Filosofia studiază concepte generale precum existența, bunătatea, cunoașterea sau frumusețea. Dacă citești filosofie, ai ocazia să înțelegi felul în care gândim și acționăm la un nivel mai profund. Am scris, mai jos, despre câteva cărți de filosofie pe care oricine e interesat de domeniu le poate citi cu ușurință.

Dacă ar fi să vorbim despre definiția filosofiei, atunci am putea spune că tinde să cunoască și să înțeleagă sensul existenței sub aspectele sale cele mai generale, că este o concepție generală despre lume și viață. Dar nu suntem aici ca să încercăm să definim filosofia, pentru că acest lucru în sine este o întreagă filosofie.

Întrebările despre viață și univers sunt aparent nesfârșite și fără răspuns. Dar, din fericire, avem astăzi acces, prin intermediul scrierilor lor, la ideile celor mai mari gânditori ai lumii. Ne-am întrebat și noi, recent, care sunt cele mai importante cărți de filosofie scrise vreodată. Care sunt volumele care au modelat opinii filosofice de-a lungul timpului și ce cărți de filosofie trebuie să citești ca să poți înțelege lumea într-un sens mai profund?

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Chiar dacă lista este, în mod evident, mult mai lungă, am pus aici câteva dintre cele mai relevante cărți de filosofie scrise vreodată, pe cele de referință. E adevărat că nimic nu este absolut în filosofie, dar un lucru e sigur – aceste cărți te vor face să reflectezi mult timp după ce vei fi terminat de citit ultima pagină.

5 cărți de filosofie ușor de citit

1. Republica, de Platon

În principiu, Platon a inventat ceea ce acum numim „filosofie”. Alături de profesorul său, Socrate, și de cel mai cunoscut student al său, Aristotel, Platon a pus bazele filosofiei occidentale și științei. După spusele lui Alfred North Whithead, filosof britanic, „caracterizarea în general cea mai sigură a tradiției filosofice europene este că ea constă într-o serie de note de subsol la scrierile lui Platon”.

Platon a inovat dialogul scris și formele dialectice în filosofie, în special prin dialogurile Republica și Legile.

În Republica, scena dialogurilor este casa lui Cephalus în Piraeus, un oraș-port conectat de Atena de Zidurile Lungi. Întregul dialog este, cel mai probabil, relatat de Socrate cu o zi după ce a avut loc – posibil lui Timaeus, Hermocrates, Critias și unui necunoscut. Este una dintre cele mai marcante cărți de filosofie, pentru că include cele mai reprezentative dialoguri și o serie de mituri, dintre care cel mai cunoscut este cel al peșterii.

2. Etica nicomahică, de Aristotel

Aristotel, alături de Platon, a fost acolo, prezent, la începuturile filosofiei. Cei doi au dat două tendințe diferite în filosofie, care domină domeniul chiar și acum. În timp ce Platon a aspirat la adevărul universal, absolut, neschimbat, despre care credea că se află în lumea formelor, Aristotel, discipol al lui Platon, a fost mult mai rațional, uitându-se la felul în care poți trăi imperfect, având o cunoaștere imprecisă a binelui și a condiției umane. Aristotel este unul dintre cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice.

Etica nicomahică apare ca fiind scrisă în jurul anului 350 î.Hr., iar numele cărții provine de la numele fiului lui Aristotel, Nicomahus. Această lucrare a lui Aristotel este importantă, în mod special, pentru că merge pe ideea că a fi bun este o chestiune de cultivare a unui anumit caracter, ci nu la respectarea anumitor reguli, care, în cel mai bun caz, sunt niște îndrumări generale care ne pot ghida în drumul nostru. Este despre a deveni bun, prin obișnuință, și despre a fi o persoană bună prin evitarea extremelor. Aristotel crede că virtuțile sunt undeva între viciile opuse, în niciun caz la extreme, cum este, de exemplu, curajul: între lașitate și nepăsare.

3. Despre libertate, de John Stuart Mill

John Stuart Mill a fost unul dintre cei mai influenți gânditori liberali ai secolului XIX, cel care a contribuit la dezvoltarea utilitarismului. Lucrarea Despre libertate, scrisă de John Stuart Mill în colaborare cu soția sa, Harriet Taylor, este o discuție relevantă despre limitele libertății personale.

Mill și Taylor articulează celebrul principiu al răului, potrivit căruia singura constrângere rezonabilă care trebuie impusă libertății indivizilor este de a-i opri să facă rău altora.

Lucrarea, împărțită în trei capitole – Despre libertatea gândirii și a cuvântului, Despre indiviualitate, ca unul dintre elementele bunei stări și Despre limitele autorității societății asupra individului –încearcă să arate efectele pozitive ale libertății asupra tuturor oamenilor și asupra societății în ansamblu. Mill leagă libertatea de capacitatea de a progresa și de a evita stagnarea socială.

4. Al doilea sex, de Simone de Beauvoir

Simone de Beauvoir n-a intenționat să fie feministă, dar, fără să vrea, a inspirat activiștii atunci când a scris Al doilea sex – un manifest revoluționar asupra opresiunii femeilor. Cea mai celebră idee a ei, „Nu ne naştem, ci devenim femei”, înseamnă că, deși anatomia și hormonii definesc femeile din punct de vedere biologic, aceste aspecte nu definesc și rolul femeilor în societate. De exemplu, capacitatea de a naște copii nu înseamnă, automat, că fiecare femeie trebuie să fie mamă și casnică. Atât timp cât nu putem trăi autentic decât dacă suntem liberi să ne urmăm propriile țeluri, Beauvoir face un apel pentru ca bărbații să oprească opresiunile asupra femeilor, dar adresează și un apel femeilor, ca să nu mai accepte opresiunile aduse de către bărbați. Chiar dacă acest apel a fost considerat radical în 1949, el este relevant chiar și în ziua de astăzi în multe medii, acolo unde rolul și drepturile femeii în societate sunt o provocare în continuare.

5. Genealogia moralei, de Friedrich Nietzsche

Friedrich Nietzsche a fost cel mai important filosof al secolului al XIX-lea, dar și cel mai controversat filosof, cu o influență remarcabilă asupra gândirii filosofice a generațiilor ce i-au urmat. Genealogia moralei este considerată capodopera marelui filosof. În această carte, Nietzsche dezvoltă și explică idei pe care doar le-a explorat criptic în operele sale anterioare. De data aceasta, își exprimă gândurile într-un eseu accesibil pentru cei mai mulți dintre noi și vorbește despre divinitate, „rău”, vinovăție, conștiință, precum și despre idealurile ascetice și scopul vieții.

Raportul moral dintre om și supraom este o temă centrală în lucrările lui Nietzsche, în special în Genealogia moralei. Filosoful german face distincție între morala celor slabi și a celor puternici. În concepția lui, mila, altruismul și toate valorile umanitare sunt, de fapt, valori prin care omul se neagă pe el însuși pentru a-și da aparența unei frumuseți morale și a se convinge de propria-i superioritate.

Dacă ești interesat de filosofie, categoric nu trebuie să-l ratezi pe Nietzche!