Ce faci în pauza de masă de la job? Probabil că nu mănânci o oră întreagă, iar restul timpului se duce fără să-ți dai seama cum. Poți să socializezi cu colegii, să faci o scurtă plimbare sau să ai mereu cu tine câteva cărți de citit în pauza de prânz.

Laura Archer, autoarea cărții Gone for Lunch: 52 Things to do in Your Lunch Break – carte care se găsește și în România, în limba engleză – a calculat cât durează pauza de prânz pe care o iei zi de zi, fără să faci ceva anume cu ea. Rezultatul ar putea fi șase săptămâni de concediu în plus pe an. Șase săptămâni în care poți face o mulțime de lucruri pentru satisfacția personală.

Cei mai mulți dintre noi avem, așadar, o oră pe zi alocată mesei de prânz. Dar nu folosim tot acest timp mâncând și am putea să-l folosim mai pe placul nostru. Poți să faci o plimbare de câteva minute, ca să te dezmorțești, poți să bei o cafea cu un prieten care lucrează în apropiere sau poți să citești. Și, cum lectura e mereu la îndemână, și, cum ceea ce ne unește este plăcerea de a răsfoi un volum de literatură, ne-am gândit să-ți recomandăm câteva cărți de citit în pauza de prânz. Fie sunt volume de povestiri, fie romane scurte.

7 cărți de citit în pauza de prânz

1. Prea multă fericire, Alice Munro

Prea multă fericire, de Alice Munro, înseamnă 10 povestiri despre personaje care au parte de tot felul de pierderi și dezamăgiri, dar care merg mai departe în viață, conștiente fiind că, totuși, fericirea există uneva, fie că a rămas în trecut, că ar fi putut fi trăită sau că le așteaptă undeva pe drum.

Autoarea canadiană, laureată a Premiului Nobel pentru literatură în 2013, a însumat în acest volum teme diverse, descriind simplu, scurt și clar întâmplări de impact. Nici nu poți scrie altfel, când vrei să condensezi în 20-30 de pagini povești care au loc în câteva zeci de ani.

Dimensiuni este povestea unei femei al cărei soț se află în închisoare pentru că şi-a ucis copiii, Unele femei e despre o fetiță de 13 ani angajată să îngrijească un bolnav de leucemie, iar Chipul ar putea fi povestea unui bărbat care are un defect fizic din naștere, dar e, de fapt, despre o fată care se mutilează pentru a arăta ca prietenul ei cel mai bun din copilărie. Lista de povestiri este completată și de alte nuvele pe care le vei devora, una după alta, în pauza de masă.

2. Bărbați fără femei, Haruki Murakami

Haruki Murakami împrumută titlul celui de-al doilea volum de proză scurtă al lui Ernest Hemingway. Șapte povești cu destinele a șapte bărbați. Femeile nu lipsesc cu desăvârșire, dar ele nu ocupă – cel puțin în planul acțiunilor – un loc central în viețile acestor personaje masculine.

De fapt, Murakami scrie despre bărbați care fie au pierdut o femeie, fie n-au avut niciodată pe cine să piardă. E o carte despre identitatea, singurătatea și sexualitatea bărbatului. Lipsa unei femei – fie că e o pierdere sau o negăsire – înseamnă un gol undeva.

Fanii lui Murakami vor observa că au parte și de puțin mister în acest volum de povestiri, ca de exemplu în Sheherezada, unde nu se știe de ce Habara stă închis în casă, dar se știe că acesta are o menajeră care, la nevoie, îi este prostituată și povestitoare. Printre povestirile care îți vor mai atrage atenția se află Organul independent și Samsa îndrăgostit.

Yesterday însă nu are elementele fantastice cu care a obișnuit Murakami, ci e o poveste simplă și înduioșătoare care îți spune să ai curaj, să nu renunți la ceea ce iubești și să spui că iubești până nu e prea târziu.

3. Omul ilustrat, Ray Bradbury

Autorul de science fiction Ray Bradbury a scris, în 1951, o serie povestiri pe care le-a publicat în revista Esquire. Ulterior, ele au apărut în volumul Omul ilustrat, în care întâmplările au loc în spațiul cosmic.

De fapt, naratorul îl întâlnește pe omul ilustrat, un bărbat înalt pe al cărui corp o bătrână venită din viitor tatuase tot felul de desene. “Am căutat-o vară de vară, timp de cincizeci de ani… când o să dau de vrăjitoarea aia, o omor”, spune bărbatul pe al căruit trup desenele se află în continua mișcare, ca un desen animat pe care, dacă-l urmărești, îți poți vedea propria moarte. Naratorul se hotărăște să nu se uite, dar, cum Omul Ilustrat adoarme, ochii îi fug către întâmplările care se transformă în 18 povestiri.

Roboți, astronauți, călătorii în Cosmos, viața pe Marte, pe Venus și moarte. Nimic nu e real, dar totul pare să vină dintr-un viitor prezis de acea bătrână.

4. Viața cea nouă, Orhan Pamuk

„Într-o zi am citit o carte și întreaga mea viață s-a schimbat. Încă de pe când mă aflam pe la primele pagini am simțit atât de intens forța cărții, încât am avut impresia că trupul mi se desprindea și se îndepărta de masă, de scaunul pe care stăteam”. Viața cea nouă este o carte despre o carte.

Orhan Pamuk (Premiul Nobel pentru Literatură în 2006) a scris în acest roman povestea lui Osman, un student care crede ca acea carte a fost scrisă pentru el, așa că decide să își părăsească mama și să plece în căutarea vieții celei noi, străbătând drumurile din stepele Anatoliei.  În drumul său, Osman schimbă tot felul de autobuze, întâlnește oameni cu tot felul de povești și caută compania celor care, asemeni lui, au citit cartea. Povestea este una de dragoste, în care apare și frumoasa Canan, dar firul narativ nu e unul clasic, iar moartea nu este exclusă din poveste.

“Am zărit înfricoșat, la lumina care se revărsa din carte, țâșnindu-mi drept în față, încăperi părăginite, autobuze demente, oameni osteniți, litere șterse, târguri de provincie și vieți spulberate, stafii. Era o călătorie, mereu și mereu, totul era o călătorie”. Viața cea nouă e o carte sensibilă, ușor filosofică și poetică. Există destin? Există predestinare?

5. Minciuni pe canapea, Irvin Yalom

Psihanalistul American Irvin D. Yalom a scris mai multe cărți despre experiențele din cabinetul de terapie, îmbinând poveștile pacienților săi cu ficțiunea. Însă Minciuni pe canapea este literatură pură, deși, în mod evident, tema este tot una psihologică.

Întrebarea de la care pornește romanul este dacă îşi poate pierde un psihiatru minţile. Poate fi el păcălit, sedus, manipulat chiar în timpul şedinţelor în care ar trebui să deţină controlul asupra pacienţilor?

Ernest Lash e un tânăr psihanalist care optează, în timpul ședințelor de terapie, la metode experimentale, în ciuda sfaturilor mentorului său. Dar pacienta pe care Ernest decide să aplice aceste metode este fosta soție a unui alt pacient. Deși Ernest alege întâmplător această pacientă, fără să știe cine e, ea nu se află întâmplător în cabinetul lui de terapie, ci pentru că vrea să se răzbune pe medicul care, crede ea, l-a împins pe soțul ei la divorț.

Experimentul doctorului Lash presupune maximă sinceritate în relația cu pacientul, lucru ce devine din ce în ce mai dificil în fața unei femei atrăgătoare care duce ședintele de terapie într-o direcție erotică. Pe un alt plan, Marshal Streider, mentorul și supervizorul lui Ernest Lash, duce și el o luptă între etica profesională și propria-i lăcomie.

Romanul promite să ne dezvăluie cât de vulnerabili suntem, fără excepție, în fața singurătății și a nevoii de iubire, dar și a dorinței de a avea cât mai mulți bani. Minciuni pe canapea are personaje bine conturate, puternice, fiind una dintre acele cărți de citit în pauza de prânz pe care le vei savura.

6. Colecționarul, John Fowles

Colecționarul este primul roman al lui John Fowles, autor devenit celebru poate mai degrabă pentru Magicianul.

Un banal funcționar, timid și deloc sociabil, își găsește bucuria în colecționarea de obiecte de tot felul. Lucrurile iau amploare când primește o sumă mare de bani, iar ceea ce a început ca o mică pasiune se dezvoltă obsesiv și ajunge să-i domine viața. De ce? Pentru că Frederick Cleg, frustrat de sărăcia în care trăise și de incultura lui, decide să o răpească pe Miranda Grey, o tânără studentă la Arte, care nu îi fusese accesibilă niciodată. Cei doi provin din lumi diferite și sunt, pe tot parcursul romanului, personaje antagonice reprezentând binele și răul, victima și vânătorul, fluturele prins în pânza unui păianjen.

7. Scrisori imaginare, Octavian Paler

Am decis să punem pe lista de cărți de citit în pauza de prânz și una dintre cărțile lui Octavian Paler și am ales Scrisori imaginare, în care filosoful român se adresează, fictiv, unor personalităţi ale literaturii şi filosofiei, căutând răspunsuri la întrebări existențiale care l-au obsedat toată viața. Printre cei cărora Paler li se adresează, ca pretext pentru contemplare, se află Lucian Blaga, Blaise Pascal, Albert Camus, Rainer Maria Rilke, Marcel Proust, Oscar Wilde, Cesare Pavese, René Descartes și André Gide.

În scrisoarea către Rilke, tema abordată este cea a singurătății: “Despre adevărata singurătate nu vorbim decât în șoaptă. Nu putem ține conferințe publice despre ea. De altfel, ce mai înseamnă o singurătate trâmbițată? Nu voi recunoaște decât în fața mea că sunt singur. Și uneori prefer să mi-o ascund și mie”, își începe pledoaria Octavian Paler.

Apoi, pe Blaise Pascal, îl confruntă fictiv cu un alt subiect: “Uneori negăm violent anumite lucruri numai pentru că ne lipsesc prea mult și nu putem fi indiferenți față de absența lor. Nu suportăm nefericirea și atunci scoatem sabia împotriva fericirii”.

“În această lume există mai multe lucruri de admirat decât de dispreţuit; şi oricum este singura pe care o avem”, spune Octavian Paler într-una dintre scrisori. De fapt, autorul încearcă să evidențieze, în toate scrisorile, jumătatea plină a paharului, iar eseurile din acest volum sunt însoțite de poezii.

Tu ce faci în pauza de prânz? Dacă citești, ai anumite preferințe pentru această pauză din miezul zilei?