Scriitorul ceh Milan Kundera a murit în Franța, la vârsta de 94 de ani. Pentru a-i celebra viața și opera, recomandăm să-i citești cărțile. Unele dintre ele, chiar dacă sunt plasate într-un context puternic influențat politic, rămân cărți despre marile teme ale vieții: viața, moartea, absurdul, dragostea și sexul.

Scriitorul ceh Milan Kundera s-a născut la Brno (în fosta Cehoslovacie), în 1929. A studiat muzicologie, iar în 1967, la 38 de ani, a scris primul lui roman – Gluma – după ce, mai înainte, scrisese poezii. După publicarea acestui roman, operele lui Kundera au fost intersize în Cehoslovacia.

A părăsit Cehoslovacia în 1975 și s-a mutat în Franța, după ce fusese demis din funcția de profesor și privat de dreptul la muncă. A continuat să scrie, iar Insuportabila uşurătate a fiinţei, publicată la 55 de ani, este, poate, cel mai celebru roman al său.

„Romanul este rodul iluziei umane cum că îl putem înțelege pe celălalt. Dar ce știm noi despre celălalt? Nimic! Singurul lucru pe care îl putem face este să ne mărturisim unul altuia. Orice altceva este o depășire a autorității noastre. Orice altceva este o minciună”, spunea Milan Kundera.

Scriitorul a murit pe 12 iulie, la vârsta de 94 de ani. Iar astăzi vorbim despre trei dintre cărțile sale.

3 cărți de Milan Kundera

1. Insuportabila ușurătate a ființei

Insuportabila ușurătate a ființei (1984) e, poate, cea mai frumoasă carte a lui Kundera. O carte despre dragoste, vinovăţie, fidelitate, infidelitate și sacrificiu.

Tomas și Tereza – el, un medic aparent afemeiat, ea, chelneriță, după care fotografă. Franz și Sabina – el, profesor universitar, ea, pictoriță și fosta amantă a lui Tomas. Lucrurile nu sunt însă simple deloc. Poveștile se întrepătrund în contextul confuz din Praga anilor ’60. Poate, oare, Franz să înțeleagă de ce Sabina e încântată de ideea de trădare? Poate Tereza să înțeleagă ce îl face pe Tomas să trecă de la o cucerire la alta?

O carte plină de întrebări filosofice, dar scrisă lejer, care te pune să te gândești în termeni diferiți la contrastele armonie-barbarie, fidelitate-trădare, vinovăție-nevinovăție, ușurătate-greutate, goliciune-însemnătate. Indivizii au fost modelați atât de diferit de experiențele lor, încât nu sunt capabili să își înțeleagă unii altora sentimentele și acțiunile.

Romanul a fost adaptat într-un film cu același nume de regizorul american Philip Kaufman. Filmul, exuberant din punct de vedere sexual, îi are în rolurile principale pe Day-Lewis, Juliette Binoche, Lena Olin și Stellan Skarsgard.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Cartea râsului și a uitării

Cartea râsului și uitării este romanul care i-a adus lui Milan Kundera primul său mare succes internațional, în 1979.

Un roman alcătuit din șapte părți, șapte povestiri – Scrisorile pierdute, Mama, Îngerii, Scrisorile pierdute, Litost, Îngerii și Frontiera – integrate, care tratează diferite aspecte ale existenței umane. „Această carte este în totalitatea ei un roman în formă de variaţiuni. În succesiunea lor, fiecare capitol constituie o etapă diferită a unei călătorii ce duce în interiorul unei teme, în interiorul unei idei, în interiorul unei situaţii unice, a cărei înţelegere se pierde pentru mine în nemărginire”, spunea Milan Kundera despre cartea sa.

E un roman despre Tamina, personajul principal, iar în momentul în care Tamina părăseşte scena, Cartea râsului și uitării devine un roman pentru Tamina, mai spunea Kundera.

Tamina, care apare de-abia în partea a patra a cărții, este o ospătăriță fugită din capitală cu soțul ei, dar care rămâne singură după moartea acestuia. Chiar dacă nici perioada căsniciei nu a fost, pentru ea, raiul pe pământ, după ce rămâne singură și pradă uitării, pare un om absurd într-o lume și mai absurdă.

Cartea începe cu o imagine a liderului partidului comunist, Klement Gottwald, care susține un discurs de la un balcon din Piața Orașului Vechi din Praga, într-o zi rece de februarie 1948. În partea a patra a cărții aflăm Tamina vrea să-și recupereze scrisorile de dragoste și jurnalele rămase în Praga.

Deși, aparent, cele șapte părți ale romanului nu au legătură unele cu altele, temele abordate dau unitate romanului.

3. Gluma

Până să publice Gluma, Milan Kundera publicase poezie, teatru și eseuri. Romanul i-a adus însă interzicerea în fosta Cehoslovacie.

Și aici, povestea este spusă în șapte părți – capitole – de către patru personaje-narator. Cele patru personaje trăiesc diferit aceleași realități politice care le influențează definitiv destinele.

Totul pornește de la o glumă scrisă pe o carte poștală, în 1948, la adresa comunismului. O glumă care e luată în serios de Securitate și de Partid, așa că tânărul Ludvik este exclus din partid și din facultate, deși era, de fapt, un susținător al comunismului. Este trimis, apoi, să-și efectueze stagiul militar la un detașament de „dușmani ai poporului“, adică să lucreze în mină. Întreaga viață i se schimbă doar pentru că are umor, de la o glumă scrisă pe o carte poștală.

De altfel, Kundera avea un mare dar pentru umorul subversiv. Tot în Gluma, o femeie încearcă să se sinucidă înghițind analgezice, doar pentru a descoperi că acestea erau laxative.

Umorul lui Kundera era adesea ireverențios și batjocoritor, pentru că izvora din neîncrederea lui înnăscută în autoritate. Acest roman al său arată cum, prin absurda sa lipsă de umanitate și de maleabilitate, un regim totalitar de tip comunist transformă viața oamenilor într-o glumă proastă.

Romanele lui Kundera par deseori eseistice. Sunt despre orice ți-ar putea trece prin minte: nostalgie, absurditate, muzică și, destul de des, despre sex.