Nu trebuie să citești cărți de aventuri numai dacă nu pleci în vacanțe exotice, nu faci sporturi extreme sau nu îți asumi riscuri în viața de zi cu zi. Literatura de aventură are un farmec aparte și – ceea ce o face specială – e potrivită pentru toate vârstele.
Unii oameni pot fi de părere că romanele de aventuri au fost subminate de epoca modernă, în care toată lumea poate avea parte de aventură zburând într-o țară exotică la un tarif bun, urmărind pe internet un film care te poate transporta în locuri îndepărtate sau un documentar despre tot felul de culturi cu care nu ești familiarizat. Unii ar putea crede că a citi cărți de aventuri de dragul lecturii nu mai e posibil în epoca internetului și a vitezei. În realitate, spiritul aventurierilor nu se limitează numai la călătorii, un aventurier e avid de cunoaștere și dornic mereu să pătrundă în alte lumi, imaginare sau reale.
Nu poți să vorbești despre cărți de aventuri fără să-l aduci în discuție pe Alexandre Dumas. Cărțile sale – deși au ceva vechime – încă reprezintă un standard atunci când vine vorba despre povești cu personaje inteligente și care au anumite calități care nu ar trebui ignorate. Romanul începe cu muschetarul d’Artagnan, care îi provoacă – spre uimirea lor – pe Portos, Athos și Aramis. Când soldații vin să întrerupă duelul ilegal și să-i aresteze, cei patru luptă împreună și câștigă. Și acesta este doar capitolul introductiv.
Monștri de mare și primul submarin din literatura științifico-fantastică. Literatura de aventură și SF a lui Jules Verne nu e neapărat riguroasă din punct de vedere științific – la un moment dat, capitanul Nemo iese din submarin și se plimbă fără dificultate prin ocean -, dar scoate la iveală spiritul ingenios al autorului, care îi plimbă pe Nemo și companionii lui prin tot felul de locuri incredibile, cum ar fi orașul pierdut din Atlantis.
Orice copil și oricine a fost vreodată copil trebuie să citească măcar o dată cartea Comoara din insulă. Cine nu s-a visat măcar o dată în viață pirat?
Robert Louis Stevenson a scris cartea pe la 1800, fiind inspirat de călătoriile făcute pe insulele Pacificului. Totul începe la hanul Amiral Benbow unde un băiat – Jim – împreună cu mama și tatăl său au grijă de clienții care trag la han. Jim ajunge pe un vas, în căutarea unei comori, alături de tot felul de personaje intesante.
Romanul lui James Hilton prezintă povestea unui diplomat englez care a fost răpit, împreună cu alte trei persoane, în timpul rebeliunii din India Britanică de la începutul anilor 1930 și transportat la o lamaserie tibetană (mânăstire de călugări tibetani) numită Shangri-La.
Lamaseria conservă secretul longevității umane. Dar prelungirea vieții umane nu este văzută însă ca un scop în sine, ci ca un mijloc de a salva și de a perpetua esența civilizației terestre de efectele devastatoare ale unui război viitor.
Romanul lui Rudyard Kipling din 1897 este despre un adolescent american bogat și răsfățat – Harvey – care e măturat de o furtună de la bordul unei nave și salvat de o barcă de pescuit. Cei din echipajul bărcii nu cred că puștiul ar fi bogat, dar căpitanul îl ia pe post de membru al echipei. Harvey își acceptă soarta treptat și devine un membru valoros al echipajului, până când dă din nou de părinții lui.
Lupul de mare, de Jack London, este povestea lui Humphrey van Weyden, care face o călătorie cu vaporul, dar cade peste bord și este salvat de o balenieră. Lup Larsen, care este căpitanul balenierei, e un om brutal, e foarte puternic, dar are și o filosofie de viață diferită. Căpitanul își terorizează echipa și consideră că oamenii sunt creaturi fără valoare, că altruismul este o prostie și că, în lupta dintre specii, cel mai puternic supraviețuiește. Când dă de Humphrey van Weyden, Lup Larsen îl umilește punându-l ca ajutor de bucătar. Apoi, îl pune cârmaci, cu toate că acesta nu are cunoștințe de navigație. Dar Lup Larsen vede, de fapt, în van Weyden un partener de discuție.
Dacă ești interesat de cărți de aventuri, atunci trebuie să citești Jack London, indiferent de vârsta pe care o ai. Chemarea străbunilor e o carte despre povestea lui Buck, un câine husky trimis cu vaporul la Klondike, Canada, pentru a fi dresat să tragă la sanie, în nordul înghețat, pe un frig îngrozitor. Viața lui Buck are un parcurs lung și anevoios, iar câinele reușește să supraviețuiască greutăților la care este supus după ce redescoperă moștenirea lăsată de străbunii lui, lupii, cu care și rămâne în final.
Moby Dick, de Herman Melville, spune povestea căpitanului vasului Pequod, Ahab, care are o reputație de temut. Ei bine, căpitanul este obsedat de dorința de răzbunare contra cașalotului alb numit Moby Dick, cel ce l-a lăsat pe Ahab fără un picior și care i-a furat sufletul. Personajele sunt descrise fabulos și la fel și locurile exotice.
Romanul e plin de simboluri, alegorii, detalii despre vânătoarea de balene, date geografice, istorie și chiar religie, fiind considerat o capodoperă a literaturii universale.
Odiseea lui Homer nu e un roman, dar e de pus pe lista de cărți de aventuri. Este una dintre cele mai vechi și renumite opere literare din mitologia antică și prezintă peripețiile regelui Odiseu (Ulise) și ale însoțitorilor lui din Itaca pe drumul de întoarcere acasă, după 10 ani de război troian. După multe aventuri, acesta ajunge acasă îmbrăcat ca un cerșetor, pețitorii soției lui credincioase, Penelopa, nu îl recunosc.
Opera este alcătuită din 12.200 de versuri împărțite în 24 de cânturi. În multe limbi, termenul „odisee”, inspirat de această epopee, înseamnă o călătorie lungă și plină de aventuri.
Pe lista noastră de cărți de aventură, aceasta este singura de non-ficțiune. Cartea lui Jon Krakauer e despre povestea lui Chris McCandless, un tânăr care a murit în sălbăticia Alaskăi, după ce a trăit un timp singur, ducând o viață simplă și de căutare existențială în mijlocul naturii, departe de orice urmă de confort și de civilizație.
Povestea lui este o avertizare împotriva înfruntării naturii de unul singur. Dar În sălbăticie nu e o carte tristă, ci e una dintre cele mai inspirationale cărți pe care le poți citi. Krakauer citează în carte, ca o posibilă concluzie a aventurii lui Chris McCandless, o frază pe care el însuși o notase în jurnal: “Fericirea nu e reală decât dacă e împărtășită”.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.