Cultura unei țări sau a unei regiuni înseamnă obiceiurile și tradițiile colective și diverse care țin de arta, arhitectura, muzica, literatura, stilul de viață, filosofia, politica și religia acelei zone. Iar cărțile îți permit să călătorești în alte culturi fără să-ți miști picioarele.

Nu doar că ne transportă în locuri noi, dar ne permit și să trăim experiențe diferite de ale noastre. A vedea prin ochii altcuiva este unul dintre cele mai puternice aspecte ale lecturii, iar când vine vorba de autori asiatici lucrurile sunt cu atât mai interesante, cu cât nu oricare dintre noi are acces la acea parte de lume.

7 cărți scrise de autori asiatici

1. Pachinko, de Min Jin Lee

Scriitoarea și jurnalista Min Jin Lee, în vârstă de 54 de ani, s-a născut în Seul, în Coreea de Sud, și s-a mutat în Statele Unite împreună cu familia când avea șapte ani.

Pachinko spune povestea a patru generații dintr-o familie coreeană din secolul al XX-lea, până la momentul când Japonia a anexat țara în 1910, afectând soarta tuturor. Totul începe când Sunja își dezonorează familia săracă din cauza unei sarcini neașteptate. Părăsită de iubit, ea e salvată de un bărbat care o ia de soție și o duce în Japonia.

Lee descrie luptele familiei pe fundalul tulburărilor culturale și politice, în paralel cu o discriminare acerbă din partea japonezilor, iar romanul ei este unul despre dragoste, sacrificiu, ambiție și loialitate.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Klara și Soarele, de Kazuo Ishiguro

Kazuo Ishiguro are 68 de ani și s-a născut la Nagasaki, în Japonia. A locuit acolo până la vârsta de cinci ani, când părinții lui s-au mutat în Marea Britanie. Klara și Soarele este primul lui roman de după ce a primit Nobelul pentru Literatură.

Klara este o prietenă artificială construită cu scopul de a le ţine companie copiilor şi adolescenţilor. Dar Klara are calități observaționale remarcabile și, din locul ei din magazin, urmărește cu atenție comportamentul celor care intră sau trec pe stradă, pe-afară. Speră că un client o va alege în curând.

Romanul lui Ishiguro este o distopie, dar este, mai înainte de toate, un studiu despre egoismul, agresivitatea și ignoranța societăţii de azi.

3. Cât aur ascund aceste coline, de C Pam Zhang

C Pam Zhang s-a născut la Beijing, China, și s-a mutat în Statele Unite când avea patru ani. Acum, autoarea are 32 de ani.

Cât aur ascund aceste coline este o poveste epică și intimă. Îmbină simbolismul chinezesc și istoria reimaginată cu un limbaj și un fir narativ extrem de originale. Este un roman de aventură care te bântuie, o poveste de neuitat între două fetițe, Lucy și Sam, fiice de imigranți chinezi rămase orfane, care au o misiune: trebuie să-și îngroape tatăl în singurul fel care îl poate absolvi de trecut.

La nivel larg, explorează rasa într-o țară în expansiune și problema locului în care imigranților li se permite să aparțină. Dar, pagină cu pagină, este vorba despre amintirile care leagă și despart familiile și despre dorința de acasă.

4. Mici focuri pretutindeni, de Celeste Ng

Celeste Ng are 42 de ani și s-a născut în Pittsburgh, în SUA, unde părinții ei s-au mutat la sfârșitul anilor ’60, când au plecat din Hong Kong, China.

Shaker Heights este o suburbie liniștită, un loc în care totul este planificat. Culorile caselor și chiar și viețile oamenilor par să aibă un parcurs lin. Elena Richardson se ghidează după un lucru: respectă regulile. Dar, atunci când Mia Warren, o mamă singură, ajunge în oraș cu fiica ei adolescentă, lucrurile se dezechilibrează. Mia e o artistă cu un trecut misterios. Lipsa ei de respect față de reguli amenință să distrugă această comunitate extrem de ordonată.

Romanul explorează greutatea secretelor, natura artei și a identității și atracția feroce a maternității, dar și pericolul de a crede că respectarea regulilor poate evita dezastrul.

5. Pădurea norvegiană, de Haruki Murakami

Scriitorul japonez Haruki Murakami are 73 de ani, iar Pădurea norvegiană – al cărei titlu este inspirat din piesa cu același nume al trupei Beatles – este cel de-al cincilea roman al lui.

Toru Watanabe, personajul principal, se întoarce în trecut, pe vremea când era student în Tokyo. După ce Kizuki, prietenul lui Watanabe, se sinucide, acesta se apropie de fosta iubită a lui Kizuki. Însă tânăra Naoko devine un fel de umbră și ajunge la un sanatoriu aflat într-un loc izolat din munţi.

O poveste magnifică de maturitate, plină de nostalgie, care îmbină muzica, starea de spirit și etosul din anii ‘60 cu prima dragoste pe cât de fără speranță pe atât de eroică a unui tânăr.

6. Tigrul alb, de Aravind Adiga

Aravind Adiga e un scriitor și jurnalist indian în vârstă de 48 de ani. Tigrul alb este romanul lui de debut, care a și fost ecranizat în 2021, în regia lui Ramin Bahrani, film care a fost nominalizat la Oscar.

Revenind la roman, acesta prezintă viața și durerile tânărului Balram Halwai, care trece prin straturile sistemului de caste hinduse pentru a deveni un produs al noului capitalism al țării. Balram este un autodidact care trebuie să-și înfrunte propiile gânduri negre. E întruparea tuturor contradicțiilor din societatea indiană modernă, în care luxul coexistă cu sărăcia lucie, în timp ce peste toate domnește corupția.

Pe bună dreptate, Tigrul Alb a fost întâmpinat cu o mare apreciere a criticilor.

7. Te rog, ai grijă de mama, de Kyung-sook Shin

Kyung-sook Shin are 59 de ani și s-a născut într-un sat din sudul Coreei de Sud. La 16 ani s-a mutat la Seul. Este prima femeie sud-coreeană care a câștigat Man Asian Literary Prize, acordat în 2012 pentru romanul Te rog, ai grijă de mama.

Povestea este una sfâșietoare și exigentă despre sacrificiul și dragostea de familie. Park So-nyo, mama, devine dezorientată într-o stație de metrou din oraș și se pierde de familie. Mai departe, cartea este țesută din tot felul de amintiri despre So-nyo, care și-a dedicat toată viața familiei, care acum o caută descurajată pe străzile din centrul orașului Seul.

Romanul explorează pierderea, auto-incriminarea și, în unele cazuri, autodescoperirea cauzate de dispariția mamei. Cartea vorbește și despre sacrificiul de sine al mamelor în general – și al celor din Coreea în special.

Cărțile scrise de autori asiatici sunt, mai ales pentru noi, europenii, pline de contraste și exotism. Suprarealism, sărăcie și mulțumire de sine puse laolaltă, serenitate, singurătate, luptă pentru supraviețuire, lirism, disperare, neobișnuit.

Pentru că literatura lor este principala sursă prin care putem să ne facem o idee despre cultura asiatică, atât de diferită de cea europeană, am făcut o scurtă selecție de romane scrise de autori asiatici.

8 romane scrise de autori asiatici

1. 1Q84, de Haruki Murukami

1Q84, scris de japonezul Haruki Murakami, are cam tot ce poți să vrei de la o carte: fantezie, mister, distopie și poveste de dragoste. Romanul este împărțită în Cartea 1: Aprilie – Iunie, Cartea 2: Iulie – Septembrie, Cartea 3: Octombrie – Decembrie.

Murakami face o construcție meticuloasă a misterelor, pe care nu le elucidează complet. Un roman dens, plin de simboluri și detalii, în care personajul principal este o femeie: Aomame. Deloc întâmplător, ea se află blocată în trafic pe o autostradă din Tokyo. Ca să ajungă la timp la destinație, Aomame urmează sfatul unui șofer de taxi iubitor de muzica clasică – iar aici pasiunea lui Murakami pentru muzică își spune cuvântul, ca în toate cărțile sale – și folosește o scară de serviciu care o duce într-o lume paralelă.

Cele două lumi paralele sunt asemănătoare, dar diferite. De exemplu, una dintre ele are două luni pe cer. Despre Aomame vei afla că nu e o femeie obișnuită, ci una care îi pedepsește pe bărbații vinovați de abuzuri și violențe împotriva femeilor. În carte mai apare și Tengo, un tânăr de aceeași vârstă cu Aomame, profesor de matematică. Se vor întâlni undeva cele două lumi paralele?

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Dumnezeul lucrurilor mărunte, de Arundhati Roy

Arundhati Roy este prima scriitoare indiană care a câștigat Booker Prize, iar premiul i-a fost acordat pentru Dumnezeul lucrurilor mărunte, romanul ei de debut. Roy pune în contrast copilăria gemenilor Rahel și Estha cu agitația politică din Kerala (stat din sud-vestul Indiei) anului 1969.

Gemenii Rahel și Estha își trăiesc copilăria într-o familie interesantă. O mamă frumoasă și solitară, o bunică oarbă care cânta la vioară, un unchi chefliu și afemeiat, o mătușă antipatică. Lucrurile au un parcurs firesc până când verișoara gemenilor vine în vizită, din Anglia, împreună cu mama ei. Atunci, toată lumea află că destinul se poate schimba într-o clipă. Gemenii sunt despărțiți și trimiși departe de casă, iar devenirea lor ca adulți este una deloc liniștită.

Când vine vorba de autori asiatici, Arundhati Roy e un pic atipică, pentru că e, în primul rând, o militantă pentru drepturile cetățenilor indieni, activistă pentru drepturile femeii și împotriva globalizării. Deși scrisul pare să fie mai degrabă un hobby pentru ea, stilul ei este extrem de frumos, amestecând exotismul indian cu misticismul, psihologia și poezia.

3. Sunetul muntelui, de Yasunari Kawabata

Autorul japonez Yasunari Kawabata a scris un roman cu un ritm lent, de parcă te bagă în transă. Nu e un roman plictisitor, ci doar te face mai atent la tot ce respiră viață în jur. Cum ar fi copacii.

Sunetul muntelui este povestea lui Shingo, tatăl și bunicul unei familii cu doi copii, Shūichi, fiul, și Fusako, fiica. Fiul are o soție, dar are și o amantă. Fiica lui Shingo are, în schimb, două fete, împreună cu care este nevoită să revină în casa părintească după ce soțul ei a părăsit căminul conjugal.

Shingo acceptă toate întâmplările vieții cotidiene, respectiv crizele familiei sale, cu oarecare greutate. În plus, pare că refuză să îmbătrânească.

Probabil că primăvara este cea mai bună perioadă în care să citești acest roman al lui Kawabata, pentru că ai ocazia să fii conștient de ceea ce înseamnă schimbările din natură, înflorirea copacilor, vântul, ploaia, cu toată poezia din ele.

4. Tigrul alb, de Aravind Adiga

Aravind Adiga, jurnalist și scriitor indian, a scos la iveală manifestare literară a ceea ce înseamnă diferențele dintre India nouă și cea veche.

Balram se naște undeva într-un sat din India, într-o familie în care bivolița era tratată mai bine ca oamenii. Ajunge şoferul unui om de afaceri în Delhi, ceea ce e o mare reușită pentru indian sărac, făcând astfel trecerea de la India tradițională la India modernă, o lume plină de contraste. Dar nu îi e de-ajuns și vrea mai mult. El își spune povestea pe parcursul a şapte nopţi, motiv pentru care cartea este împărţită în şapte capitole.

Pe parcursul romanului vei da peste momente de disperare și imoralitate care descriu imaginea viscerală a unei Indii în criză de identitate, pe măsură ce încearcă să între în epoca modernă.

5. Te rog, ai grijă de mama, de Kyung-Sook Shin

Te rog, ai grijă de mama, scrisă de autoarea sud coreană Kyung-Sook Shin, a fost tradus pentru prima dată în engleză în 2011. Romanul a fost disctins cu „Man Asian Literary Prize”, acordat anual celui mai bun roman scris de un autor dintr-o ţară asiatică, publicat sau tradus în limba engleză, iar Kyung-Sook Shin este primul autor sud corean și prima femeie care a primit acest premiu.

Romanul este o poveste de dragoste și de sacrificiu a unei familii. De fapt, este povestea lui Park So-nyo, care ilustrează mama întregii familii, o femeie care, victimă a unui accident vascular cerebral, devine confuză într-o stație de metrou și se pierde de familie. Acțiunea romanului se mută mai apoi către o serie de amintiri ale celorlalți legate de So-nyo, în timp ce o caută prin întregul Seul.

Pe măsură ce citești, te vei gândi la propriii părinți și s-ar putea să-ți regândești relația cu ei.

6. Să nu mă părăsești, de Kazuo Ishiguro

Kazuo Ishiguro este un scriitor britanic de origine japoneză, iar Să nu mă părăsești este unul dintre cele mai apreciate romane ale sale, o distopie extrem de emoționantă și tensionată.

Dacă nu ar ști cum și pentru ce au fost aduși pe lume, Kathy, Ruth și Tommy ar fi ca niște tineri oarecare, preocupați de poezie, filme, cărți, iubire și sex. Niște tineri atenți în mod special la sănătatea lor, niște tineri care trăiesc într-o școală și pe care nu-i vizitează niciun părinte. Dar care e rostul pentru care niște ființe clonate pentru a dona organe, a căror existență este limitată și dependentă de un număr de “donări”, care este, așadar, rostul ca aceste ființe să se îndrăgostească, să le placă muzica, să călătorească sau să întâlnească oameni?

Să nu mă părăsești poate fi considerat o meditație asupra morții.

7. Visul din pavilionul roșu, de Cao Xueqin

Visul din pavilionul roșu nu e atât de cunoscut în Europa, dar este un roman clasic chinezesc, numit deseori „cartea mileniului”. Cartea scriitorului chinez Cao Xueqin, unul dintre cei mai apreciați autori asiatici, despre care se crede că a trăit între anii 1724 și 1763, fost vândută în 100 de milioane de exemplare, fiind și una dintre cele mai populare cărți din lume.

Este o saga din secolul al 18-lea, despre o familie nobilă care cade în dizgrație. Romanul are peste 400 de personaje și abundă în detalii uimitoare despre obiceiurile sociale, culturale și spirituale ale vremii, dar are și o poveste de dragoste tragică. Dacă o citești – și îți recomandăm să o faci – ia în considerare că e și foarte lungă, de două ori cât Război și pace.

8. Obosit de viață, obosit de moarte, de Mo Yan

Mo Yan este este pseudonimul literar al scriitorului chinez Guan Muoye. Distins cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 2012, Mo Yan este considerat autorul care, cu un realism halucinant, îmbină povești populare, istorie și contemporaneitate.

Obosit de viață, obosit de moarte este povestea lui Ximen Nao, împușcat pentru ca a refuzat să se alăture Partidului Comunist. Însă povestea nu este doar despre asta. Moartea personajului principal nu înseamnă decât un lung șir de întâmplări, pentru că, după ce ajunge în iad, Ximen Nao obține promisiunea de a reveni pe pământ pentru a găsi răspunsuri la întrebarile sale.

La 1 ianuarie 1950, Ximen Nao pășește din nou pe pământ, dar nu ca om, ci ca măgar în curtea familiei sale. După viața de măgar trece prin cea de vită de povară, câine, maimuță și tot așa, după legile buddhiste, pentru a avea, în cele din urmă, șansa de a renaște ca om.