Unul dintre cele mai bune planuri pe care poți să ți le faci în această perioadă, în care călătoriile și planificarea vacanțelor sunt puse în așteptare, e să citești și să visezi la aventuri viitoare. Iar noi îți spunem ce să citești când nu poți să călătorești.
Călătoriile nu sunt o opțiune în perioada aceasta, iar noi deja ne-am cam obișnuit cu autoizolarea. Ne-am obișnuit atât de mult încât unii dintre noi se întreabă cum o să fie când o să ne reluăm stilul normal de viață. Cum o să fie când o să putem să ne plimbăm în voie, pe oriunde, când o să putem să ne planificăm iar concediile, vacanțele, drumețiile. Nu știm când va fi acest moment. Știm doar că, momentan, nu putem să plecăm departe de casă. Am ratat deplasările de Paște și le vom rata și pe cele de 1 mai. Așa că, dacă tot nu avem opțiunea de a călători, măcar să călătorim cu gândul.
Am făcut o selecție de cărți pentru momentele în care simți că vrei să evadezi din casă, dar nu poți. Ca să știi ce să citești când nu poți să călătorești.
Orhan Pamuk știe să povestească și se pricepe să descrie. Citindu-i cartea, te vei plimba prin Istanbulul anilor ’50-’60 și vei sta la masa familiei Pamuk. Marea familie Pamuk, care locuia în blocul Pamuk (construit de bunicul lui Orhan Pamuk, care era inginer constructor). Vei afla despre obiceiurile turcilor de a se plimba cu barca pe Bosfor duminica, dar și despre certurile și disputele din familie, precum și dorința tinerilor de occidentalizare.
Pamuk știe să dea multe detalii mărunte care fac deliciul vieții de zi cu zi. Cum ar fi că, în familia lui, se consumă bere şi lichior la mesele de Bairam şi de Revelion, se joacă pocher și nu se ţine post. Vorbește și despre Istanbulul săracilor, dar și al celor înstăriți. Citind, te plimbi pe străduțele întortocheate și pline de culoare.
Carte autobiografică, Istanbul nu este o autodedicație a scriitorului, ci o dedicație adusă unuia dintre cele mai fascinante orașe din lume.
Dacă nu știi ce să citești când nu poți să călătorești, începe cu Istanbul de Orhan Pamuk. Dacă nu ai vizitat încă orașul, cu siguranță că, după terminarea cărții și a restricțiilor pandemiei, o să o faci.
Cartea lui Bill Bryson este perfectă pentru cei obișnuiți să petreacă mult timp în natură și care acum se simt blocați în case. O plimbare în pădure rezumă aventura pe care a trăit-o Bryson alături de prietenul Stephen Katz pe unul dintre cele mai lungi trasee montane din lume: Appalachian Trail din Statele Unite.
Appalachian Trail străbate 14 state, pe o distanță de peste 3.400 de kilometri, de-a lungul Coastei de Est americane. Cei doi prieteni decid să facă o drumeție de la un capăt la altul al acestui traseu. Pornesc din sud, din statul Georgia, și se opresc în Maine, deși nu-și respectă întocmai planul inițial. Pe drum au parte de tot felul de aventuri și obstacole, iar cartea nu este numai cu date tehnice despre traseu sau tehnici de supraviețuire, ci e, în același timp, și o meditație asupra vieții, atât în simplitatea, cât și în complexitatea ei: „Distanţele se modifică întru totul atunci când iei lumea la pas. Un kilometru e cale lungă, trei kilometri e mult, 15 kilometri e ditamai distanţa, iar 80 de kilometri e aproape inimaginabil. Îţi dai seama că lumea e imensă într-un fel pe care numai tu şi o comunitate retrânsă de excursionişti îl înţelegeţi. Scara planetară este micul vostru secret. Viaţa capătă şi ea o simplitate pură. Timpul nu mai contează. N-ai nici un angajament, nici o obligaţie sau îndatorire; nicio ambiţie secretă şi doar nevoi dintre cele mai simple şi primare”.
Pentru cei care merg în drumeții montane, iată un fragment amuzant: „În cazul urșilor negri, degeaba faci pe mortul, căci ei mușcă din tine până când nu prea mai contează dacă îți pasă sau nu. De asemenea, e o prostie și să te urci într-un copac, deoarece ursii negri sunt cățărători abili și, asa cum observă Herrero sec, vei ajunge să te lupți cu ursul în copac. Pentru a alunga un urs negru agresiv, Herrero sugerează să faci multă gălăgie, să izbești oale și tigăi unele de altele, să arunci cu bețe și cu pietre și „să alergi spre urs”. (Da, sigur. Matale primul, domnule profesor.) În același timp, adaugă el judicios, aceste tactici ar putea „pur și simplu să-l întărâte”. Mda, mersi!”. Aceste sfaturi ar putea fi valabile, la fel de bine, și în cazul ursului brun. Mai puțin alergatul spre el.
Chiar dacă nu obișnuiai să ieși mult în natură înainte de pandemie, trece-ți acest volum pe listă ca să ai ce să citești când nu poți să călătorești. E bună și dă un aer de prospețime și aventură, care ne lipsesc atât de mult acum!
Fiesta, cu titlul original The Sun Also Rises, este primul roman al lui Ernest Hemingway. Potrivit celor obișnuiți cu vacante pline de aventură, celor dornici să experimenteze și să interacționeze cu localnicii locurilor prin care merg, Fiesta este un roman în care e mult soare, se petrece și se bea mult, iar luptele cu tauri și complicațiile amoroase sunt descrise cu o simplitate memorabilă, în ritm alert.
Citește Fiesta mai ales dacă îți place să călătorești dintr-o țară în alta, într-un maraton de trăiri. Acțiunea începe la Paris și se mută apoi la Pamplona, în Spania, unde cinci prieteni – patru bărbați și o femeie – merg să vadă luptele cu tauri, la fiesta. Două dintre personaje sunt mai importante: Jake Barnes este un jurnalist american în Paris, care fusese rănit în război. Brett Ashely este o tânără divorțată pe care și-o doresc toți bărbații, iar Barnes și-o dorește, poate, mai mult decât toți. El însă trebuie să se mulțumească cu a-i fi prieten și atât. Cartea este, într-o mare măsură, autobiografică.
Pe scurt, Lin pleacă din Australia – și din închisoare – și ajunge în Mumbai cu un pașaport fals. Shantaram e povestea felului în care el navighează prin mahalale, mafie și multe alte lucruri care i se întâmplă în India.
Citind cartea lui Gregory David Roberts vei avea ocazia să îți imaginezi deopotrivă India bogată și pe cea săracă, India sfântă și pe cea lipsită de spiritualitate. Totuși, cartea nu este numai o călătorie, pentru că Lin intră în tot felul de situații complicate, aflându-se în preajma unui șef de bandă mafiotă, cel care i-a cumpărat lui Lin libertatea. Deși e un roman cu multe personaje, Mumbaiul în sine e cel mai puternic personaj. De aceea, îți recomandăm cartea, pentru când nu poți să călătorești.
Cartea Ludmilei Uliţkaia e ca o gură de aer proaspăt în izolare. E ca o cană cu apă în miez de caniculă. Citește-o neapărat dacă îți plac vacanțele pe malul mării. Citește-o și dacă îți plac orice alt fel de vacanțe în tihnă.
Medeea și copiii ei o să-ți trezeescă nostalgia după vacanțele din copilărie, când știai că vor veni zilele alea lungi și pline de vacanță, cu plimbări și timp de rătăcit la mare sau la țară, cu mâncare simplă și bună: „Pe urmă a așezat mâncarea pe masă, au mâncat cartofi mirosind a gaz și brânză de capră, ea a vrut de câteva ori să se ridice și să plece, dar a tot amânat, nu știa nici ea de ce”. Este o carte care emană un sentiment de liniște și pace, de parcă toți am putea să redevenim copii măcar în zilele de vară, când plecăm din rutina de zi cu zi în vacanțe cu peisaje de vis.
Familia Sinopli, la fel ca de alte familii de greci, armeni și evrei, stabilite initial în orașul Feodosia din Crimeea, s-au împrăștiat prin lume din cauza evenimentelor istorice. Însă odată cu relativa liniște apărută în plan politic, cei plecați încep să vină, vara, an de an, în casa bătrânei Medeea. Ea este singura care a rămas acasă.
Familiile vin însă cu tot cu copii, iar sub soarele fierbinte între tineri se înnoadă şi se deznoadă iubiri pasionale. Medeea, femeie fără copii, nu judecă această adunare zgomotoasă de rubedenii care se strâng în fiecare an în casa ei. De fapt, pare că Medeea însăși veghează asupra armoniei și atmosferei plăcute din casă, pentru că toată lumea e veselă și își aduce aminte să trăiască acolo, indiferent de ce s-ar întâmpla în restul anului în viețile lor.
Piscine Molitor Patel, mai simplu spus Pi, era un adolescent liniștit și studios, al cărui tată era directorul unei grădini zoologice. Religios, Pi voia să cunoască mai multe despre biserică, moschee și sinagogă și nu înțelegea de ce trebuie să aleagă între Iisus, Allah și zeitățile indiene.
E anul 1977, iar familia lui Pi se hotărăște să plece din India în Canada. Cu tot cu grădină zoologică. În urma unui naufragiu, Pi se trezește împărțind o șalupă de 8 x 3 metri cu o zebră, o hienă și un urangutan numit Suc de Portocale. În agitația de după incident, Pi îl salvează și îl ia în șalupă pe Richard Parker. Numai că Richard Parker e un tigru bengalez cu care Pi va trebui să trăiască la bord, timp de 227 de zile.
Viața lui Pi, de Yann Martel, e o carte de aventuri amuzantă, plină de suspans, uneori șocantă, dar și cu ceva filosofie și tradiții. Nu e o carte despre o țară anume (deși este despre cultura indiană), dar e o carte care te va teleporta într-un loc plin de aventură.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.