Pentru că vremea de afară îndeamnă la contemplare, ne-am întrebat care sunt cei mai cunoscuți scriitori născuți în octombrie. Apoi, am răsfoit puțin despre ei, dar și prin cărțile lor.

Am uneori impresia că fiecare om se atașează de anotimpul în care s-a născut. Sigur, poate să fie o impresie greșită, care vine doar din propria preferință pentru toamnă. Totuși, zilele acestea n-am putut să nu mă întreb care sunt cei mai cunoscuți scriitori născuți în octombrie și dacă vreunele din operele lor lasă cititorul să ghicească ceva mai mult despre preferințele lor.

Am pornit, așadar, în căutare de scriitori născuți în octombrie, dar nu am aflat mare lucru despre ce anotimp le place mai mult. În schimb, mi-am amintit de unele dintre cărțile lor, de o piesă de teatru care m-a emoționat și m-am apucat să citesc poemele unui poet despre care, până recent, nu știam decât că a fost apropiat de-al lui Hemingway.

6 scriitori născuți în octombrie și câte o carte de la fiecare

1. Italo Calvino

Italo Calvino, născut la 15 octombrie 1923, a fost un ziarist și scriitor Italian. A scris mai multe romane, printre care Iubiri dificile, Cărarea cuiburilor de păianjen, Ultimul vine corbul sau Castelul destinelor încrucișate.

Dacă într-o noapte de iarnă un călător este un roman despre un cititor. Un cititor care începe să citească o carte numită „Dacă într-o noapte de iarnă un călător”. E interesantă structura romanului lui Calvino, întrucât sunt intercalate capitolele în care se vorbește despre acest cititor cu alte capitole care sunt, de fapt, capitole inițiale ale altor cărți pe care cititorul încearcă să le citească, dar îi este imposibil să le termine. E ca și cum cititorul se plimbă printr-un labirint de lecturi, dar întâmplările prin care trece au loc și în planul real, nu numai prin intermediul lecturii. De altfel, ceea ce citește îi influențează viața. În roman apare și o cititoare.

Dacă într-o noapte de iarnă un călător este un metaroman, adică un roman despre roman. Vorbește despre plăcerea lecturii. Unora li se poate părea greu de parcurs, însă alții sunt fascinați de stilul în care este scris.

2. Oscar Wilde

Scriitor irlandez Oscar Wilde s-a născut la 16 octombrie 1854. El a publicat versuri, povestiri, teatru și eseuri, dar cea mai importantă operă a sa este romanul Portretul lui Dorian Gray.

Ce-ai face dacă ai putea face orice fără să existe consecințe negative asupra ta? Fondul uman este unul bun sau rău? Iată teme care au preocupat mulți autori de-a lungul timpului.

Oscar Wilde îi ia ca personaje pe Basil Hallward, un pictor talentat din Londra secolului al XIX-lea, și pe Dorian Gray, muza pictorului Basil, un băiat de viță nobilă care impresionează prin frumusețe, în primul rând, dar și prin puritatea care își are originea în tinerețe. Cu ajutorul lor, Wilde abordează idolatria, căderea în păcat și întrebarea “pentru ce recompensă ai fi dispus să-ți vinzi sufletul?”.

Basil îi cere lui Dorian Gray să-i pozeze, realizându-i un portret în mărime naturală. Sub influența celor din jur, dintr-un tânăr credul și inocent, Dorian Gray devine narcisist și vanitos și își pune o dorință: să rămână mereu la fel de tânăr, frumoș și șarmant. Surpriza vine, la început, din faptul că dorința i se îndeplinește. Pentru trupul lui Dorian Gray, timpul nu mai trece. În schimb, toate efectele acțiunilor sale se văd pe suprafața tabloului, al portretului său.

Portretul lui Dorian Gray e o carte care pune multe întrebări și pe care, dacă nu ai citit-o încă, trebuie să o citești! Dacă da, poate că n-ar fi o idee rea să o recitești. O carte poate fi diferită, dacă o citești la vârste diferite.

3. Günter Grass

Günter Grass (16 octombrie 1927) a fost scriitor, sculptor, pictor și grafician german. Cărțile sale au fost traduse în numeroase limbi, iar activitatea sa literară a fost recompensată cu mai multe premii, inclusiv premiul Nobel pentru literatură în 1999.

În limba română au apărut mai multe cărți de-ale sale, printre care Anestezie locală, Pisica şi şoarecele, În mers de rac, Decojind ceapa și Aparatul de fotografiat, ultimele două fiind cărți de memorii.

Romanul Toba de tinichea a fost publicat în 1959, fiind primul roman din Trilogia Danzigului (în germană Danziger Trilogie). A fost ecranizat în 1979, iar filmul a câștigat premiul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes în acel an, iar în anul următor a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin.

Povestea este narată de însăși personajul principal, Oskar Matzerath, internat într-un spital de boli mintale, fiind acuzat și de crimă. Oskar Matzerath își amintește cum, la vârsta de trei ani, a decis să nu mai crească, după ce l-a auzit pe tatăl său spunând că își dorește ca fiul lui să devină băcan. Cum a fost posibil acest lucru? Oskar se născuse cu o capacitate de gândire și percepție caracteristice unui adult. A trait în Orașul Liber Danzig (astăzi orașul Gdańsk din Polonia). Așadar, el își păstrează statura de copil de trei ani în timpul perioadei interbelice, a celui de-al Doilea Război Mondial și apoi în perioada postbelică.

Statura nu-l împiedică pe Oskar să facă tot felul de pasiuni pentru mai multe femei, să se alăture unei trupe de artiști pitici care distrează trupele germane aflate în linia întâi a frontului și chiar să ajungă un cunoscut toboșar de jazz, în ciuda înfățișării lui.

Romanul este dens în evenimente, iar stilul în care este scris este remarcabil, cu atât mai mult cu cât naratorul vorbește când la persoana întâi, când la persoana a treia, din cauza bolii lui psihice. Cartea are o puternică amprentă politică, dar este și erotică, pe alocuri, și are și conotații religioase, pentru că Oskar are conversații imaginare atât cu Iisus, cât și cu Satana din când în când.

4. Arthur Miller

Arthur Miller (17 octombrie 1915) a fost un dramaturg și eseist american de origine evreiască, laureat al Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie și, ca detaliu picant, a fost soțul cântăreței Marilyn Monroe.

Una dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale este drama Moartea unui comis-voiajor, jucată în premieră în 1949. Aceasă piesă, ca și Toți fiii mei, scrisă tot de Arthur Miller, se află în prezent în repertoriul teatrelor bucureștene. Moartea unui comis voiajor se joacă la Teatrul Bulandra, iar Toți fiii mei, la Teatrul Național din București. Ambele spectacole în au în rol principal pe actorul Victor Rebengiuc.

Cât despre Moartea unui comis voiajor, în această carte, Willy Loman, protagonistul piesei de teatru, și-a petrecut întreaga viață în căutarea visului american. Vârstinc, ajuns în pragul concedierii, acestui comis-voiajor nu-i mai rămâne decât să se refugieze în propria-i realitate, căutându-și mereu scuze. Ce-i mai rămâne de sperat? Poate visul la o înmormântare grandioasă. Dar, până acolo, mai are de parcurs și, poate, de înțeles niște relații: pe cele cu fiii lui și cu soția, singura care îi iubește pe toți, așa cum sunt: cu multe lipsuri.

5. Zadie Smith

Zadie Smith are 43 de ani. Este născută la 25 octombrie, dintr-o mamă jamaicană și un tată englez. A scris eseuri, nuvele și romane. Romanul ei de debut, Dinți albi, a devenit rapid best-seller. În limba română, au mai fost traduse romanele Nord-Vest și Despre frumusețe.

Poate că nu e surprinzător ca primul roman al lui Zadie Smith, Dinți albi, să trateze problema identității culturale. Povestea este despre două familii londoneze, diferite una de cealaltă, dar care au totuși ceva în comun: pornesc de la o prietenie de-o viață.

Archie Jones e britanic, iar Samad Iqbal e musulman. Cei doi se cunosc de mult timp, din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, și au o viață obișnuită. Archie este căsatorit cu o frumoasă jamaicană de două ori mai tânără decât el. Samad o primește de nevastă, prin tradiționala căsătorie aranjată de părinți, pe arțăgoasa Alsana. Archie are o fetiță – pe Irie, Samad are doi fii gemeni – pe Millat și Magid.

Diferențele dintre personaje dau farmecul cărții. Unii sunt mai amuzanți, alții mai cusurgii sau mai spirituali. Problemele tratate sunt serioase, se caută explicații și rădăcini cuturale, etnice sau istorice, dar tonul în care este scrisă cartea este unul accesibil și plăcut.

6. Ezra Pound

Ezra Pound, născut la 30 octombrie 1885, a fost un poet american, reprezentant de marcă al modernismului literar al secolului XX. Prima dată am auzit de Ezra Pound în cartea Soția din Paris, scrisă de Paula McLain despre căsătoria lui Ernest Hemingway cu prima sa soție, Hadley Richardson.

Despre Ezra Pound, Ernest Hemingway scria în 1925: “Îl avem pe Pound, marele poet, care își dedică – să spunem – o cincime din timpul lui poeziei. Cu restul timpului său, încearcă să crească averea, materială și artistică, a prietenilor săi. Îi apără când sunt atacați, îi bagă în reviste și îi scoate din închisoare. Le împrumută bani. Le vinde picturile. Aranjează concerte pentru ei. Scrie articole despre ei. Le face cunoștință cu femei înstărite. Îi convinge pe editori să le publice cărțile”.

Mai târziu, în 1943, după ce Pound înregistrase în Italia mai multe emisiuni cu mesaje antiamericane și antisemite, Hemingway îi scrie unui apropiat de-al său că Ezra “e, evident, nebun” și că merită să fie pedepsit și să cadă în dizgrație, dar și să fie ridiculizat.

Chiar dacă Ezra Pound a fost extrem de controversat, el a fost, în același timp, unul dintre cei mai inovativi și influenți poeți de la începutul secolului XX. O parte din poemele lui au fost traduse și adunate în Opere. Poezii 1908-1920, Vol. 1. care începe cu o introducere în viața lui Pound semnată de Horia-Roman Patapievici.

Drept descriere a poemelor lui Ezra Pound, voi transcrie, mai jos, poezia O fată, în traducerea lui Ion Caraion:

Arborele a pătruns în mâinile mele,

Seva a urcat spre braţele mele,

Arborele a crescut în pieptul meu –

În jos,

Ramurile cresc din mine,ca nişte braţe.

Arbore eşti,

Muşchi eşti,

Eşti precum toporaşii în adierea vântului.

Un copil – atât de falnic – tu eşti,

Şi toate astea-s o nebunie-n ochii lumii.