De ce citim beletristică? Ca să aflăm povești interesante și să rezonăm cu personajele. Dacă pe unele dintre persoanje le iubim, pentru altele avem sentimente de respingere. Dar sunt și personaje neînțelese din cărți, în legătură cu care nu prea știm să ne poziționăm. Am scris despre câteva dintre ele. Unele pot să pară neînsemnate, dar sunt, de fapt, personaje-cheie.
Personajele despre care citim în cărți nu sunt reale, dar sentimentele pe care le avem despre ele sunt foarte, foarte reale. Fiecare cititor căruia i-a venit să strige la personajul despre care citea – chit că se afla într-un mijloc de transport în comun la momentul lecturii – știe exact despre ce vorbim. Există personaje pe care le iubim, personaje pe care le urâm și personaje care ne-au șlefuit personalitatea. Și mai sunt și personaje neînțelese, pentru acțiunile cărora, pur și simplu, nu găsim o justificare.
Desigur, conceptul de personaje neînțelese din cărțile pe care le citim variază de la o vârstă la alta, pe măsură ce ne maturizăm. Am alcătuit, mai jos, o listă cu zece personaje neînțelese din cărți, care sunt mult mai complexe față de cum par la prima lectură sau față de cum le percepeam în urmă cu câțiva ani.
Romanul Să ucizi o pasăre cântătoare este plasat într-un mic oraș din Alabama şi are, ca personaje centrale, membrii familiei Finch: micuţa Scout, fratele ei, Jem, şi tatăl lor, Atticus. Romanul este conturat în jurul procesului lui Tom Robinson, un mulatru care este adus în fața tribunalului de către Bob Ewell, deoarece se presupune că ar fi abuzat-o sexual pe fiica acestuia, Mayella Ewell.
Boo Radley e personajul clasic neînțeles. Majoritatea celor din Maycomb cred că e vreun fel de monstru, dar el doar suferă de agorafobie. Chiar și pentru cititor e greu să înțeleagă care e psihologia lui Boo, ca singuratic care ar vrea să se apropie de oameni, dar nu poate.
Sigur, multe din personajele seriei Cântec de gheață și foc, a lui George R. R. Martin, sunt neînțelese, dar biata Sansa e judecată de către camarazii ei din carte și de către cititori. Doar pentru că e o tânără căreia îi plac rochiile și visează să se căsătorească cu un prinț, nu înseamnă că e slabă sau insipidă.
Dacă la început, în volumul Urzeala Tronurilor, era cel mai naiv copil al familiei Stark, până în final, Sansa se maturizează și, în loc să mai fie un simplu pion folosit de alte personaje, devine ea însăși jucător în poveste, ba chiar unul dintre cele mai puternice personaje ale seriei.
Romanul lui F. Scott Fitzgerald îl are în centru pe Jay Gatsby, care își face apariția în West Egg, Long Island, și începe să dea cele mai opulente petreceri din zonă, cu scopul de a o recuceri pe Daisy Buchanan, vechea și singura lui dragoste.
Nick Carraway e naratorul romanului Marele Gatsby și nu e chiar așa cum pare. În primul rând, deși în roman pare că e inofensiv, de fapt, îi judecă pe toți, mereu. În al doilea rând, cititorii par să scape din vedere scena de la începutul volumului, când Nick face sex cu un bărbat. Apoi, Nick se concentrează atât de mult asupra lui Jay Gatsby, încât niciodată n-o să știm cum e el, de fapt.
Singurul roman al lui Emily Brontë, La răscruce de vânturi, începe cu domnul Lockwood care închiriază o casă de la domnul Heathcliff, în locul numit Wuthering Heights, un loc descris ca o răscruce de vânturi, unde vântul bate din toate părțile și scoate un zgomot înfricoșător când trece prin ferestre. Astfel, Lockwood află tulburătoarea poveste de dragoste dintre Heathcliff și Catherine – o dragoste zgomotoasă și dură până la violență ce se desfășoară pe parcursul a 20 de ani.
Cele două personaje sunt greu de înțeles. De ce? Păi, dacă se iubeau, de ce nu se purtau frumos unul cu altul?
Holden Caulfield e un adolescent de 16 ani, care se trezește exmatriculat de la școală cu doar câteva zile înainte de vacanța de Crăciun. Evenimentul nu e o noutate pentru el, întrucât fusese dat afară de la alte trei școli. Cum e nevoit să plece spre casă cu câteva zile înainte de data stabilită, decide să petreacă ceva timp prin New York, orașul lui natal, înainte de a merge acasă, unde mai mult ca sigur va fi pedepsit.
Holden e reprezentantul tuturor adolescenților neînțeleși. Dar chiar și felul lui de a fi neînțeles e de neînțeles. Mulți dintre cititorii romanului lui J.D. Salinger îl văd ca pe un ticălos plângăcios, în loc să-l vadă ca pe un tânăr depresiv care încearcă să facă față greutăților. Dar acest lucru se întâmplă pentru că cei mai mulți cititori ai romanului De veghe în lanul de secară sunt ei înșiși adolescenți neînțeleși.
Carrie din romanul Carrie al lui Stephen King e persecutată de colegii ei de clasă și abuzată de propria mamă, o fanatică religioasă violentă. Nimeni nu-i înțelege ciudata putere – telekinezia –, care-i oferă posibilitatea răzbunării. Dar Carrie nu este doar o simplă fată tristă de care au râs colegii și nici o psihopată criminală.
Neguțătorul din Veneția este o piesă de teatru de William Shakespeare, despre care se crede că a fost scrisă între 1596 și 1598. Chiar dacă personajul principal este comerciantul din Veneția, Antonio, piesa este celebră pentru personajul Shylock și pentru livra de carne.
Shylock. Caricatura antisemită a unui ticălos evreu? Sau victima tragică a prejudecăților? Cu siguranță nu e un tip de treabă. Până la urmă, ce-avea de gând să facă cu livra de carne din trupul lui Antonio? Nimeni nu-l înțelege, nici măcar propria lui fiică, care fuge de-acasă pentru a se căsători cu unul din personajele mai amuzante din piesă.
Bietul monstru al lui Frankenstein, personajul lui Mary Shelley din romanul Frankenstein, vrea doar iubirea tatălui său, doctorul Frankenstein. Dar nimeni nu-l privește astfel, pentru că e văzut ca un personaj înfricoșător. Dar monstrul din carte învață să vorbească, să citească și să gândească. Chiar dacă învață franceza, tânărul om de știință pe nume Henry Frankenstein tot nu-l recunoaște ca fiind uman. Sărmanul monstru, nu el a cerut să fie construit.
Severus Snape, numit Severus Plesneală în traducerile românești, este unul dintre cele mai importante personaje din seria de cărți Harry Potter, scrisă de J. K. Rowling. Severus e cel mai rău. Până în volumul al șaptelea, cu toții putem oscila între a-l urî și a-l iubi pe Severus Snape. Dar, după cartea a șaptea, apărătorii lui Snape preiau controlul. El pare extrem de neînțeles. Pe parcursul întregii serii, autoarea lasă să se întrevadă faptul că Severus lucrează atât pentru Voldemort (Cap-de-Mort), cât și pentru Dumbledore, adevărata sa loialitate fiind elucidată abia în ultimul volum, al optulea.
Paradisul pierdut al lui John Milton este un poem epic publicat în 1667, deși fusese scris cu 10 ani mai devreme. Având ca temă păcatul originar, opera este considerată una dintre cele mai importante cărți de limbă engleză, alături de opera lui Shakespeare.
În versiunea lui Milton, Lucifer, adică Satana, nu este doar un maestru al minciunilor sau o bestie din iad. Este o figură tragică cu valori morale neclare. Lucifer e și el captiv în iad, la fel ca demonii.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.