Sigur există mai multe cărți pe care îți dorești să le citești, dar încă nu ai apucat să o faci. Despre unele ai auzit că sunt bune, dar lista de cărți bune e foarte mare, așa că nu prea reușești să o termini, pentru că mereu apar alte și alte recomandări. Dar ce carte pe care nu ai citit-o ai lua-o cu tine pe o insulă pustie?

Ce carte pe care nu ai citit-o ai lua-o cu tine pe o insulă pustie? Așa ne-am întrebat și noi într-o bună zi și am împărtășit acest gând celor de pe Grupul Printre Cărți. Am primit mai multe răspunsuri și am selectat câteva dintre ele.

O carte pe care nu ai citit-o, dar cu care ai risca și ai lua-o pe o insula pustie ar trebui să îndeplinească niște criterii? Sau e ceva ce ține mai mult de instinct? Cum ar trebui să fie? Să nu te plictisească, să îți țină de urât sau să te învețe să supraviețuiești? Iată câteva dintre alegerile unor pasionați de lectură.

Cu ce carte pe care nu ai citit-o ai pleca pe o insulă pustie?

1. Doctor Sleep, de Stephen King

Mihaela Pascari spune că, dacă ar fi nevoită să plece pe o insulă pustie, ar lua cu ea cartea Doctor Sleep, a lui Stephen King.

Doctor Sleep este urmarea romanului Shining al aceluiași autor. Cărțile pot fi citite separat, dar ar fi recomandat să citești și Shining.

Dan Torrance e alcoolic și se angajează la un azil de bătrâni, unde, printre altele, trebuie să-i ajute pe cei aflați în stadiu terminal să moară împăcați. Dar luptă cu alcoolismul și e contactat de o fetiță. Cum? Prin metode paranormale – amândoi având astfel de abilități. Își dă seama că trebuie să o salveze pe mica Abra. Pericolul este Clanul Legitim, o grupare de criminali care au și ei puteri paranormale, dar diferite. Așa cum e de așteptat, urmează o luptă între bine și rău.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Agonie și extaz, de Irving Stone

Magda Tronciu se gândește la Agonie și extaz, opera în care Irving Stone prezintă biografia lui Michelangelo Buonarroti începând cu vârsta la care acesta decide că viața îi va fi mereu legată de sculptură: „Pictura e pieritoare: un foc în capelă, prea mult frig și începe să se șteargă, să crape. Dar piatra e eternă! Nimic n-o poate distruge”.

De ce ar fi aceasta o carte pe care nu ai citit-o, dar cu care ai pleca pe o insulă pustie? Poate pentru că Agonie și extaz nu e numai o carte biografică, ci și una de istorie, cultură, religie și artă europeană de excepție. Nume importante ale epocii, de la Lorenzo de Medici, care i-a descoperit talentul lui Michelangelo și pe care acesta din urmă l-a considerat al doilea părinte al său, până la Leonardo da Vinci, Rafael sau papa Iulius al II-lea, care i-a comandat fresca din Capela Sixtina lui Michelangelo, sunt prezente în carte.

Irving Stone prezintă, pe lângă dragostea lui Michelangelo pentru marmură, și diversele iubiri lumești ale artistului, de la pasiunea adolescentină pentru Contessina, până la iubirea matură pentru Vittoria Colonna.

3. O mie și una de nopți

Costică Mitu ar vrea să ia cu el cartea O mie și una de nopți și ar citi câte o poveste pe zi. În felul acesta, spune el, ar avea 1001 zile în care nu s-ar plictisi.

O mie și una de nopți este o antologie de povești, în mai multe volume, culese de-a lungul secolelor de diferiți autori, traducători și literați din diferite țări, din vechea Arabie și Yemen, India antică și vechea Persie.

Antologia începe cu regele persan Shahryar care, după ce descoperă infidelitatea primei sale soții, o omoară și declară toate femeile ca fiind infidele. După ce s-a căsătorit cu mai multe virgine, doar pentru a le executa în dimineața de după nuntă, Șeherezada, fiica vizirului regelui – cel care trebuia să găsească virgine în regat – se oferă să fie ea următoarea mireasă a regelui.

În noaptea nunții, Șeherezada îi spune regelui o poveste, doar că nu o termină până la ziuă. Curios să afle finalul poveștii, regele o lasă în viață pe Șeherezada încă o zi, dar aceasta, înainte de ivirea zorilor, începe o altă poveste pe care o lasă neterminată. Astfel, după 1001 de nopți de povești, Șeherezada naște trei fii, iar sultanul îi anulează pedeapsa cu moartea.

4. În căutarea timpului pierdut, de Marcel Proust

Adam Felicia ar lua pe o insulă pustie cartea În căutarea timpului pierdut a lui Marcel Proust.

În căutarea timpului pierdut (À la recherche du temps perdu) este un roman în șapte volume, publicat în perioada 1913 – 1927. Cele șapte volume sunt: Swann – Partea I: Comray și partea a II-a: O iubire a lui Swann, La umbra fetelor în floare, Guermantes, Sodoma și Gomora, Prizoniera, Fugara și Timpul regăsit.

Marcel Proust descrie extrem de detaliat viața unui om care avansează în înalta societate. Romanul este scris ca un monolog și conține multe aspecte autobiografice. Pentru unii cititori, cartea este greu de citit, tocmai pentru că Proust are o obsesie pentru detalii. Pentru alții însă, acest lucru dă savoare operei.

“Dacă se-ntinde, pe atâtea zeci de pagini, cu analiza unui gest, a unei amintiri, a unui detaliu, Proust o face pentru a fi cât mai exact. O face cu minuţia (sublimă) a cuiva care ar încerca să urmărească drumul ultimului vălătuc de fum prin aer… În căutarea timpului pierdut încearcă (şi reuşeşte) să surprindă conturul acestui fum prin aer. Nimeni nu a dat atâta consistenţă nemuritoare unui lucru atât de impalpabil precum memoria. Vă voi spune că merită cu prisosinţă să vă «pierdeţi timpul» cu Timpul pierdut. Viaţa este prea scurtă pentru a nu-l citi pe Proust”, spunea criticul de film și prozatorul Alex. Leo Şerban.

5. Decameronul, de Giovanni Boccaccio

Ileana Pestrițu și-a îndreptat gândurile tot către o operă amplă și răspunsul ei la întrebarea Ce carte pe care nu ai citit-o ai lua-o cu tine pe o insulă pustie? a fost Decameronul scris de italianul Giovanni Boccaccio. De fapt, Decameronul este o colecție de o sută de nuvele, o operă alegorică de care nu te-ai plictisi dacă ai fi izolat pe o insulă. Decameronul este cunoscut pentru poveștile despre iubire – sentiment care apare în mai multe manifestări, de la cel erotic până la cel tragic.

Povestea începe la Florenţa, pe vremea când oraşul era bântuit de ciumă, când, după sfânta liturghie, şapte tinere şi trei domni se gândesc să se pună la adăpost de molimă plecând cu toţii, împreună cu slujitorii lor, la ţară. Petrec acolo 15 zile, din care zece (decameron în limba greacă înseamnă zece) le petrec spunându-şi tot felul de poveşti, pe teme fie alese, fie libere. Ei povestesc, prin rotație, sub sceptrul unui rege sau regine.

În ceea ce privește cărțile necitite încă, preferințele sunt, evident, diferite. O persoană ar vrea să ia pe insula pustie Șapte ani în Tibet, de Heinrich Harrer, o cititoare și-ar dori Insula misterioasă, de Jules Verne, iar altcineva – Insula giuvaerelor, de Karl May.

În timp ce Mircea Hideg e de părere că, fiind vorba despre o insulă pustie, ar lua o carte care să-l învețe cum să supraviețuiască – altfel, spune el, nicio carte, oricât de genială ar fi, nu ar avea nicio valoare – Marius Ionescu ar vrea să ia cu el tot anticariatul Printrecarti.ro.