Unele dintre ele sunt traduse în limba română, dar altele nu. Sau nu încă.

Top 100 cele mai bune cărți din acest secol

100. Nu-mi place cum arată gâtul meu – și alte gânduri despre ce înseamnă să fii femeie, de Nora Ephron (2006)

99. Broken Glass, de Alain Mabanckou (2005), netradusă în română

98. The Girl With the Dragon Tattoo, de Stieg Larsson (2005), netradusă în română

97. Harry Potter și Pocalul de Foc, de JK Rowling (2000)

96. O viață măruntă, de Hanya Yanagihara (2015)

95. Cronica vieții mele, vol. I, de Bob Dylan (2004)

94. The Tipping Point. Cum lucruri mici pot provoca schimbări de proporții, de Malcolm Gladwell (2000)

93. Darkmans, de Nicola Barker (2007), netradusă în română

92. The Siege, de Helen Dunmore (2001), netradusă în română

91. Lumina, de M John Harrison (2002)

90. Visitation, de Jenny Erpenbeck (2008), netradusă în română

89. Bad Blood, de Lorna Sage (2000), netradusă în română

88. Noughts and Crosses, Malorie Blackman (2001), netradusă în română

87. Priestdaddy, de Patricia Lockwood (2017), netradusă în română

86. Adults in the Room, de Yanis Varoufakis (2017), netradusă în română

85. Dumnezeu, o amagire, de Richard Dawkins (2006)

84. The Cost of Living, de Deborah Levy (2018), netradusă în română

83. Tell Me How It Ends, de Valeria Luiselli (2016), netradusă în română

82. Coraline, de Neil Gaiman (2002)

81. Recolta, de Jim Crace (2013)

80. Povestea vieții tale, de Ted Chiang (2002)

79. The Spirit Level, de Richard Wilkinson și Kate Pickett (2009), netradusă în română

78. Al cincilea anotimp, de NK Jemisin (2015)

77. Signs Preceding the End of the World, de Yuri Herrera, netradusă în română

76. Gândire rapidă, gândire lentă, de Daniel Kahneman (2011)

75. Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor, de Olga Tokarczuk (2009)

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

74. Zile fără sfârșit, de Sebastian Barry (2016)

73. Nimic de invidiat, de Barbara Demick (2009)

72. Era capitalismului de supraveghere, Shoshana Zuboff (2019)

71. Jimmy Corrigan: The Smartest Kid on Earth, de Chris Ware (2000), netradusă în română

70. Jurnalul unui scandal, de Zoë Heller (2003)

69. The Infatuations, de Javier Marías (2011), netradusă în română

68. The Constant Gardener, de John le Carré (2001), netradusă în română

67. Tăcerea femeilor, de Pat Barker (2018)

66. Șapte scurte lecții de fizică, de Carlo Rovelli (2014)

65. Fata dispărută, de Gillian Flynn (2012)

64. Despre scris, de Stephen King (2000)

63. Viața nemuritoare a Henriettei Lacks, de Rebecca Skloot (2010)

62. Lapte de mamă, de Edward St Aubyn (2006)

61. This House of Grief, de Helen Garner (2014), netradusă în română

60. Dart, de Alice Oswald (2002), netradusă în română

59. The Beauty of the Husband, de Anne Carson (2002), netradusă în română

58. Epoca Postbelică. O istorie a Europei de după 1945, de Tony Judt (2005)

57. The Amazing Adventures of Kavalier and Clay, de Michael Chabon (2000), netradusă în română

56. Lumea de sub noi, de Robert Macfarlane (2019)

55. Dilema omnivorului, de Michael Pollan (2006)

54. Women & Power, de Mary Beard (2017), netradusă în română

53. True History of the Kelly Gang, de Peter Carey (2000), netradusă în română

52. O insulă prea mică, de Andrea Levy (2004)

51. Brooklyn, de Colm Tóibín (2009)

50. Oryx și Crake, de Margaret Atwood (2003)

49. De ce să fii fericită când poți fi normală?, de Jeanette Winterson (2011)

48. Night Watch, de Terry Pratchett (2002), netradusă în română

47. Persepolis, de Marjane Satrapi (2000-2003)

46. Human Chain, Seamus Heaney (2010), netradusă în română

45. Niveluri de viață, de Julian Barnes (2013)

44. Hope in the Dark, de Rebecca Solnit (2004), netradusă în română

43. Citizen: An American Lyric, de Claudia Rankine (2014), netradusă în română

42. Moneyball, Michael Lewis (2010), netradusă în română

41. Ispășire, de Ian McEwan (2001)

40. Anul gândirii magice, de Joan Didion (2005)

39. Dinți albi, de Zadie Smith (2000)

38. Linia frumuseții, de Alan Hollinghurst (2004)

37. The Green Road, de Anne Enright (2015), netradusă în română

36. Experience, de Martin Amis (2000), netradusă în română

35. Iepurele cu ochi de chihlimbar, de Edmund de Waal (2010)

34. Schiță, de Rachel Cusk (2014)

33. Casa veselă. O tragicomedie de famile, de Alison Bechdel (2006)

32. Împăratul tuturor bolilor, de Siddhartha Mukherjee (2010)

31. Argonauții, de Maggie Nelson (2015)

30. Ruta subterană, de Colson Whitehead (2016)

29. Lupta mea. Cartea întâi: Moartea unui tată, de Karl Ove Knausgaard (2009)

28. Rapture, de Carol Ann Duffy (2005), netradusă în română

27. Ură, prietenie, dragoste, căsătorie, de Alice Munro (2001)

26. Capitalul în secolul al XXI-lea, de Thomas Piketty

25. Oameni normali, de Sally Rooney (2018)

24. A Visit from The Goon Squad, de Jennifer Egan (2011), netradusă în română

23. Demonul amiezii. O anatomie a depresiei, de Andrew Solomon (2001)

22. Zece Decembrie, de George Saunders (2013)

21. Sapiens, de Yuval Noah Harari (2011)

20. Viață după viață, de Kate Atkinson (2013)

19. O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii, de Mark Haddon (2003)

18. Doctrina șocului. Nașterea capitalismului dezastrelor, de Naomi Klein (2007)

17. Drumul, de Cormac McCarthy (2006)

16. Corecții, de Jonathan Franzen (2001)

15. A 6-a extincție, de Elizabeth Kolbert (2014)

14. Din vârful degetelor, de Sarah Waters (2002)

13. Nickel and Dimed, de Barbara Ehrenreich (2001), netradusă în română

12. Complotul împotriva Americii, de Philip Roth (2004)

11. Prietena mea genială, de Elena Ferrante (2011)

10. Jumătate de soare galben, de Chimamanda Ngozi Adichie (2006)

9. Atlasul norilor, de David Mitchell (2004)

8. Toamna, de Ali Smith (2016)

7. Între lume și mine, de Ta-Nehisi Coates (2015)

6. Ocheanul de chihlimbar, de Philip Pullman (2000)

5. Austerlitz, de WG Sebald (2001)

4. Să nu mă părăsești, de Kazuo Ishiguro (2005)

3. Secondhand Time, de Svetlana Alexievich (2013), netradusă în română

2. Galaad, de Marilynne Robinson (2004)

1. Wolf Hall, de Hilary Mantel (2009)

The New York Times Book Review este o revistă supliment săptămânală a ziarului The New York Times, în care sunt recenzate cărți noi de ficțiune și non-ficțiune. Este una dintre cele mai influente și mai citite publicații de recenzii de carte. Cu ocazia aniversării a 125 de ani de la prima ediție, cei din conducerea revistei au cerut cititorilor să numească cea mai bună carte din ultimii 125 de ani.

Lista de propuneri a fost restrânsă la 25 de cărți, care au fost votate de peste 200.000 de cititori. Pe lista cu cele mai bune cărți din ultimii 125 de ani s-au aflat și Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald, dar și romane mai recente, cum este O viață măruntă, de Hanya Yanagihara.

5 cele mai bune cărți din ultimii 125 de ani

1. Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee

Cea mai votată carte de pe lista pe care au fost propuse cele mai bune cărți din ultimii 125 de ani este Să ucizi o pasăre cântătoare, scrisă de Harper Lee și publicată în 1960. Cartea tratează teme importante ca educaţia, rasismul din societatea interbelică americană şi lipsa de imparțialitate a justiţiei.

Micuţa Scout, fratele ei, Jem, şi tatăl lor, Atticus, sunt personajele centrale ale romanului care își desfoșoară acțiunea într-un mic oraș din Alabama. Totuși, romanul este conturat în jurul procesului lui Tom Robinson, un mulatru care este adus în fața tribunalului de către Bob Ewell, deoarece se presupune că ar fi abuzat-o sexual pe fiica acestuia, Mayella Ewell.

Atticus, care e un părinte nonconformist al acelor vremuri, încurajând dezvoltarea independentă și fără prejudecăţi sociale a copiilor săi, e desemnat drept „avocat al apărării”, fapt ce aduce multe schimbări în viața lui și a celor din jur. Povestea este spusă de Scout ajunsă la vârstă adultă, dar rememorând din perspectiva copilului.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Stăpânul Inelelor: Frăția inelului, de J.R.R. Tolkien

Frăția Inelului este primul volum al trilogiei Stăpânul Inelelor, scrisă de către J. R. R. Tolkien, și a fost publicat pentru prima dată pe 29 iulie 1954 în Regatul Unit al Marii Britanii. Următoarele două volume sunt Cele două turnuri și Întoarcerea regelui.

Acțiunea trilogiei se petrece într-o preistorie imaginară, cel de-al treilea Ev al Pământului de Mijloc. Ținuturile din Pământul de Mijloc sunt populate de oameni și de alte specii umanoide – printre care hobbiți, elfi, gnomi și orci – , dar și de multe alte creaturi reale sau imaginare. Totul se petrece în jurul Inelului Puterii, făurit de lordul întunecat Sauron.

Hobbitul Bilbo îi încredințează vărului și moștenitorului său adoptiv Frodo Baggins multe dintre bunurile sale, incluzând Inelul – instrumentul puterii lui Sauron, pe care Lordul Întunecat l-a căutat de-a lungul celui de-al Treilea Ev, și care a corupt multe persoane în dorința sa de a ajunge la stăpânul său. Așa începe aventura cu descrieri de basm ale atmosferei liniștite din Comitat, care se complică atunci când Sauron își trimite cei mai de temut supuși ai săi pentru a căuta Inelul.

3. 1984, de George Orwell

Poate nu degeaba această carte a fost votată printre cele mai bune cărți din ultimii 125 de ani tocmai acum, în aceste vremuri tulburătoare.

În 1948, când a scris romanul, George Orwell își imagina anul 1984 într-o viziune sumbră. În 1984, Oceania, Eurasia şi Estasia sunt cele trei puteri care duc un continuu război fără altă cauză în afară de cea de a menţine vie frica oamenilor, pentru a-i putea controla. Romanul este o distopie.

În Oceania, guvernul are patru ministere. Cu cât denumirile acestora sunt mai romantice, cu atât mai meschine sunt interesele lor: „Ministerul Adevărului, care se ocupă cu știrile, cu educația și cu artele frumoase; Ministerul Păcii, care se ocupă cu războiul; Ministerul Iubirii, care se ocupă cu menținerea ordinii și disciplinei, și Ministerul Abundenței, care răspunde de treburile economice”.  De fapt, Ministerul Adevărului modifică trecutul, deci minte, cel al Păcii întreține războiul, Ministerul Iubirii se luptă cu cei care nu vor să se conformeze, care încă vor să gândească singuri şi care vor să își păstreze memoria individuală, ajungând să-i tortureze pe răzvrătiți, iar cel al Abundenței înfometa populația.

Tot în Oceania, mai precis în Londra, locuiește și Winston Smith, cel care vrea și îndrăznește să încerce să-și păstreze amintirile nealterate, notându-și totul într-un jurnal, deși acest lucru este ilegal. Când o întâlnește pe fata de la Secția de Literatură, Winston începe să-și dorească și mai tare câteva momente de intimitate petrecute în locuri nemonitorizate. Pentru că, da, toată lumea este atent urmărită de camerele de supraveghere montate peste tot și monitorizate de Fratele cel Mare.

4. Un veac de singurătate, de Gabriel García Márquez

Probabil cea mai strălucitoare carte a lui Gabriel García Márquez, Un veac de singurătate a fost publicată pe 5 iunie 1967 la Buenos Aires, Argentina.

Romanul urmărește povestea înființării, apoi a măreției și a decăderii satului Macondo și a membrilor familiei Buendia, care s-au confruntat cu tot felul de încercări venite odată cu trecerea timpului și a existenței în sine. Iubiri neîmpărtășite, pasiuni, rivalități, vise fantastice, războaie, un timp care are o curgere bizară, orgolii și multă patimă. De fapt, un veac întreg de singurătate adunat într-o carte cu portrete memorabile ale unor personaje nostalgice.

E o carte plină de mituri și magie, un roman poetic, în care Macondo este metafora unei lumi cu posibilități infinite, atât constructive, cât și distructive.

5. Preaiubita, de Toni Morrison

Preaiubita lui Toni Morrison a fost publicată în 1987 și vorbește despre o poveste dramatică și emoționantă din anii 1800, din Statele Unite ale Americii – o poveste reală care a inspirat romanul.

Sethe s-a născut ca sclavă și a evadat în Ohio, dar 18 ani mai târziu tot nu e liberă. Are prea multe amitiri de la Dulcea Casă, ferma unde a fost sclavă și unde s-au întâmplat prea multe atrocități. Acum, deși liberă, Sethe și noul ei cămin sunt bântuite de fantoma fiicei ei, care a murit fără nume și pe a cărei piatră de mormânt e încrustat un singur cuvânt: Preaiubita.

Cartea are accente de poezie amară și suspans încordat la maximum. Autoarea de Nobel Toni Morrison s-a inspirat, în scrierea acestei cărți, din povestea reală a unei femei de culoare – Margaret Garner – care și-a ucis copilul nou-născut pentru că a considerat că moartea și lumea de dincolo sunt de preferat unei vieți în sclavie.

Cum ar trebui să fie cele mai bune cărți scrise vreodată? Să fie romane scrise într-un limbaj frumos și captivant? Romane de un realism incisiv? Romane cu un impact social uriaș? Sau unele care au un efect subtil asupra lumii?

Cei de la Britannica.com au făcut un top cu 12 cele mai bune cărți scrise vreodată, luându-se după criterii diferite.

12 cele mai bune cărți scrise vreodată

1. Anna Karenina, de Lev Tolstoi

Orice fan al literaturii care implică subiecte suculente ca adulterul, jocurile de noroc, mariaje tumultuoase și feudalism rusesc va plasa instant Anna Karenina în vârful listei cu cele mai bune cărți scrise vreodată. Tocmai aceste criterii au plasat romanul lui Lev Tolstoi într-un top al cărților realizat de revista Time. 

Romanul în opt părți urmărește povestea a două persoaje memorabile: Anna Karenina, soția casnică cu un destin tragic, care fuge cu amantul ei cel tânăr, și Konstantin Levin, un latifundiar intelectual care se zbate între credință și filosofie.

Tolstoi pune laolaltă, cu o incredibilă măiestrie, discuții despre dragoste, durere și familie, în societatea rusească. Romanul a fost revoluționar în mod special pentru felul în care a portretizat femeia, înfățișând prejudecățile și greutățile sociale ale vremii într-un mod extrem de emoționant.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee

Harper Lee, despre care se crede că a fost una dintre cele mai influente scriitoare care a existat vreodată, a publicat o singură carte aproape toată viața. Cartea respectivă, pentru care a luat și premiul Pulitzer, este Să ucizi o pasăre cântătoare. Chiar dacă autoarea a publicat și urmarea exact în anul dinaintea morții ei, noul roman, Du-te și pune un străjer, nu s-a apropiat de succesul primului.

Să ucizi o pasăre cântătoare a fost publicat în 1960 și a devenit imediat un clasic al literaturii. Romanul explorează rasismul din sudul Americii, privindu-l prin ochii tinerei fete numite Scout Finch. Personajele iconice, dintre care se remarcă cel mai mult tatăl lui Scout, Atticus Finch, servesc drept modele și, la vremea respectivă, au schimbat perspectiva americanilor asupra discriminării rasiale. Așadar, pentru impactul social, romanul merită să fie pe lista cu cele mai bune cărți scrise vreodată.

3. Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald

Marele Gatsby al lui F. Scott Fitzgerald e printre cele mai bune texte scrise vreodată pentru că îi obișnuiește pe studenți cu arta de a citi literatură într-un mod critic.

Romanul e scris din perspctiva lui Nick Carraway, care s-a mutat recent în New York City și s-a împrietenit cu vecinul lui bogat, cu origini misterioase, Jay Gatsby. E și aruncă o privire în epoca Jazz a anilor 1920 din SUA, criticând, în același timp, idea de vis american.

4. Un veac de singurătate, de Gabriel García Márquez

Autorul columbian Gabriel García Márquez a publicat cel mai celebru roman al lui, Un veac de singurătate, în 1967. Volumul – care își merită locul printre cele mai bune cărți scrise vreodată – e povestea a șapte generații din familia Buendía, pe durata traiului lor în Macondo, până la distrugerea locului odată cu ultimii descendenți ai familiei.

Romanul explorează genul literar numit realism magic, pentru care Márquez e celebru. El subliniază  natura extraordinară a lucrurilor banale, în timp ce lucrurile mistice sunt descrise ca fiind comune. Autorul scoate în evidență puterea mitului și a poveștilor populare, corelând istoria și cultura latino-americană.

Romanul i-a adus multe premii lui Márquez, dar cel mai important este Nobelul pentru Literatură, câștigat în 1982, pentru întreaga operă literară.

5. O călătorie în India, de E.M. Forster

E.M. Forster a scris romanul O călătorie în India după ce, pe parcursul vieții lui, a făcut mai multe călătorii în această țară. Cartea a fost publicată în 1924 și e despre un doctor indian musulman numit Aziz și prietenia lui cu Cyril Fielding, un profesor de engleză, dar și cu Adela Quested, o englezoaică aflată în vizită.

Atunci când Adela are impresia că Aziz a agresat-o în timpul unei călătorii la Marabar, tensiunile între comunitatea indiană și cea a coloniei britanice cresc. Romanul explorează, prin conflict, posibilitatea ca englezii și indienii să lege prietenii, în ciuda diferențelor lor culturale.

6. Omul invizibil, de Ralph Ellison

Confundat deseori cu romanul omonim SF al lui H.G. Wells, Omul invizibil al lui Ralph Ellison e un roman inovator despre identitatea bărbatului afro-american. Naratorul, un bărbat care nu este numit și despre care se crede că e invizibil, din punct de vedere social, pentru alții, povestește propria experiență legată de mutarea din Sud în New York City.

În fiecare loc prin care trece, omul invizibil se confruntă cu o aversiune extremă și discriminare din partea celorlalți. Se angajează și e concediat, intră și iese din relații, trece prin tot felul de stări psihice. Romanul e apreciat pentru stilul suprarealist și experimental în care a fost scris.

7. Don Quijote, de Miguel de Cervantes

Romanul lui Miguel de Cervantes este, poate, cea mai cunoscută și mai influentă opera de literatură din Spania. Romanul a fost publicat în 1615 și e privit drept una dintre cele mai bune cărți scrise vreodată.

Povestea e a unui bărbat care-și ia numele Don Quijote de la Mancha și, într-un acces obsesiv față de romanele romantice care promovează cavaleria, pornește la drum ca să reînvie obiceiul și ca să devină el însuși un erou. Don Quijote a devenit un idol și, oarecum, un personaj arhetipal, influențând ulterior multe opera de artă, muzică și literatură.

Influența lui a mers până într-atât încât există exprimarea că un lucru este donquijotesc atunci când e vorba despre o atitudine caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestând eroism în lupta cu obstacole imaginare.

8. Preaiubita, de Toni Morrison

Romanul Preaiubita, publicat de Toni Morrison în 1987, e despre Sethe, care s-a născut ca sclavă și a evadat în Ohio. 18 ani mai târziu, tot nu e liberă. Are prea multe amitiri de la Dulcea Casă, ferma unde a fost sclavă și unde s-au întâmplat prea multe atrocități. Acum, deși liberă, Sethe și noul ei cămin sunt bântuite de fantoma fiicei ei fără nume, pe care Sethe a ucis-o ca s-o ferească de sclavie și pe a cărei piatră de mormânt e încrustat un singur cuvânt: Preaiubita.

Cartea are accente de poezie amară și suspans încordat la maximum. Autoarea de Nobel Toni Morrison s-a inspirat, în scrierea acestei cărți, din povestea reală a unei femei de culoare – Margaret Garner – care și-a ucis copilul nou-născut pentru că a considerat că moartea și lumea de dincolo sunt de preferat unei vieți în sclavie.

9. Doamna Dalloway, de Virginia Woolf

Romanul Virginiei Woolf descrie fix o zi din viața Clarissei Dalloway. Folosind o combinație de narațiune la persoana a treia și gândurile unora dintre personaje, autoarea aruncă o privire profund personală și revelatoare asupra minților personajelor. E un roman care se bazează pe personaje, nu pe poveste. Gândurile personajelor includ regrete constante, amintiri care revin din trecut, eforturile lor de a face față tulburărilor psihice și stresului post-traumatic de după Primul Război Mondial, dar și efectele presiunii sociale.

Stilul unic, subiectul și plasarea în timp sunt detaliile care fac acest roman să fie unul dintre cele mai respectate din toate timpurile.

10. O lume se destramă, de Chinua Achebe

Ideea vesticilor despre marea literatură se concentrează, deseori, pe scriitori care vin din nordul Americii sau din Europa, ignorând extraordinarele opere literare care vin din alte părți ale lumii. O lume se destramă, romanul scriitorului nigerian Chinua Achebe publicat în 1958, a depășit prejudecățile și a câștigat apreciere peste tot în lume.

Cartea este despre declinul unui trib odată cu apariția agresivă a misionarilor europeni. Okonkwo e un bărbat puternic, care ucide din greșeală un băiat din propriul trib și este nevoit să plece, cu tot cu familie, în exil, vreme de șapte ani. La întoarcere, își găsește universul destrămat. Nici tribul, nici zeii nu mai sunt cum îi știa.

11. Jane Eyre, de Charlotte Brontë

Romanul lui Charlotte Brontë a fost publicat inițial în 1847 cu pseudonimul Currer Bell, pentru a ascunde faptul că autoarea era femeie. Din fericire, de atunci și până acum multe s-au schimbat cu privire la femei în lumea literară, iar acum scriitoarea primește aprecierea pe care o merită pentru una dintre cele mai influente cărți despre femei din istorie.

Povestea este spusă la persoana întâi și are de toate: dragoste, suspans, nedreptate, apoi un strop de dreptate. O femeie nebună într-o mansardă și o eroină plină de curaj. Neînfricată în fața vieții, Jane Eyre este o copilă orfană, neiubită de mătușa care o crește. Ajunge la internat, de unde pleacă în lume și devine guvernantă. Știe că nu e o femeie atrăgătoare, dar se pricepe la cuvinte. În casa în care ajunge să lucreze îl cunoaște pe domnul Rochester, iar între ei se naște, treptat, dragostea. Lucrurile între ei nu sunt simple deloc, cu atât mai mult cu cât, după ce Rochester o cere în căsătorie, Jane află cine e nebuna închisă în mansardă. Dezvăluirea îi dă complet viața peste cap.

12. Culoarea purpurie, de Alice Walker

Alice Walker a devenit o campioană a stilului literar epistolar după ce a publicat Culoarea purpurie, în 1982. Romanul, plasat în timpul Războiului Civil din sudul Americii, urmărește povestea unei fete afro-americane numite Celie, pe durata adolescenței ei, prin intermediul unor scrisori pe care ea i le scrie lui Dumnezeu și surorii ei, Nettie.

Celie se confruntă cu abuzuri sexuale din partea de tatăl ei și, ulterior, din partea soțul ei. Își povestește propriile suferințe și felul în care crește, atât ea, cât și prietenii și familia ei.

Romanul explorează sexismul, rasismul, discriminarea în funcție de orientarea sexuală și de dizabilități, prin descrierea a tot felul de personaje defavorizate și degradate.

Romane, cărți de dezbatere, de istoria umanității sau volume de memorii – multe dintre acestea și-au găsit loc pe lista de cărți bune făcută de The Guardian și publicată la 21 septembrie.

Literatura clasică veche a fost și va rămâne mereu la loc de cinste, cu atât mai mult cu cât, la unele universități, se și studiază. Dar faptul că Dostoievski, Tolstoi, James Joyce sau Ernest Hemingway sunt nume de referință la care ne întoarcem periodic, nu înseamnă să neglijăm literatura mai recentă. După anul 2000 s-a scris mult, s-a scris mult mai liber, s-a scris cu mai mult curaj. Sunt multe cărți bune pe care trebuie să le citești, dar, dacă nu știi cu ce să începi, consultă lista de mai jos și inspiră-te.

Top 10 cele mai bune cărți de după anul 2000

10. Jumătate de soare galben, de Chimamanda Ngozi Adichie

Romanul Jumătate de soare galben, al scriitoarei nigeriene Chimamanda Ngozi Adichie, spune povestea războiului din Biafran, fost stat secesionist, prin prisma personajelor Olanna, Ugwu și Richard. Detaliile războiului civil nigerian de la sfârșitul anilor ‘60, în care etnicii igbo au înfometați și exterminați, vreme de trei ani, de către conaționalii lor hausa și yoruba nu sunt despre un conflict sângeros și atât. Romanul este umanizat cu ajutorul lui Ugwu, un băiat sărac angajat ca servitor în casa unui profesor universitar, al Olannei, o tânără din clasa de mijloc ce decide să trăiască împreună cu profesorul, și al lui Richard, un englez timid, fascinat de sora geamănă a Olannei.

Cartea a fost publicată în 2006.

9. Atlasul norilor, de David Mitchell

Cartea lui David Mitchell e asemănătoare păpușilor rusești. În roman sunt șase povești, aparent fără legătură între ele, ce au loc pe durata a mii de ani. În cazul acestui roman, structura sa are un rol esențial – cinci dintre povești sunt împărțite în două. Prima poveste este cea care se încheie ultima, cea de-a doua se termină penultima, singura care este prezentată în întregime fiind cea de-a șasea, din mijlocul cărții.

Un notar american care explorează insulele proaspăt colonizate din Mările Sudului; un muzician care încearcă să-și convingă maestrul să-l ia drept asistent; o jurnalistă care salvează lumea de la dezastru nuclear; un editor vanitos care descoperă un bestseller periculos; o clonă creată în sistemul sclavagismului modern.

Singura legătură dintre cele șase părți este un singur personaj din povestea precedentă. Romanul are un ritm ascendent, ceea ce nu e de mirare, dacă ne gândim că ultima parte este alcătuită numai din finaluri.

Cartea a fost publicată în 2004.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

8. Toamna, de Ali Smith

Toamna este primul roman din Cvartetul anotimpurilor al lui Ali Smith, o carte aproape lirică, o poveste de despre înaintarea în vârstă, artă, timp, visare și iubire, viață și moarte. Toate acestea, pe fondul relației de prieteni dintre Daniel, care are peste 100 de ani, și Elisabeth, născută în 1984. Prietenia lor a început în copilăria fetei și este bazată pe fascinației. Ea e fascinată de cât de multe știe Daniel despre muzică, artă și oameni; el e fascinat de curiozitatea lui Elisabeth.

Cartea a fost publicată în 2016.

7. Între lume și mine, de Ta-Nehisi Coates

Jurnalist și scriitor american de culoare, Ta-Nehisi Coates vorbește, în această carte, prin intermediul unei serii de eseuri scrise sub forma unei scrisori către fiul său, despre noțiunea de rasă și despre felul în care rasa a modelat istoria, de multe ori cu prețul vieții negrilor. E despre realitatea nedreptății rasiale, despre violențele poliției și ajunge până la istoria sclaviei și a războiului civil. Vocea lui Coates este, pe de o parte, dură, pe de altă parte, poetică.

Cartea a fost publicată în 2015.

6. Materiile întunecate III: Ocheanul de ambră, de Philip Pullman

Pe lista cu cele mai bune cărți ale secolului XXI, The Guardian a trecut, chiar pe locul al șaselea, o carte de ficțiune pentru copii. A treia carte din trilogia Materiile Întunecate scrisă de Philip Pullman. În Ocheanul de ambră, scriitorul scoate în evidență teme grele, precum religia, liberul arbitru, totalitarismul și dorința omului de a învăța, de a se revolta și de a se dezvolta.

Lyra, eroina trilogiei, duce o ultimă mare bătălie împotriva forţelor răului, a Spectrelor, a îngerilor Autorităţii, o bătălie care poate schimba soarta tuturor lumilor şi de care depinde însăşi existenţa Prafului. Împreună cu prietenul ei Will, trebuie să coboare în lumea morţilor, unde se foloseşte de pumnal pentru a elibera sufletele închise și intră, astfel, în conflict cu Biserica, cu Autoritatea şi cu Moartea însăşi.

Cartea a fost publicată în 2000.

5. Austerlitz, de W.G. Sebald

Austerlitz este ultima carte a autorului german W.G. Seabald, care a murit într-un accident de mașină în 2001, exact după ce a scris acest roman.

O familie de evrei din Praga decide, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, să-și trimită fiul în Anglia, pentru a fi ferit de persecuţiile antisemite. Băiatul este adoptat de familia unui pastor calvinist din Ţara Galilor la o vârstă atât de fragedă, încât, mai târziu, nu-și va putea aminti nimic despre originile lui. La maturitate își află numele real şi porneşte prin Europa încercând să-şi recompună istoria, bucată cu bucată.

Cartea a fost publicată în 2001.

4. Să nu mă părăsești, de Kazuo Ishiguro

Să nu mă părăsești este unul dintre cele mai apreciate romane ale lui Kazuo Ishiguro, nominalizat la Booker Prize, National Book Critic Circle Award și Arthur C. Clarke Award. Acest al șaselea roman al lui Ishiguro aduce în atenția cititorilor un triunghi amoros al unor clone umane, într-o realitate alternativă din Anglia anilor ’90.

Dacă nu ar ști cum și pentru ce au fost aduși pe lume, Kathy, Ruth și Tommy ar fi ca niște tineri oarecare, preocupați de poezie, filme, cărți, iubire și sex. Niște tineri atenți în mod special la sănătatea lor, niște tineri care trăiesc într-o școală și pe care nu-i vizitează vreun părinte. Dar care e rostul pentru care niște ființe clonate pentru a dona organe, a căror existență este limitată și dependentă de un număr de “donări”, care este, așadar, rostul ca aceste ființe să se îndrăgostească, să le placă muzica, să călătorească sau să întâlnească oameni?

Romanul lui Ishiguro este o distopie extrem de emoționantă și tensionată. După ce o vei citi, e aproape imposibil să nu te întrebi cât de aproape suntem de acest punct al evoluției umane.

Cartea a fost publicată în 2005.

3. Vremuri second-hand, de Svetlana Aleksievici

Svetlana Alexandrovna Alexievici – jurnalistă, ornitologă și scriitoare belarusă, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură 2015 – a înregistrat mii de ore de mărturisiri ale unor oameni obișnuiți pentru a crea o istorie orală a Uniunii Sovietice și a sfârșitului acestei Uniuni. Scriitori, ospătari, medici, soldați, foști aparatcici ai Kremlinului, supraviețuitori ai gulagului – tot felul de voci și-au spus poveștile, și-au împărtășit furia și îngrijorarea cu privire la trecerea la capitalism.

„Am căutat o metodă literară care să-mi permită o aproximare cât se poate de fidelă a vieții reale. Realitatea m-a atras mereu ca un magnet, m-a torturat și m-a hipnotizat, mi-am dorit s-o fixez pe hârtie. Astfel că mi-am însușit imediat acest gen cu voci omenești și mărturii, probe și documente reale. Așa aud și văd eu lumea – ca pe un cor de voci individuale și un colaj de detalii cotidiene. În acest fel, pot fi simultan scriitor, reporter, sociolog, psiholog și preot“, a spus Svetlana Aleksievici.

Cartea a fost publicată în 2016.

2. Gilead, de Marilynne Robinson

Romanul lui Marilynne Robinson este unul profund filosofic. Este povestea bătrânului pastor John Ames, un fel de monolog scris de acesta în anii ’50 pentru ca fiul său cel mic să-și cunoască tatăl, care nu va mai trăi atunci când el va ajunge la vârsta adolescenței.  “Când citești asta, eu sunt nemuritor, într-un fel, mai viu decât am fost vreodată”, îi scrie tatăl fiului său. Acest roman este o reamintire a frumuseții efemere din viața de zi cu zi. Așa cum concluzionează John Ames: „există mii de motive pentru a trăi această viață, iar fiecare dintre ele e suficient”. Romanul se găsește în România, dar numai în limba engleză.

Cartea a fost publicată în 2004.

1. Wolf Hall, de Hilary Mantel

Romanul istoric scris de Hilary Mantel a fost distins cu premiul Booker Prize în 2009. Cartea este despre ascensiunea avocatului și politicianului Thomas Cromwell la curtea lui Henric al al VIII-lea, în Anglia lui 1520.

Cromwell este un personaj original, deopotrivă fermecător şi ticălos. Devenit din fiu de fierar mâna dreaptă a regelui, el este un oportunist, dar și un fin cunoscător al caracterului uman. Pierderea familiei l-a întărit și îndârjit, așa că, ajuns politician, are o ambiție de neclintit.

Romanul (plasat în secolul al XVI-lea) care este pe locul unu în clasamentul The Guardian cu cele mai bune cărți ale secolului XXI are peste 700 de pagini.

Cartea a fost publicată în 2009.

Lista completă cu 100 cele mai bune cărți de după anul 2000 poate fi văzută aici.

Oricât de optimist ești din fire, zilele înnorate nu au cum să nu te influențeze. Din cauza vremii de afară, orice pahar pare mai mult gol decât plin, indiferent de unghiul din care-l privești. Nu mai ai chef de nimic, zilele par interminabile și sunt prea mohorâte. Din păcate, vor mai fi câteva zile cu frig, ploaie și nori. Din fericire, în aceste zile poți să citești cărți care te binedispun.

În zilele cele mai rele, când îți lipsește pofta de viață, paginile unei cărți pot fi un bun refugiu, un loc în care să îți încălzești spiritul, să te liniștești și, cine știe?, chiar să te înveselești. Când simți că te cuprinde întristarea, nu mai citi cărți apăsătoare, îndreaptă-ți atenția spre cărți care te binedispun. De fapt, chiar îți recomandăm să ai mereu o astfel de carte la îndemână.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Până decide soarele să iasă cu mai multă putere dintre nori, fă-ți un cei fierbinte, pune-te pe fotoliu sau în colțul tău preferat de lectură, lasă pisica să-ți încălzească picioarele și citește ceva plăcut sufletului.

6 cărți care te binedispun când ți se pare că nu mai vine primăvara

1. Un barbat pe nume Ove, de Fredrik Backman

Dacă ești tentat să crezi că acest roman al lui Fredrik Backman e pentru femei, te afli într-o eroare. Chiar am văzut un bărbat citind cartea în metrou. Și bine făcea, mai ales că a ales să citească o astfel de carte într-o zi ploioasă.

Ove – pronunțat Oova – e un bărbat singur, de 59 de ani. Văduv și morocănos. E tipicar, rigid, nu suportă ce e nou și, aparent, nici oamenii. E un bărbat “învechit” și care, pe deasupra, a fost concediat de curând. Aprope că nu poți să-l suferi. Dar Ove nu e doar atât. Pe parcurs ce citești vei observa că regulile lui exagerate vin dintr-un sistem de valori strict: dreptate, moralitate și muncă.

La șase luni după ce soția lui, Sonja, moare, Ove e hotărât să își ia viața. Însă Parvaneh, o iraniancă gravidă cu cel de-al treilea copil, și fiicele ei, se mută în casa de vizavi și îi dau planurile peste cap lui Ove.

Un bărbat pe nume Ove e o carte despre prietenie, despre vulnerabilitatea de care dăm cu toții dovadă când ne dăm măștile deoparte.

2. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, de Fredrik Backman

Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, de același Fredrik Backman este o carte despre Elsa, care are șapte ani, e foarte inteligentă și… diferită. Iar asta o face să fie marginalizată. Singura care o înțelege pe micuță și care-i cultivă entuziasmul este bunica ei, fost medic în zone calamitate și considerată de ceilalți drept o nebună excentrică.

Și cum să nu-ți vină să citești pe vreme rea o carte despre o “bunică nebună și excentrică”? Această bunică inventează pentru Elsa povești unde toată lumea este diferită și nimeni nu trebuie să fie normal, iar scopul este să o pregătească pentru viața care urmează. Un lucru care înfrumusețează și mai mult cartea este acela că personajele din poveștile bunicii se dovedesc a fi nimeni alții decât vecinii de bloc.

Iată ce scrie Business Insider despre acest roman: „Ia-ți cu tine șervețelele atunci când începi să citești Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, dar ia-ți și simțul umorului. Este genul acela de roman pe care, dacă-l ratezi, n-o să ți-o ierți niciodată“.

3. Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman

Eleanor e o ciudată. E o tânără de 30 ani cu un trecut dramatic și un prezent marcat de izolare socială și singurătate. Aparent, o poveste banală, a unei femei anonime, cum sunt milioane în lumea întreagă. Mai ales în orașele mari, în care identitatea e înghițită de mulțime.

În Londra anului 2017, Eleanor trăiește aceeași rutină zi de zi, iar singurătatea și izolarea sunt cele mai dure constante din viața ei, dar, hei, Eleanor Oliphant se simte excelent! Ca noi toți, nu-i așa?

Dar Eleanor găsește companie și, treptat, ceva se schimbă în ea. Eleanor e o eroină imperfectă, ca noi toți. De aceea e bine să treci acest roman pe lista de cărți care te binedispun. Cartea lui Gail Honeyman o să-ți aducă puțină lumină în zilele mohorâte și reci.

4. Minunea, de R. J. Palacio

Minunea lui R. J. Palacio e o carte pentru orice vârstă. E o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, dar și despre integrarea şi acceptarea persoanelor cu dizabilități. Cartea este emoționantă, dar nu tristă, pentru că este scrisă cu umor. O carte care îi va învăța pe copii să nu judece după aparențe și – să sperăm – îi va învăța același lucru pe adulți. E o carte care îți va deschide inima.

August Pullman este un băiat de zece ani care s-a născut cu o malformație facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii decid să-l educe acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Auggie are umor, o armură de fier şi o sabie laser și se crede pregătit pentru primele lui experienţe la şcoală. Însă copii îşi bat joc de felul în care arată și de felul lui de a fi, pentru că Auggie e ca un şoarece de bibliotecă. Dar, în cele din urmă, e un copil iubit. Dacă Auggie trece peste toate acestea, sigur și noi putem trece peste niște zile întunecate.

5. Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră și a dispărut, de Jonas Jonasson

Ce să faci într-un azil de bătrâni, mai ales când ești în pragul a 100 de ani? Allan detestă aniversările, așa că decide să fugă. Își pune cei mai buni șoșoni pe care îi are și sare pe fereastră. Nu pățește nimic, cel puțin nimic rău. Pleacă în lume și începe o aventură nebună și plină de umor, cum niciun om trecut de 70 de ani nu-și mai închipuie că poate trăi.

Știm că este ficțiune, dar una din care avem ceva de învățat și, în mod sigur, una care ne va binedispune. Căci Allan face o călătorie de-a lungul Suediei, atât în prezentul celor 100 de ani împliniți, cât și prin trecutul plin de amintiri spectaculoase și absurde, unde are de-a face cu mai marii oameni politici ai secolului XX.

Ai zice că romanul lui Jonas Jonasson are un titlu previzibil, dar conținutul romanului nu poate fi prevăzut, iar stilul spumos și plin de umor, nici atât. Trebuie să citești cartea ca să te convingi!

6. Mica enciclopedie Hygge. Rețeta daneză a fericirii, de Meik Wiking

Pe lista de cărți care te binedispun am pus și un volum cu mici rețete ale fericirii. Pentru că despre Danemarca se spune că ar fi printre cele mai fericite țări din lume și pentru că – așa cum ai mai auzit – fericirea se află în lucrurile mici și simple.

Hygge e despre confort, dar nu doar atât. Termenul nu se poate traduce exact, printr-un singur cuvânt, într-o altă limbă, dar e și despre sentimentul de apartenență, despre căldură, despre mulțumire sufletească. Iar – conform rețetei daneze a fericirii – acest lucru se poate obține dacă îți inviți prietenii la cină, dacă aprinzi prin casă lumânări parfumate, dacă te bucuri de mâncare și băutură bune la un restaurant în compania cuiva drag. Și lista continuă.

Meik Wiking este directorul Institutului de Cercetare a Fericirii din Copenhaga și și-a petrecut mai mulți ani studiind magia vieții daneze, iar rezultatul cercetării lui se regăsește structurat în paginile acestei cărți.

După cum spune o vorbă din Danemarca, nu există vreme rea, există doar hainele nepotrivite. Probabil că așa ar trebui să privim și noi vremea de afară din aceste zile, iar viața nu va mai părea atât de mohorâtă.

Rusia a avut unii dintre cei mai mari autori de literatură din toate timpurile. Epoca de aur a poeziei ruse a început cu Alexandr Pușkin. În secolul al XIX-lea, literatura rusă cunoaște o deosebită înflorire, în care principalele tendințe sunt romantismul și realismul. Operele lui Aleksandr Pușkin marchează începutul literaturii ruse moderne. După aceea, mai multe genuri literare au devenit populare în Rusia, începând cu poezie, romane și proză scurtă, până la realism și simbolism.

Cei mai mulți autori ruși celebri au scris romane de dragoste, satire, au abordat teme religioase sau politice și unii și-au scris și autobiografiile. Există mulți autori ruși care au fost traduși în aproape toate limbile pământului, având miliarde de cititori, tocmai pentru că operele lor sunt extrem de valoroase.

10 autori ruși pe care trebuie să-i citești

1. Aleksandr Pușkin

Aleksandr Pușkin (1799 – 1837) este cel mai important reprezentant al romantismului în toate genurile literaturii ruse: poezie lirică, dramă și roman în versuri. Primul lui poem a fost publicat în adolescență (Ruslan și Ludmila), după care a devenit celebru rapid. În decembrie 1825, la Sankt Petersburg, sunt găsite în mâinile unor insurgenți o serie de poeme politice timpurii ale poetului, motiv pentru care Pușkin intră imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, care-i interzice să călătorească sau să publice.

Opera lui majoră este Evgheni Oneghin, marele lui roman în versuri care îi aduce triumful realismului în literatura rusă.

Pușkin moare după ce îl provoacă la duel pe presupusul amant al soției sale.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Aleksandr Soljenițîn

Aleksandr Soljenițîn (1918 – 2008) a fost romancier și dramatug. Dar și dizident anticomunist. Mare parte din munca lui a dedicat-o efortului de a-i face pe ceilalți să conștientizeze efectele Gulagului sovietic, care controla închisorile și lagărele de detenție și de muncă forțată.

În 1945, Soljenițîn este arestat după ce i se interceptează corespondența cu un prieten, și primește opt ani de lagăr de muncă. O perioadă stă într-o șarașka, închisoare specială în care savanții arestați erau puși să facă cercetare în folosul Uniunii Sovietice, dar, din 1950, muncește în lagăre de reeducare din Karaganda.

Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise, a reușit să publice o serie de cărți, dintre care cele mai cunoscute sunt: Arhipelagul Gulag, O zi din viața lui Ivan Denisovici sau Pavilionul canceroșilor.

3. Ivan Turgheniev

Ivan Turgheniev (1818 – 1883) a fost dintre acei autori ruși care inițial au fost respinși de edituri. Așa i s-a întâmplat la început lui Turgheniev cu romanul realist Părinți și copii, care acum e considerat o operă clasică.

Totuși, opera lui de căpătâi este Povestirile unui vânător, o colecție de nuvele despre abuzurile la care erau supuşi ţăranii de pe moşii.

4. Vladimir Nabokov

Vladimir Nabokov (1899 – 1977) a fost un scriitor american de origine rusă. Familia lui Nabokov aparținea aristocrației și a fost nevoită să emigreze în timpul revoluției bolșevice.

Primele nouă romane ale sale au fost scrise în limba rusă, după care a început să scrie în engleză, romanele lui devenind cunoscute la nivel internațional. Cel mai faimos roman al său, Lolita, a provocat numeroase controverse.

5. Mihail Bulgakov

Mihail Bulgakov (1891 – 1940) a fost un romancier și dramaturg sovietic de origine ucraineană. A fost unul dintre cei mai controversați scriitori ai epocii sale, renumit pentru satirele adresate societății din Uniunea Sovietică.

Deși a studiat medicina, înclinația față de literatură l-a determinat să devină romancier. Cel mai important roman al său este Maestrul și Margareta, dar și romanul satiric științifico-fantastic Inimă de câine este de pus pe lista de cărți de citit.

6. Anton Cehov

Medic, prozator și dramaturg rus, Anton Cehov (1860 – 1904) e cunoscut ca cel mai mare scriitor de proză scurtă al tuturor timpurilor.

Studiază medicina și chiar profesează în jurul Moscovei, dar între timp scrie. Piesele sale de teatru sunt publicate și, ulterior, jucate pe scene mari din întreaga lume. Unchiul Vania, Trei surori, Pescărușul, Livada de vișini sau Cerere în căsătorie au fost dramatizate și la noi în țară.

7. Ivan Bunin

Ivan Bunin (1870 – 1953) a fost primul scriitor rus laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1933. Juriul Nobel și-a motivat alegerea astfel: “pentru artisticitatea viguroasă, prin care a dezvoltat tradițiile prozei ruse clasice”. În copilărie trăit în sărăcie, din cauza adicției față de jocurile de noroc a capului familiei, însă nu s-a dat bătut și a răzbătut, apucându-se de scris. Cele mai apreciate opere ale sale sunt Satul și autobiografia Viața lui Arseniev.

8. Nikolai Gogol

Nikolai Gogol (1809 – 1852) prozator și dramaturg rus, puternic influențat de cultura din Ucraina, unde își avea originile. E celebru pentru capacitatea sa de a portretiza extrem de realist caracterele umane.

A scris povestiri și nuvele, dar și romanul istoric Taras Bulba, care este povestea romanțată a unui bătrân cazac zaporojean, Taras Bulba, și a celor doi fii ai săi, Andrii și Ostap. Piesele Căsătoria, Revizorul și Suflete moarte au fost puse în scenă în teatrele românești.

9. Feodor Dostoievski

Feodor Dostoievski (1821 – 1881) a fost unul din cei mai importanți autori ruși. A scris 11 romane, trei nuvele, 17 povestiri, dar și numeroase alte lucrări, făcându-se remarcat și pentru activitatea de jurnalist.

Operele lui Dostoievski care explorează psihologia umană au influențat profund literatura, filosofia, psihologia și teologia secolului al XX-lea, fiind publicate în peste 170 de limbi.

Cele mai cunoscute creații ale sale sunt cele patru mari romane: Crimă și pedeapsă, Idiotul, Frații Karamazov și Demonii.

“Mi se spune că sunt un psiholog; nu este adevărat, eu sunt doar un realist în sensul mai înalt al cuvântului, adică un realist care înfățișează toate adâncimile sufletului uman”, spunea însuși Dostoievski.

10. Lev Tolstoi

Lev Tolstoi sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi (1828 – 1910) e unul dintre cei mai celebri autori ruși din istorie. A scris, în principal, romane și nuvele, dar mai târziu a scris inclusiv piese de teatru și eseuri.

Alături de Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse.

Cele mai cunoscute romane ale sale sunt Război și pace și Anna Karenina, care au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului la nivel mondial.

În ultima perioadă a vieții sale, Tolstoi trăiește o puternică criză morală, care îl face să renunțe la avere, să se apropie de viața celor mulți și – în ciuda măsurilor represive luate de autoritățile țariste – să protesteze prin scris împotriva abuzurilor, cerând reforme pentru un mai bun tratament al celor asupriți. În această perioadă scrie romanul Învierea și dramele Puterea întunericului și Cadavrul viu.