Dacă nu știi ce să citești când te simți singur, am găsit noi o listă cu opt cărți numai bune să-ți țină companie. Tu ce-ai adăuga pe listă?

Câteodată te simți singur, indiferent că ai o familie sau nu, indiferent că uneori îți mai trec prietenii pragul casei. Singurătatea e în noi, orice ar fi, și uneori își face simțită prezența mai puternic. Sunt momente când vrei să fugi de singurătate și să stai mai mult în preajma oamenilor. Sunt însă și momente când te simți singur și vrei să îți explorezi sentimentele fără să cauți neapărat compania altor oameni. Însă compania unei cărți n-a făcut rău nicicând nimănui. Dimpotrivă.

În momentele de singurătate, izolare, îndoială sau anxietate, a deschide o carte poate fi o cale de a evada într-o altă lume. Poți lăsa în spate grijile și poți pătrunde într-un alt univers.

Cititul reduce sentimentul de izolare

Un studiu realizat recent de asociația non-guvernamentală The Reading Agency și grupul de lucru Demos, ambele din Marea Britanie, arată legătura dintre citit și singurătate. Potrivit cercetării, cititul de cărți poate reduce sentimentul de izolare în cazul persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani.

“Cititul este o unealtă incredibil de puternică. Ne ajută să ne simțim mai puțin singuri și ne poate da o stare de confort emoțional. Cititul este perceput deseori ca o activitate solitară, dar există dovezi care arată că poate atenua sentimentul de singurătate. Pentru persoanele care intră într-un grup de lectură, cititul reprezintă punctul de pornire a unei conversații și, în cele din urmă, poate duce la legarea unor relații cu alte persoane”, a spus Sue Wilkinson, director executiv al The Reading Agency.

Ce să citești când te simți singur

Există multe cărți care-ți pot ține companie când te simți singur și sigur că alegerile depind de gusturi. Însă cei de la Stylist.co.uk au întrebat mai multe persoane – scriitori și jurnaliști – ce e bine să citești dacă te simți singur. Am selectat și noi câteva din răspunsurile lor.

1. O mie și una de nopți, antologie de povești

Nikita Gill, poetă, recomandă o antologie de povești: O mie și una de nopți. “Aceasă carte mi se pare incredibil de reconfortantă. O comoară strălucitoare de povești din locuri îndepărtate, dar totuși familiare, pline de aventură, frumusețe și haos. Această carte îmi aduce mereu aminte de frumusețea care stă în adversitate, mă ajută să uit de singurătate și mă umple de dorința de a crea”, spune Nikita Gill.

O mie și una de nopți a fost editată de-a lungul timpului în variante pentru copii sau colecții cu mai multe volume. Povestirea principală este despre Regele persan Shahryar care, după ce a descoperit infidelitatea primei sale soții și a executat-o, a început să se căsătorească cu virgine, doar pentru a le executa în dimineața următoare nunții. Până când a dat de Șeherezada, cea care de bunăvoie s-a oferit să fie următoarea mireasă. Șeherezada a început să-i spună regelui o poveste chiar în noatea nunții, dar nu a terminat-o, așa că regele nu s-a îndurat să o ucidă a doua zi, pentru a auzi finalul poveștii. În noaptea următoare, Șeherezada termină povestea, dar începe alta. Strategia Șeherezadei continuă pentru următoarele 1001 de nopți.

2. Matilda, de Roald Dahl

Kayleigh Dray, editor la publicația Stylist.co.uk, recomandă cartea Matilda, de Roald Dahl: “Știu că e un clișeu, dar oare există ceva mai inspirațional decât această poveste despre o fată care – în ciuda singurătății, în ciuda faptului că e mereu sursa batjocurii, în ciuda faptului că e diferită de cei din jur – găsește în sine puterea de a se salva? Eu cred că nu”.

Matilda este o fetiță genială, care citeşte de la vârsta de trei ani. Părinții – un tată infractor și o mamă cicălitoare nu prea inteligentă – cred că Matilda e o adevărată pacoste care pierde prea mult timp cu cititul în loc să se uite la televizor, ca oamenii normali.

Pare o carte pentru copii, dar Matilda nu e numai atât, e o carte actuală despre neglijența și abandonul cu care mulți părinți își tratează copiii.

3. Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee

Francesca Brown scrie despre cărți la Stylist și recomandă Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee: “Prima dată când am citit această carte aveam 16 ani, dar e o carte la care revin constant, în perioadele în care trec prin schimbări sau sunt mai îngrijorată, pentru că lumea din orașul Maycomb – cu bârfe, străzi prăfuite și jocuri copilărești – e o evadare în alt timp. Cred că ceea ce îmi place cel mai mult la cartea asta este că nu este una care să te facă să te simți întru totul în siguranță – e plină de rasism, violență și gândiri înguste -, dar copiii și tatăl lor, Atticus, găsesc o soluție pentru toate. E plăcut să vezi că viața nu e formată numai din răsărituri de soare și trandafiri, dar că încrederea în bunătatea oamenilor te ajută să treci mai departe”.

Romanul lui Harper Lee este conturat în jurul procesului lui Tom Robinson, un mulatru care este adus în fața tribunalului de către Bob Ewell, deoarece se presupune că ar fi abuzat-o sexual pe fiica acestuia. Atticus, tatăl micuţei Scout și al lui Jem, este desemnat “avocat al apărării”, fapt ce aduce multe schimbări în viața lui și a celor din jur. Povestea este spusă de Scout ajunsă la vârstă adultă, dar rememorând din perspectiva copilului.

4. Bătrânul și marea, de Ernest Hemingway

Sarah Collings, de la asociația Breaking Barriers din Marea Britanie, recomandă celor care se simt singuri să citească Bătrânul și marea, de Ernest Hemingway: “Prima dată când am citit-o, mi s-a părut o carte plictisitoare. Apoi, bunica mi-a spus să o citesc din nou și, sinceră să fiu, am plâns de cât de frumoasă mi s-a părut. Cred că e o alegere bună dacă nu știi ce să citești când te simți singur, pentru că e o poveste despre a fi singur și a fi puternic, despre realizări ascunse și depășirea provocărilor pe care nimeni altcineva nu le știe în afară de tine”.

Santiago e un pescar bătrân, sărac și singur. Pescarii sunt adesea oameni solitari și introvertiți. După ce nu a mai prins vreun pește de 84 de zile, Santiago decide să iasă în larg. Aflat la apusul vieții, încă visează o captură imensă, “peștele cel mare”, care să dea sens vieții. Întâlnește marele pește cu care se luptă până la epuizare. În timpul luptei, bătrânul contemplă asupra vieții, naturii, divinității, dar se gândește și la nevoia de a avea alături alți oameni: „Nimeni n-ar trebui să rămână singur când îmbătrânește”.

5. Franny și Zooey, de J.D. Salinger

Charly Cox este scriitoare și recomandă Franny și Zooey, de J.D. Salinger. “Dacă am inima frântă, Franny mă răsfață. Dacă sunt deprimată, Zooey încearcă să mă susțină. Dacă am o criză existențială și vreau să evit realitatea și să-mi găsesc liniștea în ceva mai puțin înfricoșător, dar cu un limbaj delicios, Franny și Zooey e răspunsul”, spune ea.

Franny și Zooey e despre crizele morale ale celor doi adolescenți din familia Glass. Franny e dezamăgită de superficialitateași egoismul celor din jur. Zooey, fratele ei, încearcă să-i vină în ajutor.

6. Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman

Jurnalista Sarah Baba spune că romanul Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman, merge la suflet atunci când te simți singur. “Cartea mea parteneră este una recent publicată, dar e genul de “prietenă” pe care simți că o cunoști dintotdeauna, care te face să râzi pe rupte, îți încălzește sufletul, dar te face și să plângi. Romanul Eleanor Oliphant se simte excelent e cartea care mi-a fost alături când mi-a fost greu. Atitudinea de “asta sunt eu!” și originalitatea au fost lucrurile de care aveam nevoie când nu mai aveam încredere în mine și când mă criticam pe mine însămi. Totodată, e cartea care mi-a arătat că e în regulă să fii vulnerabil și că nu poți să porți în fiecare zi o armură din cap până-n picioare”, spune Sarah.

Eleanor e o tânără femeie de 30 ani, cu un trecut dramatic și un prezent marcat de izolare socială și singurătate. Aparent, o poveste banală, a unei femei anonime, cum sunt milioane în lumea întreagă, mai ales în orașele mari, în care identitatea e înghițită de mulțime.

7. Anne de la Green Gables, de L. M. Montgomery

Jurnalistă freelancer, Sarah Shaffi, a găsit tot ce-și dorea într-o carte: Anne de la Green Gables, de L. M. Montgomery. În unele ediții, cartea a fost publicată cu titlul Anne. Casa cu frontoane verzi.

“Acest roman are tot ce-mi pot dori de la o carte care să-mi țină companie. Eroina e bună, se luptă mereu pentru ea însăși și e un personaj cu care te poți identifica. În această carte găsești o prietenie care durează ani de zile, o idilă care-ți dă fiori calzi și o familie care n-o să te lase niciodată la greu. E o carte plină de iubire”, spune Sarah Shaffi.

Roșcata Anne Shirley e o orfană de 11 ani care e trimisă, dintr-o eroare, la casa cu frontoane verzi din Avonlea. Casa este, de fapt, o mica fermă îngrijită de frații Matthew si Marilla Cuthbert, care voiau, inițial, să aibă în casă un băiat care să-i ajute la treburile din gospodărie. Dar, după ce o întâlnesc pe visătoarea și vorbăreața Anne, nu o mai pot trimite înapoi.

8. La răscruce de vânturi, Emily Brontë

Millie Milliken e tot jurnalistă. Ea recomandă La răscruce de vânturi, de Emily Brontë: “Această poveste clasică de iubire tulbure care are loc pe un tărâm sumbru și sterp nu te face, la prima impresie, să te gândești la o lectură reconfortantă. Dar lumea creată de Emily Brontë pentru protagoniștii Catherine și  Heathcliff este, după părerea mea, cea mai magică transportare literară. Citind acest roman, îți vei pierde urma, vei uita unde te afli, în ce lume trăiești și, mai ales, motivul pentru care te simți singur”.

Cartea La răscruce de vânturi începe cu domnul Lockwood care închiriază o casă de la domnul Heathcliff, în locul numit Wuthering Heights, un loc descris ca o răscruce de vânturi, unde vântul bate din toate părțile și scoate un zgomot înfricoșător când trece prin ferestre. Astfel, Lockwood află tulburătoarea poveste de dragoste dintre Heathcliff și Catherine – o dragoste zgomotoasă și dură până la violență ce se desfășoară pe parcursul a 20 de ani.

Ție ce-ți place să citești când te simți singur?