De la Evelyn Waugh la Virginia Woolf și F. Scott Fitzgerald, aceste romane îți arată ce înseamnă adevăratele petreceri, în diferite epoci. Înainte de Revelion, am ales să facem un top cu petreceri din literatură.
Cărțile oferă acces la noi lumi de explorat. În unele dintre ele, găsim tot felul de petreceri fictive pe care le putem folosi fie ca să ne transpunem în luxul sau decăderea altor secole, fie ca surse de inspirație pentru propriile noastre petreceri (sau dimpotrivă, ca exemple de așa nu!). Pentru unii dintre noi, mai introverți, petrecerile din literatură sunt cel mai bun eveniment social: te poți distra fără epuizarea pe care o presupune socializarea la o petrecere din viața reală. De aceea, în prag de Revelion, am ales să facem un top cu petreceri din literatură pe care le considerăm memorabile.
Decameronul lui Boccaccio este o colecție de o sută de nuvele, o operă alegorică de care nu te poți plictisi. Opera este cunoscută pentru poveștile despre iubire care apar în mai multe forme, de la erotism la tragism.
Povestea începe la Florenţa, pe vremea când oraşul era bântuit de ciumă și când, după sfânta liturghie, 10 tineri aristrocrați (şapte femei şi trei bărbați) se gândesc să se pună la adăpost de molimă plecând cu toţii, împreună cu slujitorii lor, într-o vilă aflată la ţară, în Fiestole. Petrec acolo 15 zile, din care zece (decameron în limba greacă înseamnă zece) în care își spun tot felul de poveşti, pe teme fie alese, fie libere. Ei povestesc, prin rotație, sub sceptrul unui rege sau regine. E un feld e petrecere, dar nu cu muzică și dans.
Unii ar putea considera că doamna Dalloway e cea mai bună gazdă din literatură. Sau că acesta e cel mai faimos roman care se concentrează pe o petrecere, pentru că întreaga acțiune din cartea Virginiei Woolf are loc într-o singură zi, în care Clarissa Dalloway găzduiește o petrecere.
În timp ce se întreabă dacă s-a căsătorit cu bărbatul potrivit, aceasta își amintește de iubirile trecute și pierdute în trecut, dar și cum ar fi fost viața ei dacă ar fi avut o relație cu prietena ei cea mai bună, Sally. Înconjurată de oameni, Clarissa se întreabă dacă poate avea o conexiune cu adevărat reală cu cineva.
Chiar dacă e, în același timp, profundă și tristă, marea operă a Virginiei Woolf expune dramele care țin de dorință și compromisuri, drame care uneori subminează interacțiunile sociale.
Puține petreceri din literaură sunt mai amuzante decât cea pe care a organizat-o Margot Beste-Chetwynde în casa ei înfricoșătoare de la țară, de Joia Regelui, și la care decide să nu participe.
În această delicioasă satiră despre societatea britanică din anii ’20 scrisă de Evelyn Waugh, Paul Pennyfeather e dat afară de la Oxford pentru comportament indecent după o petrecere și, surprinzător, se trezește angajat pe post de dascăl la o școală din Țara Galilor. Nu se plictisește nici aici. Colegii lui, profesori, sunt la fel de aiuriți. Unii sunt bețivi, alții sunt mitomani sau au tot felul de îndoieli religioase. Apoi îsi face apariția minunata Margot Beste-Chetwynde, care schimbă totul.
Nicio listă cu petreceri din literatură nu ar fi completă fără una la care să moară cineva în mod misterios, așa cum se întâmplă în cărțile Agathei Christie. Una dintre cele mai amuzante cărți de acest fel este Misterul crimelor înlănțuite, în care detectivul Poirot este chemat la o petrecere cu tema „Găsește criminalul” ca să decerneze premiile câștigatorilor jocului, dar se trezește în mijlocul unor crime misterioase.
Cartea lui Denis Johnson nu are nicio legătură cu Isus din Biblie. Este o carte care conține 11 proze scurte, interconectate, povestite de același narator, cunoscut doar sub numele de „Terminatu’”.
E o carte despre despre dependența lui de droguri, despre greșelile pe care le comite și despre oamenii cu care interacționează în contextul stilului lui de viață. Sub genericul „Eram extaziat că nu murisem”, naratorul se află în fiecare moment la limita dintre viață și moarte, într-o lume extrem de haotică, în care nu poți să ignori tragicul vieţii care are, totuși, fine accente poetice sau comice.
Și totuși, cei cu care interacționează sunt chiar atât de diferiți de, să zicem, figurile elegante și evazive care sorb șampanie la reședința doamnei Dalloway?
Petrecerile care o iau razna sunt destul de frecvente în literatură. Aici, distracția este o piesă de teatru scrisă de Briony Tallis, în vârstă de 13 ani, dar distrusă de verii pe care îi roagă să joace în ea. O umilință care va avea urmări de durată nu doar pentru Briony însăși, ci și pentru sora ei și iubitul surorii ei.
Ispasire este un roman al realismului psihologic și i-a adus lui Ian McEwan o nominalizare la Booker Prize în 2001.
Frances și Bobbi sunt două prietene de 20 și ceva de ani, iar întreaga poveste se învârte în jurul lor, a colegilor lor de facultate și a foștilor iubiți, până când povestea se împletește cu a unui cuplu fermecător format din Nick și Melissa. De altel, punctul culminant al acestui roman amuzant și proaspăt al lui Sally Rooney este petrecerea prelungită din casa din sudul Franței la care Frances și Bobbi sunt invitate de soția unui bărbat cu care Frances are o aventură. Tinerele femei se trezesc prinse într-un joc de ipocrizie sexuală.
Romanul lui Rick Moody surprinde esența Americii din anii ’70, când revoluția sexuală lovește din plin. Copiii se cufundă adânc în droguri, sex și rock&roll, iar părinții, la fel ca ei, experimentează o renaștere. Petrecerile „cu chei” – în care soții își aruncă cheile mașinii într-un castron, oferindu-și șansa să aleagă cu ce femeie vor merge acasă la sfârșitul nopții – sunt alimentate cu alcool. În felul acesta, Ben Hood are o aventură cu Janey Williams, vecina de cartier, în timp ce Elena, sotia lui, experimentează un interludiu sexual ratat cu Jim Williams.
Fiesta este primul roman al lui Ernest Hemingway, un roman în care se petrece și se bea mult, iar luptele cu tauri și complicațiile amoroase sunt descrise cu o simplitate memorabilă, în ritm alert.
Acțiunea începe la Paris și se mută apoi la Pamplona, în Spania, unde cinci prieteni – patru bărbați și o femeie – merg să vadă luptele cu tauri, la fiesta. Două dintre personaje sunt mai importante: Jake Barnes este un jurnalist american în Paris, care fusese rănit în război. Brett Ashely este o tânără divorțată pe care și-o doresc toți bărbații, iar Barnes și-o dorește, poate, mai mult decât toți. El însă trebuie să se mulțumească cu a-i fi prieten și atât.
Nu se putea ca dintr-o listă cu petreceri din literatură să lipsească întâlnirile grandioase de sâmbăta seara de la reședința lui Jay Gatsby. Petrecerile extravagante și desfrânate, așa cum le-a spus F. Scott Fitzgerald, fac parte din planul plin de speranță al lui Gatsby de a se reuni cu Daisy Buchanan, iubirea vieții sale.
Citind cartea, poți să te lași pierdut în lumea rafinată a lui Gatsby și în sărbătorile lui pline de farmec, într-o perioadă în care „ginul era băutura națională și sexul era obsesia națională”.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.