Secrete, minciuni, suspecți, o crimă cu sau fără motive la vedere. Răsturnări de situație și suspans. Inteligența criminalului versus inteligența detectivului. Cei care citesc cărți polițiste știu că aceste ingrediente trebuie să se regăsească în literatura genului. Pentru cei care sunt la început sau încă nu au descoperit plăcerea de a citi romane polițiste, avem câteva recomandări irezistibile.
Iubitorii de cărți polițiste știu ce ingrediente trebuie să aibă acest tip de literatură ca să ajungă la rang de “carte bună”. Dar alții s-ar putea să ignore romanele polițiste, pentru că pot părea ușor de citit sau lipsite de profunzime. Aceasta este, însă, o iluzie. Îți recomandăm să citești măcar cinci cărți polițiste înainte de a considera că genul nu ți se potrivește. S-ar putea să ai o surpriză și să vrei să afli mai mult. Sunt multe cărți polițiste bune, dar am selectat doar câteva, ale celor mai cunoscuți scriitori care au abordat acest gen literar.
Nicio listă de cărți polițiste nu e completă fără măcar una din operele Agathei Christie – autoarea cea mai celebră și mai prolifică a acestui gen. Poți să citești orice carte de-a ei, dar Asasinarea lui Roger Ackroyd este demnă de interes pentru că încalcă toate regulile și are o răsturnare de situație fabuloasă în final. E considerat romanul cel mai bun al Agathei Christie.
T.S. Eliot a numit cartea Piatra Lunii, a lui Wilkie Collins, primul și cel mai important dintre romanele cu detectivi. Tehnic vorbind, nu e prima cate de acest gen, dar Piatra Lunii – care se concentrează asupra furtului pietrei, un diamant excepțional care ajunge, prin testament, în posesia tinerei lady Rachel Verinder – a fost una dintre cărțile cele mai populare și mai influente cărți polițiste din era victoriană. Toate ingredientele de succes sunt aici: casa de la țară, un număr neobișnuit de mare de suspecți, aparenta imposibilitate a unei crime. E o carte exotică și plină de mister.
Chiar dacă Sherlock Holmes apare în peste 50 de nuvele, Sir Arthur Conan Doyle a scris numai patru romane care îl au pe Sherlock în rol principlal, iar Câinele din Baskerville este unul dintre cele patru romane polițiste ale sale.
Acțiunea romanului – care se referă la o încercare de asasinat inspirată de legenda unui înspăimântător câine diabolic – se petrece, în mare, în regiunea Mlaștinilor Dartmoor din comitatul Devon (Anglia). Moartea misterioasă a lui Sir Charles Baskerville este cea care atrage atenția asupra unui blestem care trona asupra familiei sale, iar Sherlock trebuie să rezolve misterul.
Romanele polițiste ale lui Raymond Chandler îl au în rolul principal pe inteligentul detectiv particular Philip Marlowe. Cât despre Somnul de veci, acesta e despre un caz complicat, despre șantaj, în care nimic nu e ce pare a fi. Se amestecă informații despre droguri, cadavre și pornografie. Romanul a apărut în anul 1939 și a fost ecranizat cu participarea unor mari nume de la Hollywood (Humphrey Bogart este în rolul detectivului Marlowe).
Atunci când a fost făcută adaptarea cărții pentru film, scenariul a fost realizat, parțial, de scriitorul William Faulkner, care, împreună cu câțiva colegi de-ai săi, au vrut să-i ceară sfatul lui Chandler asupra unui detaliu care le era neclar. Așadar, Howard Hawks, regizorul filmului, i-a trimis o telegramă lui Chandler, ca sa-l întrebe cine l-a ucis pe șoferul Owen Taylor în carte. Răspunsul lui Raymond Chandler a fost scurt, chiar și pentru standardele unei telegrame: “N-am idee”.
Truman Capote reconstituie, în romanul de nonficțiune Cu sânge rece , crimele unui fermier din Kansas, a soției și celor doi copii ai lui, eveniment care a avut loc în 1959.
Crima, care a avut loc aparent fără motiv, a devenit subiectul de studiu al lui Capote vreme de șase ani. În documentarea acestei crime, Capote a fost ajutat și de scriitoarea Harper Lee. Ca doi detectivi, cei doi scriitori au mers pe firul investigaţiei care a dus la prinderea ucigaşilor, prezentând în paralel eforturile poliţiei şi acţiunile celor doi făptaşi. Cei doi se dovedesc a fi niște tineri înfricoșător de umani, având în vedere fapta lor.
Capote face o analiză psihologică fină, iar cartea se află la graniţa dintre literatură şi reportaj.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.
1 Comment
[…] care s-ar putea să facă din nou cititul interesant. Eu, de exemplu, nu citesc, de obicei, romane polițiste. Dar nu le spun nu, când vreau să schimb […]