Critici literari, istorici, cititori avizi sau cititori de ocazie, cu toții vor avea opinii diferite în legătură cu ceea ce înseamnă o carte bună. Cei de la Britannica.com au făcut o listă cu cele mai bune cărți scrise vreodată. În clasamentul lor sunt numai romane, iar criteriile după care le-au ales sunt diferite.

Cum ar trebui să fie cele mai bune cărți scrise vreodată? Să fie romane scrise într-un limbaj frumos și captivant? Romane de un realism incisiv? Romane cu un impact social uriaș? Sau unele care au un efect subtil asupra lumii?

Cei de la Britannica.com au făcut un top cu 12 cele mai bune cărți scrise vreodată, luându-se după criterii diferite.

12 cele mai bune cărți scrise vreodată

1. Anna Karenina, de Lev Tolstoi

Orice fan al literaturii care implică subiecte suculente ca adulterul, jocurile de noroc, mariaje tumultuoase și feudalism rusesc va plasa instant Anna Karenina în vârful listei cu cele mai bune cărți scrise vreodată. Tocmai aceste criterii au plasat romanul lui Lev Tolstoi într-un top al cărților realizat de revista Time. 

Romanul în opt părți urmărește povestea a două persoaje memorabile: Anna Karenina, soția casnică cu un destin tragic, care fuge cu amantul ei cel tânăr, și Konstantin Levin, un latifundiar intelectual care se zbate între credință și filosofie.

Tolstoi pune laolaltă, cu o incredibilă măiestrie, discuții despre dragoste, durere și familie, în societatea rusească. Romanul a fost revoluționar în mod special pentru felul în care a portretizat femeia, înfățișând prejudecățile și greutățile sociale ale vremii într-un mod extrem de emoționant.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee

Harper Lee, despre care se crede că a fost una dintre cele mai influente scriitoare care a existat vreodată, a publicat o singură carte aproape toată viața. Cartea respectivă, pentru care a luat și premiul Pulitzer, este Să ucizi o pasăre cântătoare. Chiar dacă autoarea a publicat și urmarea exact în anul dinaintea morții ei, noul roman, Du-te și pune un străjer, nu s-a apropiat de succesul primului.

Să ucizi o pasăre cântătoare a fost publicat în 1960 și a devenit imediat un clasic al literaturii. Romanul explorează rasismul din sudul Americii, privindu-l prin ochii tinerei fete numite Scout Finch. Personajele iconice, dintre care se remarcă cel mai mult tatăl lui Scout, Atticus Finch, servesc drept modele și, la vremea respectivă, au schimbat perspectiva americanilor asupra discriminării rasiale. Așadar, pentru impactul social, romanul merită să fie pe lista cu cele mai bune cărți scrise vreodată.

3. Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald

Marele Gatsby al lui F. Scott Fitzgerald e printre cele mai bune texte scrise vreodată pentru că îi obișnuiește pe studenți cu arta de a citi literatură într-un mod critic.

Romanul e scris din perspctiva lui Nick Carraway, care s-a mutat recent în New York City și s-a împrietenit cu vecinul lui bogat, cu origini misterioase, Jay Gatsby. E și aruncă o privire în epoca Jazz a anilor 1920 din SUA, criticând, în același timp, idea de vis american.

4. Un veac de singurătate, de Gabriel García Márquez

Autorul columbian Gabriel García Márquez a publicat cel mai celebru roman al lui, Un veac de singurătate, în 1967. Volumul – care își merită locul printre cele mai bune cărți scrise vreodată – e povestea a șapte generații din familia Buendía, pe durata traiului lor în Macondo, până la distrugerea locului odată cu ultimii descendenți ai familiei.

Romanul explorează genul literar numit realism magic, pentru care Márquez e celebru. El subliniază  natura extraordinară a lucrurilor banale, în timp ce lucrurile mistice sunt descrise ca fiind comune. Autorul scoate în evidență puterea mitului și a poveștilor populare, corelând istoria și cultura latino-americană.

Romanul i-a adus multe premii lui Márquez, dar cel mai important este Nobelul pentru Literatură, câștigat în 1982, pentru întreaga operă literară.

5. O călătorie în India, de E.M. Forster

E.M. Forster a scris romanul O călătorie în India după ce, pe parcursul vieții lui, a făcut mai multe călătorii în această țară. Cartea a fost publicată în 1924 și e despre un doctor indian musulman numit Aziz și prietenia lui cu Cyril Fielding, un profesor de engleză, dar și cu Adela Quested, o englezoaică aflată în vizită.

Atunci când Adela are impresia că Aziz a agresat-o în timpul unei călătorii la Marabar, tensiunile între comunitatea indiană și cea a coloniei britanice cresc. Romanul explorează, prin conflict, posibilitatea ca englezii și indienii să lege prietenii, în ciuda diferențelor lor culturale.

6. Omul invizibil, de Ralph Ellison

Confundat deseori cu romanul omonim SF al lui H.G. Wells, Omul invizibil al lui Ralph Ellison e un roman inovator despre identitatea bărbatului afro-american. Naratorul, un bărbat care nu este numit și despre care se crede că e invizibil, din punct de vedere social, pentru alții, povestește propria experiență legată de mutarea din Sud în New York City.

În fiecare loc prin care trece, omul invizibil se confruntă cu o aversiune extremă și discriminare din partea celorlalți. Se angajează și e concediat, intră și iese din relații, trece prin tot felul de stări psihice. Romanul e apreciat pentru stilul suprarealist și experimental în care a fost scris.

7. Don Quijote, de Miguel de Cervantes

Romanul lui Miguel de Cervantes este, poate, cea mai cunoscută și mai influentă opera de literatură din Spania. Romanul a fost publicat în 1615 și e privit drept una dintre cele mai bune cărți scrise vreodată.

Povestea e a unui bărbat care-și ia numele Don Quijote de la Mancha și, într-un acces obsesiv față de romanele romantice care promovează cavaleria, pornește la drum ca să reînvie obiceiul și ca să devină el însuși un erou. Don Quijote a devenit un idol și, oarecum, un personaj arhetipal, influențând ulterior multe opera de artă, muzică și literatură.

Influența lui a mers până într-atât încât există exprimarea că un lucru este donquijotesc atunci când e vorba despre o atitudine caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestând eroism în lupta cu obstacole imaginare.

8. Preaiubita, de Toni Morrison

Romanul Preaiubita, publicat de Toni Morrison în 1987, e despre Sethe, care s-a născut ca sclavă și a evadat în Ohio. 18 ani mai târziu, tot nu e liberă. Are prea multe amitiri de la Dulcea Casă, ferma unde a fost sclavă și unde s-au întâmplat prea multe atrocități. Acum, deși liberă, Sethe și noul ei cămin sunt bântuite de fantoma fiicei ei fără nume, pe care Sethe a ucis-o ca s-o ferească de sclavie și pe a cărei piatră de mormânt e încrustat un singur cuvânt: Preaiubita.

Cartea are accente de poezie amară și suspans încordat la maximum. Autoarea de Nobel Toni Morrison s-a inspirat, în scrierea acestei cărți, din povestea reală a unei femei de culoare – Margaret Garner – care și-a ucis copilul nou-născut pentru că a considerat că moartea și lumea de dincolo sunt de preferat unei vieți în sclavie.

9. Doamna Dalloway, de Virginia Woolf

Romanul Virginiei Woolf descrie fix o zi din viața Clarissei Dalloway. Folosind o combinație de narațiune la persoana a treia și gândurile unora dintre personaje, autoarea aruncă o privire profund personală și revelatoare asupra minților personajelor. E un roman care se bazează pe personaje, nu pe poveste. Gândurile personajelor includ regrete constante, amintiri care revin din trecut, eforturile lor de a face față tulburărilor psihice și stresului post-traumatic de după Primul Război Mondial, dar și efectele presiunii sociale.

Stilul unic, subiectul și plasarea în timp sunt detaliile care fac acest roman să fie unul dintre cele mai respectate din toate timpurile.

10. O lume se destramă, de Chinua Achebe

Ideea vesticilor despre marea literatură se concentrează, deseori, pe scriitori care vin din nordul Americii sau din Europa, ignorând extraordinarele opere literare care vin din alte părți ale lumii. O lume se destramă, romanul scriitorului nigerian Chinua Achebe publicat în 1958, a depășit prejudecățile și a câștigat apreciere peste tot în lume.

Cartea este despre declinul unui trib odată cu apariția agresivă a misionarilor europeni. Okonkwo e un bărbat puternic, care ucide din greșeală un băiat din propriul trib și este nevoit să plece, cu tot cu familie, în exil, vreme de șapte ani. La întoarcere, își găsește universul destrămat. Nici tribul, nici zeii nu mai sunt cum îi știa.

11. Jane Eyre, de Charlotte Brontë

Romanul lui Charlotte Brontë a fost publicat inițial în 1847 cu pseudonimul Currer Bell, pentru a ascunde faptul că autoarea era femeie. Din fericire, de atunci și până acum multe s-au schimbat cu privire la femei în lumea literară, iar acum scriitoarea primește aprecierea pe care o merită pentru una dintre cele mai influente cărți despre femei din istorie.

Povestea este spusă la persoana întâi și are de toate: dragoste, suspans, nedreptate, apoi un strop de dreptate. O femeie nebună într-o mansardă și o eroină plină de curaj. Neînfricată în fața vieții, Jane Eyre este o copilă orfană, neiubită de mătușa care o crește. Ajunge la internat, de unde pleacă în lume și devine guvernantă. Știe că nu e o femeie atrăgătoare, dar se pricepe la cuvinte. În casa în care ajunge să lucreze îl cunoaște pe domnul Rochester, iar între ei se naște, treptat, dragostea. Lucrurile între ei nu sunt simple deloc, cu atât mai mult cu cât, după ce Rochester o cere în căsătorie, Jane află cine e nebuna închisă în mansardă. Dezvăluirea îi dă complet viața peste cap.

12. Culoarea purpurie, de Alice Walker

Alice Walker a devenit o campioană a stilului literar epistolar după ce a publicat Culoarea purpurie, în 1982. Romanul, plasat în timpul Războiului Civil din sudul Americii, urmărește povestea unei fete afro-americane numite Celie, pe durata adolescenței ei, prin intermediul unor scrisori pe care ea i le scrie lui Dumnezeu și surorii ei, Nettie.

Celie se confruntă cu abuzuri sexuale din partea de tatăl ei și, ulterior, din partea soțul ei. Își povestește propriile suferințe și felul în care crește, atât ea, cât și prietenii și familia ei.

Romanul explorează sexismul, rasismul, discriminarea în funcție de orientarea sexuală și de dizabilități, prin descrierea a tot felul de personaje defavorizate și degradate.