Există câteva opere literare care sunt celebre pentru faptul că sunt cărți greu de citit. Dar, chiar și-așa, unele dintre ele merită efortul, în funcție de sfera ta de interes sau de perioada în care te afli.

De multă vreme am pe lista de lectură cea mai cunoscută carte a lui James Joyce, dar încă nu am îndrăznit să mă apuc de ea, pentru că am tot auzit că e greu de citit. În același timp, am pe noptieră o altă carte de la care am luat o pauză, deși îmi place. O pauză de doi ani.

Unele cărți sunt pur și simplu greu de citit. Fie că sunt spuse prin intermediul unor naratori cu care nu rezonezi, fie au prea multe personaje, au fire narative prea greu de urmărit sau îți cer să te lupți cu tot felul de concepte care sunt greu de înțeles, dacă nu ai un o bază deja stabilită. Unele explică prea în amănunt, altele sunt prea lungi.

Vorbim de data aceasta despre câteva cărți greu de citit.

10 cărți greu de citit

1. Zgomotul și furia, de William Faulkner (1929)

Cartea lui William Faulkner este flux de conștiință cu trei naratori diferiți și o secțiune scrisă la persoana a treia. Primul narator, de exemplu, este o persoană cu dizabilități mintale, în sensul în care nu poate procesa timpul liniar și sare între trecut și prezent la mijlocul propoziției, ceea ce ar putea face cartea greu de citit.

2. Un veac de singurătate, de Gabriel García Márquez (1967)

Cartea lui Gabriel García Márquez e superbă, dar ceea ce o face greu de citit e faptul că foarte rar o saga de familie e atât de extinsă cum e clanul Buendía. În cei 100 de ani de singurătate e vorba despre șapte generații. Și, dacă nu ți se pare destul de confuz, numele sunt deseori repetate, pentru că mai mulți membri ai familiei poartă același nume. Aproape că fiecare bărbat se numește Aureliano.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

3. Curcubeul gravitației, de Thomas Pynchon (1973)

Mecanică cuantică, extincție în masă, metafizică speculative. Ți se par lucruri destul de grele? Nu ajută foarte mult faptul că stilul lui Pynchon este liber. Curcubeul gravitației a fost numit romanul postmodern definitiv, care îți va spune tot ce trebuie să știi.

4. Ființă și timp, de Martin Heidegger (1927)

Numai dacă te gândești că Ființă și timp este una dintre cele mai ambitioase cărți ale filozofiei, prin care Martin Heidegger încearcă să înțeleagă și să explice „totul“, parcă îți dai seama din start de ce e pe lista de cărți greu de citit. Dacă vrei să o citești la 20 de ani, e aproape imposibil să reușești să o parcurgi. Și chiar și mai târziu e greu să o înțelegi singur.

5. Moby Dick, de Herman Melville (1851)

Lucrurile despre balena albă sunt în regulă, dar există mai multe capitole – serios, foarte multe – dedicate balenelor și vânătorii de balene. Culmea e că e o carte care se recomandă și copiilor! Adevărul e că poți să sari peste detalii, dar nu citești cu adevărat cartea lui Herman Melville până nu știi cum se adună spermanțet.

6. Muntele vrăjit, de Thomas Mann (1924)

Romanul lui Thomas Mann penduleză între realism și marile teme simbolice și mitologice. Este un dus-întors constant între planul relațiilor dintre personaje și alegorie. Deși Mann știa că a scris ceva greu de înțeles și ambiguu, a refuzat să ofere indicii despre cum să se înțeleagă romanul.

7. Revolta lui Atlas, de Ayn Rand (1957)

Trilogia Revolta lui Atlas este considerată un fel de biblie a capitalismului și însumează în jur de 1.200 de pagini. Cartea este în mare parte o alegorie pentru obiectivism, așa că dacă nu simpatizezi filosofia lui Ayn Rand, trecerea prin lungul roman poate fi o corvoadă insuportabilă. În plus, există un discurs de 70 de pagini care ajunge să fie parte semnificativă a cărții.

8. Ulise, de James Joyce (1922)

Considerat cel mai mare roman al tuturor timpurilor, Ulise nu e imposibil, dar nici ușor de citit. Cartea lui James Joyce conține 30.030 de cuvinte diferite și nesfârșite jocuri de cuvinte, aluzii și curiozități stilistice. Acţiunea se desfăşoară în ziua de 16 iunie 1904 în Dublin, de sărbătoarea naţională numită Bloomsday. Într-o singură zi.

9. Castelul, de Franz Kafka (1926)

Kafka nu a terminat niciodată Castelul, ceea ce nu ajută la înțelegerea cărții. Scris în 1922, romanul a fost publicat postum în 1926. Pe lângă asta, este complicat – protagonistul este cunoscut doar ca „K”, iar întregul roman este o interpretare suprarealistă a alienării și birocrației.

10. Numele trandafirului, de Umberto Eco (1980)

Romanul lui Umberto Eco e pe lista de cărți greu de citit pentru că e un roman al semioticii, studiul semnelor, plus analiză biblică, studii medievale și teorie literară, toate acestea adaugate ficțiunii. În unele privințe, Numele trandafirului poate părea un mister simplu, dar cu elemente postmoderniste complicate.