Dacă îți place muntele sau măcar plimbările în natură, atunci știi că toamna e anotimpul perfect pentru a ieși cât mai mult din oraș. Totuși, dacă nu reușești să mergi în drumeții atât de des pe cât ți-ai dori, îți recomandăm câteva cărți despre munte. De fapt, ți le recomandăm oricum. 

Când ești în căutarea unei noi aventuri și nu mai știi încotro să pleci, ce munți să mai cucerești sau ce granițe să depășești, trage o gură de aer și inspiră-te din poveștile altora. Nu poți să fii mereu plecat pe drumuri și, chiar dacă ai putea, ai nevoie și de momente de relaxare, în locuri confortabile. Pentru astfel de clipe, când nu ești pe vreun traseu montan sau în orice altă călătorie, e bine să ai în casă câteva cărți despre munte. Poți învăța tot felul de lucruri din experiențele altora, dar poți și să găsești idei pentru escapade viitoare sau poți, pur și simplu, să te transpui în poveștile lor.

5 cărți despre munte pe care să le citești dacă îți place natura

1. În aerul rarefiat, de Jon Krakauer

Autorul cunoscutei cărți (după care s-a făcut și film) În sălbăticie, Jon Krakauer, nu este doar un scriitor care stă în fața calculatorului și scrie. În 1996, Krakauer se afla pe Muntele Everest într-o expediție pe care o făcea pe de o parte din plăcere, pe de altă parte, pentru a documenta un articol despre comercializarea alpinismului pe Everest. Atunci, opt cățărători au murit, prinși într-o furtună de zăpadă. Patru dintre cei care au murit au făcut parte din expediția în care se afla și Krakauer, inclusiv ghidul Rob Hall. Iar autorul povestește, un an mai târziu, ce a văzut pe munte, pornind din Kathmandu până pe vârful muntelui. Povestește cum mândria și deciziile greşite, dar şi ghinionul, i-au făcut pe căţărători să cadă pradă furiei neprevăzute a muntelui.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. O plimbare în pădure, de Bill Bryson

“În cazul urșilor negri, degeaba faci pe mortul, căci ei mușcă din tine până când nu prea mai contează dacă îți pasă sau nu. De asemenea, e o prostie și să te urci într-un copac, deoarece ursii negri sunt cățărători abili și, asa cum observă Herrero sec, vei ajunge să te lupți cu ursul în copac. Pentru a alunga un urs negru agresiv, Herrero sugerează să faci multă gălăgie, să izbești oale și tigăi unele de altele, să arunci cu bețe și cu pietre și „să alergi spre urs”. (Da, sigur. Matale primul, domnule profesor.) În același timp, adaugă el judicios, aceste tactici ar putea „pur și simplu să-l întărâte”. Mda, mersi!”. Aceste sfaturi ar putea fi valabile, la fel de bine, și în cazul ursului brun. Mai puțin alergatul spre el.

În cartea O plimbare în pădure, Bill Bryson rezumă aventura pe care a trăit-o alături de prietenul Stephen Katz pe unul dintre cele mai lungi trasee montane din lume: Appalachian Trail din Statele Unite. Appalachian Trail străbate 14 state, pe o distanță de peste 3.400 de kilometri, de-a lungul Coastei de Est americane. Iar cei doi decid să facă o drumeție de la un capăt la altul al acestui traseu. Pornesc din sud, din statul Georgia, și se opresc în Maine, deși nu-și respectă întocmai planul inițial. Pe drum au parte de tot felul de aventuri și obstacole, iar cartea nu este numai cu date tehnice despre traseu sau tehnici de supraviețuire, ci e, în același timp, și o meditație asupra vieții, atât în simplitatea, cât și în complexitatea ei: “Distanţele se modifică întru totul atunci când iei lumea la pas. Un kilometru e cale lungă, trei kilometri e mult, 15 kilometri e ditamai distanţa, iar 80 de kilometri e aproape inimaginabil. Îţi dai seama că lumea e imensă într-un fel pe care numai tu şi o comunitate retrânsă de excursionişti îl înţelegeţi. Scara planetară este micul vostru secret. Viaţa capătă şi ea o simplitate pură. Timpul nu mai contează. N-ai nici un angajament, nici o obligaţie sau îndatorire ; nici o ambiţie secretă şi doar nevoi dintre cele mai simple şi primare”.

3. Sălbăticie, de Cheryl Strayed

De câte ori nu ți-ai dorit să lași totul în urmă, măcar o perioadă, și să pleci în munți? Sau oriunde în lume, departe de lumea cu care erai obișnuit? Cheryl Strayed a făcut acest lucru, iar apoi a scris despre el, recitindu-și jurnalele personale, rememorând întâmplări pe care le-a trăit și discutând cu unele persoane care apar în paginile cărții.

Autoarea a hotărât să străbată Pacific Crest Trail (PCT), care este un traseu de drumeție de aproape 4.200 de kilometri, de la granița dintre California și Mexic până la granița dintre Washington și Canada și care trece prin cele mai severe medii găsite pe statele de coastă occidentale. Cheryl ia această decizie nu în mod întâmplător, ci după ce în viața ei se petrece un lung șir de evenimente dureroase. Mama ei moare pe neașteptate, divorțează de un bărbat pe care încă îl mai iubește, e dependentă de heroină și de aventuri de o noapte. În acest punct este Cheryl atunci când decide să spună stop și să plece la drum. Și nu oricum, ci singură. Singură, pe un traseu care îi testează limitele fizice și psihice.

Cartea este o introspecție. Deși scriitoarea a decis să schimbe majoritatea numelor celor care apar în acest volum, în cartea ei nu apar personaje sau evenimente inventate, totul este real.

După ce citești cartea, poți să urmărești și filmul. Recomandarea este să vezi filmul numai după ce citești cartea, care e mai captivantă, deși peisajele montane ți le poți doar imagina.

4. În sălbăticie, de Jon Krakauer

În 1996, anul în care urma să plece în expediția vieții lui pe Everest, Jon Krakauer publica În sălbăticie. Poate cea mai celebră carte a lui, Into the wild (titlul în engleză) a fost și ecranizată în 2007, după ce Sean Penn a adaptat scenariul și a semnat regia acestui film.

Romanul este despre scurta poveste a lui Christopher McCandless, un aventurier american care, în aprilie 1992, a plecat în Alaska pentru a trăi, o perioadă, singur în sălbăticie. Planul era să ducă o viață simplă și de căutare existențială.

În prefața cărții, Krakauer explică modul în care a ajuns să scrie această carte: “În aprilie 1992, un tânăr dintr-o familie bună de pe Coasta de Est a făcut autostopul până în Alaska şi a pătruns de unul singur în sălbăticia din nordul muntelui McKinley. Patru luni mai târziu, trupul lui descompus a fost găsit de un grup de vânători de elani. La puţin timp după descoperirea cadavrului, redactorul-şef al revistei Outside mi-a cerut să scriu un material despre circumstanţele bizare ale morţii băiatului”.

5. Trei săptămâni în Anzi, de Marius Chivu

După ce a scris Trei săptămâni în Himalaya, Marius Chivu n-a avut stare și a trebuit să plece într-o altă călătorie. De data aceasta, o ia spre Peru, împreună cu prietenul M., iar finalul acestui drum se concretizează cu Trei săptămâni în Anzi. Nu au mers cu vreo agenție de turism, nu au închiriat în avans nici camere de hotel și nici mașini. Ba, mai mult, nu și-au luat nici măcar telefoanele mobile cu ei. Au vrut să vadă cum e să te descurci la fața locului, cu resursele pe care le ai la îndemână și cu oamenii pe care-i întâlnești în drum.

“Dacă ești dispus să călătorești cu adevărat nu ai nevoie de hărți online și de aplicații la purtător pentru cazare-transport-bagaje-vreme-mâncare-securitate-schimb-valutar-evidență-cheltuieli. Lumea tehnologică în care trăim îți pune acum la dispoziție aplicații peste aplicații, ca și cum ai pleca într-o călătorie în jurul planetelor, nu printre oameni. Ți se induce nevoia de cât mai multe cârje tehnologice, când tot ce trebuie să faci e să-ți miști picioarele și să-ți folosești mintea”.

Așa că Marius și M. dorm pe unde apucă, la cort, în casele localnicilor, în autocar sau la hostel, merg mult pe jos, iar în drumul lor spre Machu Picchu mestecă frunze de coca, mănâncă supă de alpaca și mulți, mulți cartofi de toate felurile. Dar, cel mai important, întâlnesc oameni fascinanți, despre care autorul povestește apoi în detaliu. Cartea conține și fotografii ale autorului și, după ce o s-o citești, o să vrei și tu să-ți faci rucsacul.