Doi specialiști, considerați ca fiind unii dintre cei mai citiți oameni de pe planetă, au făcut un top cu cele mai greu de citit cărți din lume. Vorbim și noi despre cinci dintre ele.

După trei ani de cercetare, Emily Colette Wilkinson și Garth Risk Hallberg de la site-ul literar Millions au făcut o selecție cu cele mai greu de citit cărți. Când au început cercetarea, au încercat să afle care sunt cele mai greu de citit cărți analizând lungimea lor, dificultatea sintaxei și a stilului, structura ciudată sau ciudățenia lor în general, tehnica experimentală folosită sau pur și simplu nivelul de abstractizare al textului.

După ce au analizat toate aceste lucruri, au făcut o selecție cu cele mai greu de citit 10 cărți și au încercat să identifice, la fiecare dintre ele, ce anume le face să fie atât de frustrante pentru cititor. O să vorbim aici despre cinci dintre ele, pentru că celelalte nu sunt traduse în limba română.

5 cele mai greu de citit cărți din lume

1. Pădurea nopții, de Djuna Barnes

Poetul și scriitorul galez Dylan Thomas a spus despre Pădurea nopții că este una dintre cele mai mărețe trei cărți de proză scrise vreodată de o femeie. Dar, ca să-i înțelegi măreția, trebuie să stăpânești stilul întortocheat și gotic al prozei Djunei Barnes.

T.S Eliot descrie romanul ca fiind, pe de o parte, „cu totul viu”, dar și, pe de altă parte, ca unul „care cere de la cititor un lucru pe care cititorul obișnuit de romane nu este pregătit să-l ofere”. Pădurea nopții e un roman de idei, o colecție de monologuri și descrieri.

Ceea ce te poate face să citești mai departe odată ce te-ai apucat este doctorul Matthew O’Connor care, atunci când nu rătăcește prin Paris, nu bea mult sau nu se îmbracă în cămăși de noapte și cu peruci cu bucle aurii, ține niște predici extraordinare care umplu cea mai mare parte a cărții.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Povestea unui poloboc, de Jonathan Swift

Povestea unui poloboc e o carte de satire. Prima dificultate în a o citi este abundența de referințe la diferențele culturale învechite, unele dintre ele obscure chiar și pentru Anglia secolului al XVIII-lea. O altă dificultate este personajul narator: un nebun sărac și sifilitic. Dincolo de discursul lui derutant, și mai derutant este faptul că această satiră a lui Jonathan Swift, care vizează „abuzurile și corupțiile în învățare și religie” se termină prin a nu găsi nimic sacru. Dacă reziști să o citești (împreună cu cele 100 de note de subsol), poți afla că e expresia supremă a alienării culturale și a disperării.

3. Fenomenologia spiritului, de G.F. Hegel

Îți place să citești din când în când ceva care să te uluiască? Dacă da, Hegel e ceea ce-ți trebuie, iar cartea Fenomenologia spiritului, care e un clasic de idealism german și fără îndoială una dintre cele mai importante opera de filosofie modernă, reprezintă un început bun.

Infirmarea de către Hegel a idealismului kantian, a istoriei conștiinței și a explicației chintesențiale a procesului dialecticii este greu de înțeles și și mai greu de reținut din cauza amplorii subiectului și a terminologiei folosite. Cartea e aproape impenetrabilă dacă nu o citești într-o ediție bună și nu ai și niște noțiuni solide sau niște ghiduri excelente de filosofie.

4. Spre far, de Virginia Woolf

Într-un amestec de conștiințe separate, ficțiunea Virginiei Woolf este id=”test” atât din punct de vedere intelectual, cât și psihic. Nu numai că este greu de spus cine este cine și cine spune sau gândește ce, dar este și tulburător să te afli în derivă în alte minți, cu ritmurile și tiparele lor personale.

Când citești Spre far, te poți simți, uneori, ca și cum ai fi ocupat de o conștiință extraterestră. Unii cititori nu își găsesc niciodată drumul citind Woolf. Smecheria este să te predai, să lași proza să te cuprindă și să te ducă unde vrea ea, fără să-ți faci prea multe griji despre înțelegerea textului într-un mod dogmatic.

5. Ființă și timp, de Martin Heidegger

Ființă și timp e una dintre cele mai grele cărți din toate timpurile. În primul rând, una e să citești beletristică dificilă, alta e să citești filosofie dificilă, iar cartea lui Heidegger, cu invazia ei intenționată de neologisme, nu își propune să fie una ușor de înțeles.

În schimb, își propune să fie, printre altele, un nou tip de știință sau o nouă fundație pe care să se construiască științele – o înțelegere a ceea ce înseamnă „a fi”. Heiddeger înțelege o mulțime de lucruri în mod șocant și, cu toate acestea, nu ne face înțelegerea mai ușoară, pentru că abstractizarea și rigoarea cărții înseamnă ca majoritatea descoperirilor lui să rămână secrete bine păstrate.

Celelalte titluri de cărți dificile, disponibile în limba engleză, sunt: Clarissa, or, The History of a Young Lady de Samuel Richardson, Finnegans Wake, de James Joyce, The Faerie Queene, de Edmund Spenser, The Making of Americans, de Gertrude Stein, și Women and Men, de Joseph McElroy.