E greu de crezut că mari scriitori, care au vândut milioane de cărți, au fost vreodată respinși. Dar fiecare dintre ei a trebuit să pornească de undeva și să facă față respingerii înainte de a deveni celebru.

Citești acum opere ale unor mari scriitori și nici nu-ți vine să te gândești că, la început, și ei au fost mici și au fost nevoiți să treacă prin multe înainte de a ajunge să publice o carte. Dar, de fapt, mulți dintre ei chiar au avut de încasat reacții dintre cele mai dure. Iar respingerile au fost cu atât mai dure cu cât conservatorismul era mult mai prezent în urmă cu 100 de ani.

Dincolo de a afla, ca o curiozitate, care sunt cei mai mari scriitori care au fost respinși atunci când și-au trimis manuscrise pe la edituri, poate ar fi bine să te folosești de aceste exemple atunci când tu însuți ești respins la vreun loc de muncă sau chiar în viața personală. O respingere nu e o oprire, e un pas în altă direcție.

7 mari scriitori respinși de edituri

1. Herman Melville

Capodopera lui Herman Melville, Moby Dick, a fost refuzată de mai multe edituri. Unele dintre ele au avut sugestii dintre cele mai creative pentru scriitor. De exemplu, Peter J. Bentley, de la Bentley&Son Publishing House, a scris: „Mai întâi de toate, trebuie să vă întrebăm: chiar trebuie să fie vorba despre o balenă? Chiar dacă subiectul este încântător și, oarecum, ezoteric, recomandăm ca antagonistul să aibă o înfățișare mai populară în rândul cititorilor tineri. De exemplu, n-ar putea, oare, căpitanul, să se lupte cu depravarea unor femei tinere, eventual voluptoase?”

Cu toate acestea, Melville și-a publicat povestea chiar la editura Bentley&Son. Totuși, autorul a făcut câteva sacrificii serioase, pentru că a plătit tiparul.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Ernest Hemingway

Fiesta este, poate, cea mai citită operă a lui Ernest Hemingway. Dar nu toată lumea a apreciat romanul. În 1925, Moberley Luger de la editura Peacock&Peacock, i-a scris autorului, pe-atunci în vârstă de 26 de ani: „Dacă îmi permiți să fiu sincer – și cu siguranță că tu ești în proza ta – găsesc eforturile tale ca fiind atât plictisitoare, cât și ofensatoare. Chiar ești bărbat, nu-i așa? Nu aș fi surprins să aflu că ai scris toată această poveste închis într-un club, cu stiloul într-o mână și coniacul în cealaltă. Personajele tale bombastice, alcoolice m-au făcut să mă duc către propriul pahar de coniac”.

Reacția a fost una dură și i-a afectat cariera lui Hemingway, dar, cu toate acestea, romanul a fost publicat în anul următor, la o altă editură.

3. George Orwell

Câteodată, chiar și colegii scriitori își dau, între ei, recenzii negative. În 1944, T.S. Eliot lucra la editura britanică Faber&Faber și a scris o lungă respingere adresată lui George Orwell, în care explică de ce nu va publica Ferma animalelor. „… nu avem convingerea (și sunt sigur că niciunul dintre directorii noștri nu ar avea-o) că acesta este punctul de vedere potrivit din care să critici situația politică din prezent… porcii tăi sunt mult mai inteligenți decât alte animale și cei mai calificați să conducă ferma – de fapt, fără ei, n-ar fi existat nicio fermă a animalelor. Deci ceea ce era necesar (unii m-ar putea contrazice) nu era mai mult comunism, ci mai mulți porci cu spirit public”.

Romanul Ferma animalelor a fost respins de cel puțin patru edituri înainte de a fi publicat, în august 1945.

4. Kurt Vonnegut

Publicația americană Atlantic Monthly i-a trimis lui Kurt Vonnegut, care expediase revistei trei manuscrise din munca lui, o respingere care suna cam așa: „am făcut curățenia de vară și am descoperit, într-un dosar, cele trei hârtii pe care mi le-ați arătat ca mostre ale muncii dumneavoastră. Îmi pare sincer rău că niciuna din ele nu a părut potrivită pentru scopul nostru. Atât bombardamentul de la Dresda, cât și articolul despre prețul corect pentru ouăle de aur au fost lăudate, dar niciunul nu a fost destul de convingător încât să primească acordul final”

Vonnegut a transformat lucrarea despre bombardamentul de la Dresda în romanul Abatorul cinci.

5. Marcel Proust

În căutarea timpului pierdut, opera lui Marcel Proust, are peste 1,5 milioane de cuvinte. Poate de aceea această remarcă trimisă de un editor este rezonabilă: „Îmi storc creierul ca să înțeleg de ce un tip are nevoie de treizeci de pagini ca să descrie cum se întoarce în pat înainte de culcare”.

6. Louisa May Alcott

„Rămâi la predat”, i s-a spus Louisei May Alcott, atunci când încerca să găsească o editură care să-i publice Micuțele doamne. Autoarea a respins respingerile, așa că romanul ei a fost publicat în două volume în 1868 și 1869, iar astăzi este unul dintre marile romane clasice.

7. F. Scott Fitzgerald

„Ai avea o carte decentă dacă ai scăpa de personajul ăla… Gatsby”. Așa i s-a răspuns lui F. Scott Fitzgerald de la o editură în legătură cu romanul Marele Gatsby.