, însă, un tip diferit de magie, din care putem învăța multe. Le-ai citit? Ce alte cărți de Gabriel García Márquez te-au cucerit?
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.