Când vine vorba de romane românești, primele gânduri se îndreaptă către literatura care ne-a fost impusă în școală. Dar în România se scrie destul de mult și de variat, iar cărțile apărute mai recent merită o atenție deosebită.

Literatura română nu se rezumă la ceea ce învățăm în școală. Sigur că Moromeții și Pădurea spânzuraților sunt cărți de referință, dar scrierile recente sunt, și ele, e o importanță majoră, ba poate chiar au un impact mai mare asupra cititorilor – indiferent de vârstele lor – pentru că sunt mai actuale și mai ușor de înțeles de către cititorii mai tineri.

Fără a minimiza meritele scriitorilor de dincolo de granițele țării noastre, nu trebuie să ignorăm literatura română doar pentru că nu ne-a plăcut ce ni s-a impus să citim în liceu. Există numeroase romane românești profunde și complexe, care au explorat teme universale sau vorbesc despre drame pe care numai cineva crescut în această cultură le poate înțelege cu adevărat.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

7 romane românești pe care să le citești

1. Muzici și faze, de Ovidiu Verdeș

Romanul lui Ovidiu Verdeș a obținut premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România în anul 2000. Este un roman despre adolescență, despre un tânăr care trăiește în București în anii ’70, absolut nepretențios. Chiar dacă intervalul surprins este cel din perioada comunistă, preocupările tinerilor sunt aceleași ca acum, în mare: prietenii, muzică, dorința de a fi cool, atracția față de sexul opus și nevoia de a experimenta. Muzici și faze este unul dintre acele romane românești scrise așa cum se vorbește: viu, spontan și natural.

2. Noaptea de Sânziene, de Mircea Eliade

Maitreyi e, probabil, prima carte de Mircea Eliade de care auzi. E pe lista de romane românești de referință, dar la fel este și Noaptea de Sânziene.

“S-ar putea întâmpla tot felul de miracole (…) Dar trebuie să te învețe cineva cum să le privești, ca să știi că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi” – poate că Noaptea de Sânziene s-ar putea descrie, abstract, prin acest citat extras din carte. Dar romanul este extrem de complex și plin de nostalgie și mister. Este vorba despre Ștefan, care o întâlnește pe Ileana în noaptea când cerurile se deschid, iar de acolo pornește aventura lui spirituală și balansul între pasiunea pentru Ileana și iubirea pentru soția lui, Ioana.

3. Întâmplări în irealitatea imediată, de Max Blecher

Max Blecher e unul dintre scriitorii români pe care am fi vrut să-l avem mai mult timp. Blecher a murit la 29 de ani, de tuberculoză osoasă.

Întâmplări din irealitatea imediată este romanul lui de debut (publicat la 28 de ani, cu puțin timp înainte de a muri) și reprezintă încercarea autorului de a evada din viața de zi cu zi, în care era țintuit la pat. Asociat lui Kafka sau Proust, tânărul scriitor își descrie drumul către moarte. Romanul este scris cu o incredibilă sensibilitate și inteligență lucidă.

4. Solenoid, de Mircea Cărtărescu

Solenoidul lui Mircea Cărtărescu a fost destul de criticat, inclusiv de către istoricul și criticul literar Nicolae Manolescu. Poate și acesta ar fi un motiv destul de bun ca să citești cartea, pentru a afla pe propria piele dacă e sau nu pe gustul tău.

Romanul este amplu și nu este ușor de citit. Spune, în peste 800 de pagini, povestea unui alter ego al autorului, un scriitor ratat care lucrează ca profesor de română la o școală din București. Cartea are patru părți și abundă în idei și trăiri. Nu este o carte pentru oricine, dar categoric e unul dintre romanele românești care ar trebui citite, la un moment dat.

5. Sexagenara și tânărul, de Nora Iuga

Cine nu a ajuns încă la poezia Norei Iuga, trebuie să o facă! Și trebuie să citească și acest roman al ei, Sexagenara și tânărul, de o senzualitate și duioșie neaștepte. Nu îți imagina o poveste de amor nebun între o bătrână și un adolescent, pentru că nu e așa. E o carte plină de sensibilitate și un fel special de erotism. Pentru că, în paginile acestei cărți a Norei Iuga, nu se face sex decât în amintire. Romanul dezbracă de inhibiții vârsta a treia, a cărei criză e tratată cu sinceritate.

Anna, pe care o ghicim a fi Nora însăși, își amintește și-i povestește unui tânăr venit în vizită tot felul de picanterii din tinerețea ei alături de prietena Terry. Volumul este, de fapt, un monolog în fața acestui tânăr cu ochi verzi și care se dovedește a fi un bun ascultător, chiar și al gândurilor nerostite de Anna. “Confesiunile pot fi mai senzuale decât un act sexual. Ele îl trag cu forța pe cel căruia i te destăinui în intimitatea ta”.

6. Fata din casa vagon, de Ana Maria Sandu

Cartea Anei Maria Sandu este una despre durere și melancolie. Romanul are trei părți. Prima te introduce în lumea Ilenei. Ileana e o fată a cărei copilării e plină de întâmplări care îi depășesc capacitatea de înțelegere. În ignoranța ei, Ileana vede viața ca pe o serie de miracole. În partea a doua, spusă de Ina, fiica Ilenei, se pune cap la cap viața de mai târziu a Ilenei, de la mariajul nefericit până la sinucidere. În ultima parte, Ileana, la vârsta liceului, le spune cititorilor povestea despre cum ea și soțul ei agresiv, Ștefan, s-au cunoscut la mare.

7. Viața începe vineri, de Ioana Pârvulescu

Undeva la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea, mai exact între 19 și 31 decembrie 1897, oamenii se pregăteau de sărbătorile de iarnă. Cartea începe cu descoperirea a doi bărbaţi tineri, unul grav rănit şi care va muri în curând, iar altul leşinat și cu o amnezie selectivă. Personajul central este Dan Kretzu, cel care supraviețuiește, iar întâmplările sunt desprinse din jurnalul Iuliei Margulis, o tânără bucureşteană, fiica unui medic sărac.

Romanul e, pe de o parte, istoric, pe de altă parte – o poveste plină de descoperiri de roman polițist. Ioana Pârvulescu descrie obiceiurile epocii și conturează niște personaje autentice.