Cenzura a funcționat întotdeauna și funcționează, în unele țări, și în zilele noastre. Nu au scăpat de ea nici unii dintre cei mai buni autori de romane. Unii au fost interziși de la publicare pe vremea când nu erau cunoscuți, alții chiar dacă erau deja celebri.
Cenzura a fost aplicată peste tot în lume cam din aceleași timpuri de când a început să se scrie și să se publice. Sub pretextul de a opri răspândirea unor idei considerate primejdioase sau imorale, de-a lungul timpului, au fost interzise mai multe cărți ce astăzi sunt de mare valoare. Totodată, există mai mulți scriitori celebri care au fost interziși fie din cauza ideilor lor revoluționare, pentru că erau considerați prea progresiști, fie pentru că au scris pe teme sexuale sau descriau imagini prea violente, fie pentru că erau împotriva sistemului. Cenzorii au găsit întotdeauna ceva de interzis.
Munca lui Gustave Flaubert, maestrul realismului francez, a fost primită deopotrivă cu apreciere din partea criticilor, dar și cu acuzații de imoralitate pe tot parcursul vieții sale. Romanul Doamna Bovary a fost, în mod special, înconjurat de tot felul de controverse. Detaliind povestea tinerei, frumoasei și frustratei Emma, cartea vorbește îndeosebi despre deziluzia pe care tânăra a avut-o când a cunoscut căsătoria și viața de provincie, mergând până la infidelitate și acumularea de datorii colosale.
Inițial, romanul a fost publicat ca foiletoane în publicația La Revue de Paris și a atras atât laude, cât și indignare. Opera completă a fost ulterior interzisă în Franța o perioadă scurtă, iar Flaubert a fost trimis în judecată pentru infracțiuni împotriva decenței publice.
Autorul romanelor clasice Amantul doamnei Chatterly, Femei îndrăgostite și Fecioara și țiganul, D. H. Lawrence, s-a confruntat cu cenzura de la bun început. Cărțile sale au tratat efectele industrializării și modernizării asupra societății de la începutul secolului 20, punând accent în mod special pe sexualitate și pe schimbările intervenite în relații.
Lawrence folosește un limbaj intim și, uneori, extrem de sexualizat, pentru a explora importanța fizicului și a corpului, în opoziție cu intelectul și emoția teoretizată, precum și locul tuturor acestora în noua societate de secol 20. Romanele lui au fost considerate pornografice și obscene și au fost interzise în mai multe țări, inclusiv în Marea Britanie, până în 1960.
Americanca Toni Morrison – cunoscută pentru romanele Cei mai albaștri ochi, Cântecul lui Solomon și Mult iubită (pentru care a câștigat și Premiul Pulitzer pentru Ficțiune în 1988) – a fost laureată a Premiului Nobel pentru literatură în 1993.
Însă Morrison nu este, nici ea, străină de cenzură. Romanul Cei mai albaștri ochi (1970) a fost a doua cea mai interzisă carte din Statele Unite, notează Theculturetrip.com. Cartea a fost criticată dur pentru conținutul ei așa-zis pornografic.
De asemenea, și pentru cărțile Mult iubită (1987) și Cântecul lui Solomon (1977) s-au făcut solicitări să fie scoase din bibliotecile școlare și de pe listele de lectură. Departe de a fi pornografică, opera lui Toni Morrison tratează subiecte dificile, chiar tabu, cum ar fi violența sexuală și rasială, explorându-le într-un mod șocant pentru a le aduce în atenția societății contemporane.
Nu e de mirare că Lolita lui Vladimir Nabokov, publicată în 1955, are o poveste lungă și turbulentă.
Nabokov a încercat să-și publice romanul în Statele Unite, dar acesta a fost respins în mod repetat de edituri. Atunci, scriitorul a mers cu romanul în Franța, unde a fost publicat de o editură mică, Olympia Press, cunoscută ca fiind specializată în publicarea de literatură erotică. Poate tocmai de aceea, Lolita și-a stricat reputația imediat ce a fost tipărită. Romanul a fost ulterior interzis în Marea Britanie și în alte țări, iar vameșii au fost instruiți să confiște toate copiile care ajungeau la intrarea în țară.
Chiar dacă acum este cunoscut drept autorul unora dintre cele mai celebre și de succes cărți din ultimul secol, J.K. Rowling nu a fost ferită de cenzură. Potrivit American Library Association – care este cea mai veche și cea mai mare asociație bibliotecară din lume – Harry Potter este cartea cea mai interzisă din Statele Unite. De asemenea, a fost interzisă în școlile private din Emiratele Arabe Unite și criticată de presa guvernului Iranian.
Criticile principale vin din partea grupărilor religioase, care acuză cartea de promovare a ocultismului și a vrăjitoriei. J.K. Rowling însăși a răspuns acestor critici, spunând că este mândră să fie pe lista cu “cei mai interziși” scriitori. Totodată, ea a atras atenția părinților asupra riscului de a limita orizonturile imaginative și literare ale copiilor.
Unul dintre scriitorii cei mai prolifici din ultimul timp, Salman Rushdie, a scris romane cu un stil unic, care combină realismul magic și tehnicile postmoderniste, examinând și interacțiunile dintre Est și Vest.
Opera sa a fost, totuși, una controversată. Cel de-al patrulea roman al său, Versetele satanice (1988), a fost interzis în 13 țări, inclusiv în India, Sudan și Pakistan, pentru presupusele blasfemii la adresa profetului Mohamed.
Mai mult, un tribunal islamic iranian a pronunțat împotriva lui Rushdie o sentință de condamnare la moarte, iar liderul suprem al Iranului, Ayatollah Khomeini, a anunțat că apariția romanului a fracturat toate relațiile diplomatice dintre Iran și Marea Britanie, Rushdie fiind britanic de descendență indiană.
Deși ulterior a scris o carte în care își exprimă respectul pentru Islam, Iranul nu și-a retras condamnarea, ba chiar a pus pe capul lui Rushdie o recompensă record de 2.8 milioane de dolari care este valabilă și în prezent. Salman Rushdie trăiește astăzi la New York.
Fiind autorul unora dintre cele mai șocante opere de ficțiune din toate timpurile, nu e nicio surpriză că Marchizul de Sade se află pe primele locuri pe lista de scriitori celebri care au fost interziși.
Opera lui Sade se concentrează asupra reprezentărilor pornografice ale sexualității libertine, care implică adesea violență, incest și pedofilie, dar și discursuri filosofice și politice.
Marchizul de Sade a fost el însuși considerat ca având un caracter sexual deviant, dar și ca un apărător al libertății literare și de exprimare, folosind intenționat un conținut și un limbaj transgresiv. De-a lungul vieții, Sade a fost întemnițat peste 32 de ani în numeroase închisori, aziluri și fortărețe pentru scrierile sale.
Abatorul cinci, publicat în 1969 de Kurt Vonnegut, a intrat în atenția echipelor de cenzură încă de când a apărut. O capodoperă a satirei, romanul sfidează toate genurile literare, punând laolaltă povești de război cu elemente de science fiction, cu scopul de a explora idei legate de mortalitate, traume și violențe ale războiului.
De asemenea, Vonnegut a fost unul dintre primii scriitori care au vorbit despre homosexuali ca fiind victime ale prejudecăților naziste. Romanul a atras numeroase critici de-a lungul anilor. Mulți au spus despre Abatorul cinci că este o blasfemie, că este o carte imorală și obscenă.
Romanul a fost interzis în mai multe biblioteci, însă există și un caz celebru: directorul unui comitet școlar a ars 32 de copii ale romanului, după ce a existat tentativa ca acesta să fie predat elevilor.
Află și Ce să citești toamna, când vrei să intri și mai mult în atmosferă.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.