Nu se poate să îți placă tot ce citești. Dar, dacă ești pus în fața unor cărți celebre, considerate adevărate capodopere literare, e greu să recunoști că nu îți plac. Eventual ajungi să te consideri pe tine un cititor nepotrivit, în orice caz nu o să critici autorul. Nu la fel au stat lucrurile cu unii autori faimoși, care și-au exprimat nemulțumirile.  

Lumea literară poate fi dificilă. Autorii noi pot fi priviți cu ochi buni de către cei deja consacrați, dacă au același stil sau aceleași convingeri, dar pot fi respinși în cazul în care au idei revoluționare sau cel puțin diferite decât cele deja cunoscute. Atunci când destul de multă lume cunoscută în viața literară spune despre o carte că e bună, de obicei, cartea devine, oficial, bună. O carte poate căpăta reputația de a fi bună sau proastă chiar dacă încă nu a citit-o aproape nimeni. Uneori, e suficient ca scriitorii să vorbească între ei despre o apariție recentă ca fiind grozavă.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Există însă și situații în care lumea literară e entuziasmată de o carte și par cu toții de acord că opera e extraordinară, dar apar și păreri opuse, izolate. De obicei, persoanele care au opinii contra curentului, nu se exprimă. Însă unii, faimoși și curajoși, nu s-au ferit să critice tot felul de cărți celebre pe care mulți alții le lăudaseră anterior.

Iată, de exemplu, părerile a patru scriitori faimoși despre câteva cărți celebre extrem de lăudate, dar care pe ei nu i-au impresionat deloc.

4 autori consacrați care au criticat cărți celebre

Virginia Woolf despre Ulise, al lui James Joyce

Din jurnalul Virginiei Woolf, din data de 16 august 1922, reiese că romanul Ulise, al lui James Joyce, nu i-a atras deloc interesul.

“Ar trebui să citesc Ulise și să îmi construiesc argumentele pro și contra acestei cărți. Până acum, am citit 200 de pagini, nici măcar o treime. Primele două sau trei capitole m-au amuzat, stimulat, fermecat, interesat. Până la finalul scenei cu cimitirul. Apoi, am devenit nedumerită, m-am plictisit, enervat și am fost deziluzionată de liceanul care își stoarce coșurile. Tom, marele Tom (T.S. Elliot), crede că această carte e pe același loc cu Război și Pace! Iar mie mi se pare o carte analfabetă și insuficientă. E o carte despre un bărbat autodidact și știm cu toții cât sunt acești oameni de îndurerați, egoiști, insistenți, cruzi și chiar grețoși. Dacă poți să mănânci carne gătită, de ce să mănânci carne crudă? Dacă ești anemic, cum este Tom, atunci poți să găsești glorie și în sânge. Eu una, fiind destul de normală, sunt pregătită să citesc din nou clasici. E posibil să revin asupra acestei idei mai târziu, doar las un semn ca să marchez pagina 200”.

La 6 septembrie 1922, Virginia Woolf nota, din nou: “Am terminat Ulise și cred că e un eșec. Cartea e difuză, e sălcie, e pretențioasă. E vulgară, nu numai în sensul evident, dar și în sens literar”.

Charlotte Brontë despre Mândrie și prejudecată, a lui Jane Austen

Într-o scrisoare adresată filosofului și criticului literar G.H. Lewes, din 12 ianuarie 1848, Charlotte Brontë își exprima nelămurirea legată de faptul că acesta aprecia cărțile lui Jane Austen.

“De ce îți place domnișoara Austen atât de mult? Sunt nedumerită. Ce te-a făcut să spui că ai fi preferat să scrii Mândrie și prejudecată sau Tom Jones în locul oricăruia dintre romanele Waverley? N-am citit Mândrie și prejudecată până când nu am citit ce ai scris despre ea, apoi am luat cartea și am studiat-o. Și ce-am găsit? O dagherotipie-portret a unui chip banal. O grădină atent îngrădită, cultivată cu flori delicate, dar nicio fizionomie strălucitoare, niciun strop de aer proaspăt. N-aș putea să trăiesc cu doamnele și domnii aceia în casele lor elegante, dar izolate. Observațiile mele probabil că te vor deranja, dar îmi asum riscul”, spunea Charlotte Brontë, căreia nu i-a plăcut nici romanul Emma.

Aldous Huxley despre Pe drum, de Jack Kerouac

În volumul Aldous Huxley: o biografie, Nicholas Murray îl cita pe acesta, vorbind despre cartea Pe drum, a lui Jack Kerouac: „M-am plictisit la scurt timp după ce m-am apucat de ea. Adică, drumul părea groaznic de lung”.

Vladimir Nabokov despre Frații Karamazov și Crimă și pedeapsă, de Feodor Dostoievski

Într-un interviu publicat la 23 octombrie 1969, Vladimir Nabokov își spunea părerile despre două cărți celebre care au fost și sunt apreciate până în ziua de azi ca fiind capodopere literare.

“Dacă ne referim la cele mai proaste romane ale lui Dostoievski, atunci, într-adevăr, îmi displac puternic Frații Karamazov și Crimă și pedeapsă. Nu contest căutarea sufletească și revelația sinelui, dar, în aceste cărți, sufletul, păcatele, sentimentalitatea și jargonul nu garantează căutarea obositoare și confuză”, spunea Nabokov.

Și în zilele noastre cititorii se bazează mult pe recomandările venite din partea autorilor lor preferați, dar puțini sunt cei care au curajul de a fi critici la adresa unor opere mult lăudate.

Ție ce romane consacrate ți-au displăcut?