De-a lungul istoriei, libertatea de exprimare nu a fost punctul forte al multor sisteme de guvernare, care au aplicat fără ezitare cenzura. Au fost multe cărți interzise ani la rând pentru ca apoi, peste decenii, valoarea lor să fie recunoscută. Dacă, în cazul unora, decizia ar putea fi justificată pentru acea epocă prin limbajul obscen, în cazul altora explicațiile sunt de neînțeles.
O carte poate fi interzisă dintr-o mulțime de motive. De-a lungul timpului, autoritățile din diferite țări au ales să o facă pentru că ideile exprimate în cărți subminau credințele populare ale vremii sau cultura care domina epoca respectivă, pentru că șocau publicul prin limbaj grotesc, sexual sau obscen, ori că transmiteau idei considerate conflictuale, într-o societate altfel pacifistă.
Indiferent de motiv, oriunde se află despre cărți interzise, apare și o aură de mister care, de cele mai multe ori, atrage după sine curiozitatea. Cititorii vor să devoreze aceste cărți și să decidă ei înșiși dacă volumul respectiv merită să fie interzis sau nu. Așadar, parcurge lista de cărți interzise de mai jos și decide pentru tine dacă cenzura a fost justificată sau nu.
Ulise s-a aflat la granița dintre obscen și genial încă de la publicarea romanului în foileton, între anii 1918-1920, în revista literară americană The Little Review. Romanul, care urmărește o zi din viața lui Stephen Dedalus, a lui Leopold Bloom și a soției lui, Molly Bloom, a fost aprobat de contemporanii lui James Joyce – Ernest Hemingway, T.S. Eliot și Ezra Pound – dar disprețuit de susținătorii antiobscenității din țările vorbitoare de limba engleză.
Mai multe autorități din America, printre care Societatea pentru Suprimarea Viciului din New York, au decis interzicerea cărții după ce a fost publicat un pasaj care ilustra masturbarea personajului principal. Cartea a fost obiect de contrabandă până în 1933, când interdicția a fost ridicată. Și Marea Britanie a interzis romanul până în 1935, pentru conținut sexual explicit. Australia a extins interdicția până în 1950, după ce un ministru a spus că romanul ridiculizează Creatorul și Biserica, afectând standardele vieții de familie din Australia.
Chiar dacă unora cartea li s-a părut obscenă sau nepotrivită pentru publicul larg, universități din întreaga lume consideră Ulise una dintre cele mai importante creații literare din întreaga lume, atât pentru meticulozitatea cu care a fost scrisă, cât și pentru felul în care a abordat teme importante, ca problemele omului modern.
Puțini autori s-au confruntat cu aversiuni mai mari față de o operă literară decât Salman Rushdie, în legătură cu romanul Versetele satanice. Cartea este despre doi bărbați musulmani de origine indiană și felul în care se confruntă ei cu influențele vieții moderne.
Publicarea romanului a inspirat un val de nemulțumire din partea comunității musulmane, iar cartea a fost interzisă, pentru presupusele blasfemii la adresa profetului Mohamed, în mai multe țări predominant musulmane (inclusiv în India, Sudan și Pakistan), unde dorința de a menține ordinea a fost aleasă în detrimentul libertății de exprimare. Mai mult, un tribunal islamic iranian a pronunțat împotriva lui Rushdie o sentință de condamnare la moarte, iar liderul suprem al Iranului, Ayatollah Khomeini, a anunțat că apariția romanului a fracturat toate relațiile diplomatice dintre Iran și Marea Britanie, Rushdie fiind britanic de descendență indiană.
Deși ulterior a scris o carte în care își exprimă respectul pentru Islam, Iranul nu și-a retras condamnarea, ba chiar a pus pe capul lui Rushdie o recompensă record de 2.8 milioane de dolari care este valabilă și în prezent. Salman Rushdie trăiește astăzi la New York.
După ce a atras dezaprobarea dictatorului Iosif Stalin publicând alegoria Ferma animalelor, care face referire la revoluția bolșevică, George Orwell și-a înrăutățit și mai mult imaginea în ochii dictatorului, publicând, în 1949, romanul O mie nouă sute optzeci și patru.
Cartea a fost interzisă în Uniunea Sovietică la acel moment, iar interdicția a rămas în vigoare până în 1990. Romanul a stârnit controverse și în alte țări. Mai multe grupuri sociale din Statele Unite au încercat să obțină scoaterea ei de pe rafturile din librării, unele afirmând că este pro-comunistă, altele – că este antiguvernamentală.
În 1948, când a scris romanul, Orwell își imagina anul 1984 într-o viziune sumbră. În 1984, Oceania, Eurasia şi Estasia sunt cele trei puteri care duc un continuu război fără altă cauză în afară de cea de a menţine vie frica oamenilor, pentru a-i putea controla. În Oceania, guvernul are patru ministere. Cu cât denumirile acestora sunt mai romantice, cu atât mai meschine sunt interesele lor: “Ministerul Adevărului, care se ocupă cu știrile, cu educația și cu artele frumoase; Ministerul Păcii, care se ocupă cu războiul; Ministerul Iubirii, care se ocupă cu menținerea ordinii și disciplinei, și Ministerul Abundenței, care răspunde de treburile economice”. De fapt, Ministerul Adevărului modifică trecutul, cel al Păcii întreține războiul, Ministerul Iubirii se luptă cu cei care nu vor să se conformeze, care încă vor să gândească singuri şi care vor să își păstreze memoria individuală, ajungând să-i tortureze pe răzvrătiți, iar cel al Abundenței înfometa populația.
S-ar putea să vi se pară ciudat ca Alice în Țara Minunilor să fi fost vreodată pe lista de cărți interzise. Dar cartea lui Lewis Carroll (pseudonimul lui Charles Lutwidge Dodgson, care, apropo, a fost nu numai prozator, ci si matematician și logician) despre visul unei fete care urmărește un iepure printr-o gaură, descoperind o lume absurdă, în care domnește ilogicul și tot felul de creaturi de forme și mărimi diferite, a fost criticată și interzisă de mai multe ori de-a lungul timpului, din varii motive.
În 1900, o școală din SUA a interzis cartea în programa sa, pretinzând că face aluzie tot felul de fantezii sexuale, dar și că diminuează, în ochii copiilor, unele figuri autoritare.
Treizeci de ani mai târziu și de cealaltă parte a pământului, în China, cartea a fost interzisă pentru că animalele fuseseră înzestrate cu limbaj uman, iar guvernatorul de atunci era îngrijorat că a ridica animalele la același rang cu oamenii ar putea avea consecințe catastrofice pentru societate.
Apoi, tot în Statele Unite, la un deceniu după ce Disney a produs animația Alice în Țara Minunilor, cartea a fost din nou privită cu dezaprobare, de data aceasta de către părinții care credeau că – atât cartea, cât și desenul animat – încurajează cultura drogurilor și consumul de substanțe halucinogene.
Chiar și în aceste condiții, cartea a trecut testul timpului și s-a eliberat, în timp, de criticile nejustificate.
Vladimir Nabokov în sine a stat puțin pe gânduri dacă acest roman al său ar trebui publicat sau nu, așa că soția sa a trebuit să ducă ceva muncă de lămurire pentru a-l convinge să publice cartea. Nabokov a încercat să-și publice romanul în Statele Unite, dar acesta a fost respins în mod repetat de edituri. Atunci, scriitorul a mers cu romanul în Franța, unde a fost publicat de o editură mică, Olympia Press, cunoscută ca fiind specializată în publicarea de literatură erotică. Poate tocmai de aceea, Lolita și-a stricat reputația imediat ce a fost tipărită. Romanul a fost ulterior interzis în Marea Britanie și în alte țări, iar vameșii au fost instruiți să confiște toate copiile care ajungeau la intrarea în țară.
În țările în care a fost publicată – și apoi și în cele în care inițial fusese interzisă – cartea a devenit bestseller, iar succesul s-a datorat în parte și faptului că a fost atât de controversată. Subiectul romanului este unui important, fiind vorba despre un intelectual care face o pasiune nebună pentru o fată de 12 ani.
Astăzi, Lolita se bucură de un statut lipsit interdicții, iar romanul este cunoscut ca unul dintre cele mai inovatoare ale secolului XX.
Nu e de mirare că Henry Miller a intrat pe unul dintre primele locuri pe lista de cărți interzise cu Tropicul Cancerului. De fapt, ar fi greu să existe o listă de cărți controversate pe care să nu apară acest roman.
Tropicul Cancerului a fost publicat în 1934, mai întâi în Franța. Ulterior, a fost interzis în Statele Unite pentru ca, în anii ’60, să nu mai fie considerat obscen, ca urmare a unei decizii a Curții Supreme.
Cartea este o semi-autobiografie, în care Miller relatează propriile experiențe sexuale în Parisul boem al anilor ’30. Tânărul scriitor american exilat în Franța duce o existență precară, presărată cu aventuri amoroase prin baruri, săli de dans și bordeluri. Naratorul ia contact cu multe prostituate și tot felul de femei fără nume.
Limbajul este uneori fără perdea, pasional și poetic deopotrivă. Miller scoate în evidență tentațiile și ispitele de la periferia Parisului: înșelătorii, infidelitate, negativism, laudă, prostițutie, lene, droguri și sărăcie. Cartea este scrisă când prezentând idei sau întâmplări succinte, când foarte descriptiv și, uneori, contemplativ.
Pentru numeroasele imagini care descriu consumul de droguri, promiscuitatea sexuală și alte lucruri grotești, Prânzul dezgolit a fost criticat la aproape toate nivelurile.
Cartea, care pare mai degrabă o colecție de nuvele decât un roman compact, a fost publicată pentru prima dată la Paris, în 1959, și a așteptat o decizie legată de publicarea în Statele Unite până în 1962, din cauza legilor legate de obscenitate din această țară. De altfel, romanul care l-a consacrat pe William Burroughs a fost obiectul unui proces considerat ultima acțiune majoră de cenzură împotriva unei opere literare în Statele Unite. Verdictul final, care a fost favorabil, s-a datorat pledoariei unora dintre cei mai importanți scriitori americani ai epocii, precum Norman Mailer, Jack Kerouac și Allen Ginsberg, care au certificat valoarea artistică a cărții.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.
1 Comment
[…] Dacă ești curios, află citește și despre alte cărți interzise la momentul apariției și a căror valoare a fost recunoscută ulterior. […]