Deși Murakami a mai creat personaje feminine importante, cum este Aomame din 1Q84, acestea au făcut parte, de obicei, dintr-o perspectivă narativă împărțită între un bărbat și o femeie sau au fost prezentate prin ochii unui protagonist masculin, cum este în Pădurea norvegiană. În următorul lui roman, va fi prima dată când o femeie devine centrul exclusiv al poveștii, cu propria voce și experiență în prim-plan, nu ca personaj secundar misterios, ci ca protagonistă în toată regula.

Romanul se numește The Tale of Kaho (Povestea lui Kaho) și apare în Japonia pe 3 iulie, inclusiv în format ebook, iar deocamdată nu știm când va fi tradus în engleză sau română.

Personajul principal, Kaho, are 26 de ani și scrie cărți ilustrate pentru copii. Duce o viață aparent liniștită, doar că lucrurile iau o turnură destul de brutală chiar de la început. La o întâlnire aranjată, tipul cu care iese îi spune fără menajamente că este „cea mai urâtă femeie” pe care a văzut-o vreodată. De aici, povestea alunecă încet în teritoriul familiar celor care-l cunosc și îl iubesc pe Murakami: întâmplări stranii, coincidențe suspecte și o atmosferă în care nimic nu e chiar ceea ce pare. Practic, viața unei persoane obișnuite începe să fie invadată de inexplicabil.

Murakami, despre personajul feminin din noua lui carte: „Am devenit ea”

Haruki Murakami a fost criticat ani la rând pentru modul în care construiește personaje feminine, unii critici au spus că sunt prea schematice, alții că sunt privite mai degrabă ca simboluri decât ca oameni reali. Chiar autorul spunea, într-un interviu pentru The Paris Review, că femeile din cărțile lui sunt mai degrabă „mesageri ai unei alte lumi”.

Acum pare că încearcă altceva. Într-un interviu recent pentru The New York Times, a spus că, deși a fost neobișnuit pentru el la început, scrisul din perspectiva lui Kaho a venit natural: „am devenit ea”. Totodată, noul roman pare să fie mai optimist decât tiparul cu care și-a obișnuit până acum cititorii.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

Până apare cartea la noi, ce merită să citești de la Murakami?

1. Pădurea norvegiană

Una dintre cele mai accesibile și poate și cele mai cunoscute cărți ale lui. E o poveste despre iubire, pierdere și maturizare, spusă cu multă melancolie. Nu are elemente fantastice puternice, dar are un impact emoțional important.

2. Kafka pe malul mării

Un adolescent fugar, un bătrân care vorbește cu pisicile și o serie de evenimente imposibile. E genul de carte pe care ori o iubești, ori te pierzi în ea.

3. Cronica păsării-arc

Un roman amplu și uneori întunecat, despre dispariția unei soții și căutarea ei într-o lume care devine din ce în ce mai stranie. Mult simbolism, mult mister. Tipic Murakami.

4. 1Q84

Dacă vrei ceva mai complex, asta e alegerea potrivită (deși noi considerăm că toate cărțile lui Murakami sunt importante). Două personaje ajung într-o realitate paralelă, unde apar lucruri bizare, inclusiv două luni pe cer. E o carte mai lungă, dar foarte captivantă.

5. Iubita mea, Sputnik

Mai scurtă și mai intimă, dar la fel de stranie. O poveste despre dragoste neîmpărtășită și dispariții inexplicabile, cu o atmosferă care rămâne cu tine.

Sumire pare, la prima vedere, protagonista cărții, pentru că povestea gravitează în jurul ei. Totuși, romanul este narat de K., un personaj masculin. Și tot ce aflăm despre Sumire trece prin filtrul lui, gândurile, emoțiile și chiar misterul dispariției ei.

Orașul și zidurile sale incerte a început ca o încercare de a rescrie o poveste din 1980 cu același titlu, publicată inițial în revista japoneză Bungakukai, pe care Haruki Murakami, nemulțumit, nu a permis niciodată să fie retipărită sau tradusă.

Redăm și noi, parțial, interviul acordat jurnalistului John Self pentru The Guardian.

Orașul și zidurile sale incerte se bazează pe o nuvelă pe care ați scris-o în 1980. De ce a fost important să îi oferiți un nou public?
Aceasta este singura lucrare pe care am scris-o și pe care nu am permis niciodată să fie retipărită sub formă de carte. Cu alte cuvinte, pur și simplu nu am fost mulțumit de poveste. Am considerat că tema ei era foarte importantă, dar, din păcate, nu aveam pe atunci abilitățile necesare ca să o exprim așa cum speram. Am decis să aștept până aveam să dobândesc abilitățile necesare ca scriitor, iar abia atunci să rescriu complet povestea.

Între timp, însă, am avut multe alte lucrări pe care voiam să le abordez și pur și simplu nu am putut începe acest proiect. Când mi-am dat seama, trecuseră deja 40 de ani (ca o clipă mi-au părut) și ajunsesem la 70 de ani. M-am gândit că ar fi bine să mă apuc de treabă dacă vreau să fac asta cu adevărat, pentru că s-ar putea să nu mai am atât de mult timp la dispoziție.

Ați scris această carte în timpul pandemiei, timp în care rareori v-ați părăsit locuința. A influențat acest mod de a scrie tonul sau conținutul poveștii?
Cu siguranță, atunci când scriam la roman aveam nevoie de o anumită liniște și de timp pentru a contempla. Situația orașului înconjurat de ziduri a fost, de asemenea, o metaforă a izolării globale din timpul pandemiei. Cum este posibil ca izolarea extremă și sentimentele calde de empatie să coexiste? Aceasta a fost una dintre temele majore ale romanului și, din acest punct de vedere, reprezintă un salt semnificativ față de nuvela originală.

Unii cititori japonezi s-au declarat confuzi după ce au citit cartea, în timp ce alții consideră că elementele stranii și suprarealiste sunt unele dintre cele mai mari plăceri ale romanelor dumneavoastră. Vă place să vă lăsați cititorii cu întrebări fără răspunsuri?
Cred că un roman care se remarcă își propune întotdeauna să prezinte câteva întrebări captivante, fără să ofere o concluzie clară și directă. Aș vrea să-mi las cititorii cu ceva la care să se gândească după ce termină de citit. De exemplu, ce finaluri ar fi posibile? Las câteva indicii în fiecare poveste, ca să-i pun pe gânduri. Ce mi-aș dori este ca cititorii să observe aceste indicii și să ajungă fiecare la propriul lor final unic.

Nenumărați cititori mi-au scris spunându-mi: „Mi-a făcut plăcere să citesc aceeași carte a dumneavoastră de mai multe ori.” Ca autor, nimic nu m-ar putea bucura mai mult.

Când scrieți despre un personaj precum naratorul din Orașul și zidurile sale incerte, Toru din Cronica păsării-arc sau Kafka din Kafka pe malul mării, în ce măsură scrieți despre dumneavoastră?
Protagoniștii la persoana întâi din romanele mele nu sunt, propriu-zis, eu însumi, ci eu așa cum aș fi putut fi.

E fascinant să urmărești aceste posibilități, având în vedere că nu există prea multe ocazii să devii altcineva decât ești.

Dintre numeroșii autori de limbă engleză pe care i-ați tradus în japoneză, inclusiv Salinger, Fitzgerald, Chandler, Carver și Capote, care dintre ei înseamnă cel mai mult pentru dumneavoastră?
Am fost influențat de fiecare scriitor. Sunt foarte atras de stilul strălucitor și luminos pe care îl au Fitzgerald și Capote, deși e complet diferit de al meu. Personal, îmi place foarte mult stilul lui Chandler.

Cum s-a schimbat scena literară japoneză de când ați început dumneavostră să scrieți și publicați, acum mai bine de 40 de ani? Vă simțiți parte a acesteia sau în afara ei?
Cred că tinerii scriitori de astăzi au renunțat la ideile pretențioase despre „ce înseamnă literatura” și scriu ficțiune într-un mod mai liber și mai flexibil, lucru pe care îl apreciez cu adevărat.

Eu însă continui să lucrez în felul meu și n-aș putea spune ce legătură aș putea avea cu schimbările din scena literară.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

Ce schimbări ați observat în rândul cititorilor dumneavoastră, atât în Japonia, cât și la nivel internațional? E mai ușor sau mai greu să scrieți pe măsură ce trece timpul?
Atât în Japonia, cât și în străinătate, se pare că numărul cititorilor mei din întreaga lume continuă să crească. Deseori aceste cifre mă surprind.

În Laos, un cititor thailandez m-a oprit ca să mă salute, în Dresda, un cititor din Albania, iar în Tōkyō, un cititor indonezian. Deseori simt că nu mai sunt eu însumi și că m-am transformat în vreun personaj fictiv…

Totuși, nimic din toate astea nu face scrierea unui roman mai ușoară sau mai dificilă. Sunt pur și simplu recunoscător că atât de mulți oameni, un număr pe care nu l-am anticipat niciodată, îmi citesc cărțile. Nu toată lumea este la fel de binecuvântată ca mine.

Cei de la GoodReads au făcut o listă mai amplă de cărți foarte așteptate în această toamnă. Selecțiile lor se bazează pe recenziile timpurii și pe titlurile adăugate de utilizatorii aplicației pe listele „Want to Read”. Unele dintre ele nu au apărut încă nici în Statele Unite sau Marea Britanie, dar unele deja pot fi comandate, inclusiv la noi.

Am selectat 5 titluri de cărți foarte așteptate în această toamnă despre care să detaliem aici, dar poți consulta și lista de pe GoodReads, unde se află și alte nume importante, precum Elizabeth Strout, Olga Tokarczuk sau Kate Atkinson.

5 cărți foarte așteptate în această toamnă

1. O viață imposibilă, de Matt Haig

Printre puținele deja apărute și chiar traduse în limba română se află noua carte a lui Matt Haig, autorul bestseller-ului New York Times Biblioteca de la miezul nopții.

Autorul revine cu o nouă aventură plasată în acel spațiu-limită aflat între realitate și ceea ce urmează după aceasta. Când pensionara Grace Winters, fostă profesoara de matematică, moștenește o casă dărăpănată în Ibiza, descoperă că magia nu doar că este reală, ci este pretutindeni.

2. Blue Sisters, de Coco Mellors

Deja publicată în Marea Britanie, unde a primit recenzii entuziaste, cartea lui Coco Mellors poate fi găsită și la noi, deocamdată netradusă și în stoc limitat.

Blue Sisters este despre trei surori foarte diferite care se reunesc în New York, unde se confruntă cu probleme din copilărie, atât la propriu, cât și la figurat. Se spune că e un roman devastator de dramă familială.

3. Intermezzo, de Sally Rooney

Intermezzo, al patrulea roman al scriitoarei de succes internațional Sally Rooney (autoarea romanului Oameni normali, după care s-a făcut și o mini-serie), va fi publicat în Marea Britanie pe 24 septembrie 2024. Deocamdată, poate fi precomandat din România.

Doi frați îndurerați se reunesc după moartea tatălui lor. Peter este un avocat de succes din Dublin, iar Ivan, introvertit, este un jucător de șah competitiv. În contextul unei dureri copleșitoare, frații descoperă noi posibilități pentru ei înșiși și pentru femeile pe care le iubesc.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

4. The city and its uncertain walls, de Haruki Murakami

Cu posibila traducere în limba română Orașul și zidurile lui incerte (original: The City and Its Uncertain Walls), noul roman al lui Haruki Murakami vine după șase ani de pauză și a fost lansat în Japonia pe 13 aprilie, iar acum cititorii de pe tot globul așteaptă traducerile lui. Este, poate, cea mai așteptată carte din această toamnă.

Autorul în vârstă de 75 de ani a scris această nouă carte cât timp a stat izolat în timpul pandemiei, iar subiectul tratat se învârte în jurul unei dileme: „Întrebarea este dacă zidul care te separă de altă lume este cu adevărat solid”, a spus autorul pentru Japan Times.

The City and Its Uncertain Walls este descris drept „o poveste de dragoste, o căutare, un omagiu adus cărților și bibliotecilor care le găzduiesc și o parabolă pentru aceste vremuri ciudate de după pandemie”.

Primele impresii sugerează că noua carte include un plan alternativ al existenței, notează GoodReads.

5. Nexus. Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA, de Yuval Noah Harari

Noua carte a lui Yuval Noah Harari este deja disponibilă în varianta tradusă, din 10 septembrie, în format audio. În librării va ajunge ceva mai târziu, începând cu 25 septembrie, dar poate fi precomandată în unele locuri. Este prima dată când, în România, o carte apare mai întâi în format audio.

Era Informației s-a dovedit a fi mult mai problematică decât ne așteptam. Avem de-a face cu dezinformare, cu teorii ale conspirației, cu falsuri digitale. Istoricul Yuval Noah Harari, devenit celebru odată cu publicarea volumului Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, adoptă o perspectivă de ansamblu asupra problemelor noastre actuale, urmărind istoria rețelelor de informații de-a lungul timpului.