Indiferent cât citeai la vârsta copilăriei, poveștile cu siguranță au ajuns la urechile tale și – conștient sau nu – ți-au modificat modul de a privi lumea. Dar de ce trebuie să vorbim despre povești numai la vârsta copilăriei? Există și povești pentru adulți și multe dintre ele sunt mai bune decât cele transformate în desene animate de cei de la Disney.
Din păcate, atunci când cei de la studiourile Disney au adunat povești din toată lumea și le-au transformat în desene animate, au provocat și un deserviciu care a durat zeci de ani și poate mai durează și astăzi. Poveștile au fost cenzurate și interpretate în așa fel, încât au început să fie percepute drept niște dulcegării adresate copiilor.
Totuși, ideea că poveștile sunt numai pentru copii e un fenomen relativ recent. Înainte de era Disney, poveștile funcționau la fel ca romanele pentru adulți: erau forme de escapism, dar erau, în același timp, ciudate și uimitor de sângeroase sau sexuale. De exemplu, dacă singura versiune de Mica sirenă pe care ai citit-o este cea de la Disney, atunci s-ar putea să nu fi aflat că, în povestea adevărată a lui Hans Christian Andersen, prințul se căsătorește cu o altă femeie, iar sirena aproape că-l ucide, numai că, în loc să-l omoare pe el, ajunge să se sinucidă.
Ca toate cărțile bune, și cele cu povești pentru adulți explorează aspectele întunecate și primare ale naturii umane – cele mai întunecate colțuri ale minții, de care, de obicei, fugim. Dar ele au rezistat de-a lungul anilor pentru că aven nevoie de ele.
Mireasa prințului e un basm pentru oameni mari. E o poveste de dragoste cu aventuri, prințese, uriași, vraci și alte creaturi fioroase. Povestea lui William Goldman e plină de spirit sardonic, dar și de creativitate și farmec autentic, și are câteva răsturnări de situație.
Pe fondul unui război care e pe cale să izbucnească, Prințesa Buttercup, deznădăjduită că și-a pierdut iubitul, e răpită de un mercenar. Salvată apoi de un pirat, ajunge în ipostaza de a fi obligată să se mărite cu Prințul Humperdinck. Dar acțiunea cărții nu se limitează la acest parcurs aparent liniar, ci intervin tot felul de întâmplări și personaje fabuloase.
Când vorbești despre povești pentru adulți, vorbești despre mister. În cartea lui Erin Morgenstern, cititorul e transpus în ciudatul și misteriosul circ care apare pe neanunțate, doar noaptea, și părăsește orașul la fel de brusc pe cum apare. În acest circ magic, Celia și Marco sunt doi tineri magicieni care se află în competiție, dar, când se îndrăgostesc iremediabil unul de altul, se dovedește că iubirea lor e mult mai periculoasă decât și-ar fi imaginat.
Cartea surprinde perfect calitatea de vis a basmelor, cu o magie care nu este niciodată explicată complet. În majoritatea cărților, acest lucru ar putea fi enervant și ar putea da cititorilor sentimentul că au nevoie de o explicație, dar Morgenstern face ca aerul de mister să te învăluie și să nu mai ridici prea multe întrebări.
În această colecție de povești pentru adulți, câștigătorul de Pulitzer Michael Cunningham își folosește talentul pentru a îmbrățișa întunecimea poveștilor clasice pentru a le readuce la viață într-o formă nouă și neașteptată.
Îți sună cunoscut aceste scenarii? O bătrână care a trăit așa cum a vrut și fără grija zilei de mâine se trezește că e singură și se hotărăște să-și facă o casă din turtă dulce, un prinț care a rămas cu o aripă de lebădă și care trăiește izolat, departe de societate, prin tot felul de cârciumi lăturalnice, o fată frumoasă și săracă, care ajunge într-un castel care se dovedește a fi al unei bestii care seamănă cu un criminal psihopat.
Inspirată din folclorul iugoslav, povestea spusă de Tea Obreht începe cu Natalia, o tânără doctoriță dintr-o țară din Balcani în curs de refacere după ani întregi de conflicte. Tânăra ajunge într-un orfelinat de la malul mării și, în timp ce ea și prietena ei Zora tratează copiii de acolo, începe să simtă tot felul de superstiții vechi.
Moartea bunicului ei îi dă ocazia să-și amintească poveştile pe care acesta i le spunea în copilărie, cu tot felul de secrete bine ascunse.
Alaska, în 1920, e un loc brutal pentru viețuit. Mai ales pentru nou-veniții Jack și Mabel. Neavând copii și ajunși la jumătatea vieții, cei doi se îndepărtează unul de altul. El se îngroapă în greutatea muncii de la fermă, ea se simte copleșită de singurătate și disperare.
Odată cu prima zăpadă din an, într-un moment de relaxare, cei doi construiesc din zăpadă o copilă. Ca prin minune, a doua zi, fetița de zăpadă prinde viață, la fel cum se întâmplase în povestea Snegurocikai, din copilăria lui Mabel.
Cartea lui Eowyn Ivey e o poveste pe care ar fi bine s-o citești în seznul rece.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.