Cărțile și filmele au o relație specială. Multe filme bune s-au făcut după cărți, iar cititorii urmăresc producțiile cinematografice ca să vadă cât de fidel reprezintă cartea. Există și situații când citești cartea abia după ce ai văzut filmul. Dar sunt unele cărți după care nu ar fi trebuit să se facă filme, pentru că variantele cinematografice n-au ieșit prea bine și dezavantajează romanele.

E explicabil faptul că la Holywood se caută mereu cărți noi și interesante care să fie adaptate pentru a fi transformate în filme. De ce? Pentru că producțiile cinematografice care se fac după cărți au întotdeauna încasări mari, mulțumită cititorilor curioși să afle cum au fost transpuse în film unele pasaje din roman.

Există și exemple de reușită, cum ar fi Stăpânul inelelor, seria Harry Potter sau Fata dispărută (Gone girl), dar sunt și filme care au ieșit mult mai prost decât cărțile. Unele filme chiar fac un deserviciu cărților, atunci când publicul rămâne doar cu impresia producției cinematografice și nu mai citește cartea. Am selectat și noi 10 astfel de cărți după care nu ar fi trebuit să se facă filme. Dacă ați văzut doar filmele și nu v-au impresionat, nu vă lăsați păgubași. Cărțile sunt mai bune.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

10 cărți după care nu ar fi trebuit să se facă filme

1. Dune, de Frank Herbert

Cartea lui Frank Herbert nu e una ușor de transformat în film, cu atât mai puțin într-un film de două ore. Iar regizorul David Lynch ar fi făcut mai bine să se orienteze către altceva, pentru că, în ciuda unei distribiții onorabile, rezultatul nu este pe măsura cărții. E singurul film pe care însuși David Lynch l-a renegat, recunoscând că i-a ieșit prost. Dune e prima pe lista de cărți după care nu ar fi trebuit să se facă filme.

2. Litera stacojie, de Nathaniel Hawthorne

Litera stacojie-filmul este una dintre cele mai proaste adaptări ale cărții. Regizorul Roland Joffé s-a îndepărtat atât de mult de paginile lui Nathaniel Hawthorne, încât povestea, care ar fi trebuit să fie de un romantism ispititor, a devenit o dramă erotică.

3. Mandolina Capitanului Corelli, de Louis de Bernières

Altă traducere a titlului cărții lui Louis de Bernières este Idila căpitanului Corelli. Romanul a fost unul dintre marile succese literare din anii ’90, dar filmul din 2001 care a fost făcut după carte a lăsat să se piardă mare parte din emoția romanului. Cuplului format din Nicolas Cage (căpitanul Corelli) și Penélope Cruz (Pelagia) îi lipsește chimia.

4. Mașina timpului, de H. G. Wells

Frumusețea romanului SF Mașina timpului din 1895 s-a pierdut în filmul din 2002. Cartea lui H.G. Wells a fost prima lucrare literară care tratează călătoria în timp doar ca o modalitate de a ne aminti latura existenței umane. Filmul este regizat de Simon Wells, care este strănepotul lui H. G. Wells, dar departe de ceea ce poate transmite cartea.

5. Durabila iubire, de Ian McEwan

Înainte să obțină rolul agentului 007, Daniel Craig a jucat în adaptarea cărții lui Ian McEwan despre niște oameni ale căror vieți se intersectează după ce sunt martorii unui accident fatal. Deși rolurile principale masculine sunt jucate convingător, filmul nu alocă destul de mult timp pentru dezvoltarea caracterelor, ceea ce face ca producția să aibă de suferit. Este vorba despre relația obsesivă și bizară dintre doi bărbați, cei care sunt martorii accidentului.

6. Soția călătorului în timp, de Audrey Niffenegger

Soția călătorului în timp a lui Audrey Niffenegger este un roman scris frumos și convingător, ceea ce nu are prea mult de-a face cu adaptarea cinematografică. Producătorii filmului poate și-au imaginat că a aduce în rolurile principale doi actori cunoscuți e o idee bună, dar Rachel McAdams și Eric Bana nu rezonează.

În carte, este vorba despre Henry și Clare. Când Henry a cunoscut-o pe Clare, ea avea șase ani, iar el avea treizeci și șase. S-au căsătorit când ea avea douăzeci și trei, iar el avea treizeci și unu. Pare ciudat, dar nu e, pentru ca Henry este unul dintre primii oameni diagnosticați cu cronoafecțiuni care fac, din când în când, ca ceasul lui genetic să îl arunce în viitor sau în trecut.

7. Atlasul Norilor, de David Mitchell

Filmul din 2012 aduce un deserviciu cărții lui David Mitchell, chiar dacă îl are pe Tom Hanks în rol principal.

În roman sunt șase povești, aparent fără legătură între ele, ce au loc pe durata a mii de ani. În cazul acestui roman, structura sa are un rol esențial – cinci dintre povești sunt împărțite în două. Prima poveste este cea care se încheie ultima, cea de-a doua se termină penultima, singura care este prezentată în întregime fiind cea de-a șasea, din mijlocul cărții.

Este vorba despre un notar american care explorează insulele proaspăt colonizate din Mările Sudului; un muzician care încearcă să-și convingă maestrul să-l ia drept asistent; o jurnalistă care salvează lumea de la dezastru nuclear; un editor vanitos care descoperă un bestseller periculos; o clonă creată în sistemul sclavagismului modern.

8. Hobbitul, de J.R.R. Tolkien

Cei care au citit mai întâi cartea Hobbitul și au văzut mai apoi seria de trei filme nu se așteptau ca romanul să fie adaptat în felul acesta de către Peter Jackson, același care a regizat seria Stăpânul Inelelor. Deși filmul Hobbitul a fost un succes de casă, criticii au comentat faptul că povestea din carte a fost diminuată considerabil.

9. Hoțul de cărți, de Markus Zusak

Hoțul de cărți este un roman întunecat și profund sensibil, este povestea unei fete din Germania nazistă care fură cărți de la incendierile de cărți organizate de naziști, din biblioteca soției primarului și de oriunde le mai găsește. Dar adaptarea cinematografică este una excesiv de sentimentală, nu are mare legătură cu cartea, iar dialogurile în limba engleză cu accent german nu sunt de mare ajutor.

10. Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald

Marele Gatsby este opera cea mai cunoscută a lui F. Scott Fitzgerald. Adaptările din 1949 și 1974 sunt departe de a transmite excesul, strălucirea și imoralitatea anilor ’20, dar versiunea din 2013, în regia lui Baz Luhrmann, a fost mai bună decât celelalte. Leonardo DiCaprio este excepțional în film, dar somptuozitatea producției a pus într-un unghi mai îndepărtat povestea delicată scrisă de Fitzgerald. Marele Gatsby e o poveste de dragoste aflată la granița dintre frumusețe poetică și realism brutal, scrisă într-un ritm alert, plină de ironie, dramă, romantism și magie.