Ajungi acasă, la căldură, te pui pe canapea vrei să te relaxezi. Pisica ți se pune covrig la picioare și îți ține companie. Sau nu? Ei bine, ce să citești ca să te simti cu adevărat confortabil? Îți recomandăm niște cărți cu pisici care îți vor încălzi sufletul.  

Trebuie să recunoaștem că ne acaparează tot mai mult. Pisicile au un farmec aparte. Odată ce iei contact cu ele, nu poți să nu le îndrăgești. Unii sunt chiar de părere c-ar avea vreo forță extraterestă, de nu le putem rezista. Sunt delicate, uneori jucăușe, alteori se pierd privind pe geam, câteodată te superi pe ele, după ce dărâmă ceva prin casă, dar nu poți să nu le ierți în secunda următoare. Sunt un pansament pentru suflet atunci când ți se pun în brațe și torc. Nu degeaba mulți scriitori le-au folosit drept pesonaje – principale sau secundare – în cărțile lor. Fie că ai acasă pisici, fie că nu, așază-te confortabil pe canapea, toarnă-ți un ceai cald și deschide o carte. Dacă citești aceste cărți cu pisici, cine știe?, poate o să vrei să mai aduci un nou membru în familie.

5 cărți cu pisici irezistibile

1. Pisica lui Dalai Lama, de David Michie

O carte care se potrivește perfect cu starea de afară este Pisica lui Dalai Lama, de David Michie, pentru că îți va da o stare de calm și de liniște. Relaxarea e completată, din când în când, de umor.

Doi copii din Delhi vor neapărat să facă un ban și îi vând un pui de pisică amărât lui Dalai Lama, într-o zi când acesta se afla în trecere prin capitala Indiei. Pisica devine astfel naratorul cărții, un fel de mic spion de la care aflăm cine e Dalai Lama, ce fel de oameni îi trec pragul în casa sa din Dharmasala și ce înseamnă budismul.

Pisica lui Dalai Lama e o carte plină de învățături, care ne dezvăluie că putem găsi fericire şi sens chiar și într-o lume prea ocupată şi materialistă. David Michie reușește astfel să traducă într-un limbaj simplu și ușor de înțeles cele mai profunde și educaționale învățături budiste.

2. Pisica musafir, de Takashi Hiraide

Dacă îți plac filmele și literatura japoneze, te vei îndrăgosti de imaginile poetice din această carte, indiferent că ai sau nu o pisică. Imaginează-ți numai: un cuplu japonez, amândoi având peste 35 de ani, se mută într-o casă închiriată în Tokyo, înconjurați de o grădină frumoasă și de vecini politicoși. Simți răcoarea serilor? Vezi verdeața grădinii? Ei bine, adaugă la toate acestea vizitele unei pisici “tipic japoneze, doar ceva mai subțire și mult mai mică”, care vine în vizită, de la casa ei din vecini, pentru a mânca sardine fripte.

Mica – căci așa o cheamă – nu se apropie niciodată cu adevărat, nu este luată în brațe, aproape niciodată mângâiată, dar este adoptată de familia vecină, spre regretul celor doi soți. Totuși, deși conform societății nipone, Mica nu poate fi consierată niciodată “pisica lor”, ea vine în fiecare zi pentru a petrece timp cu cei doi, iar dimineața se întoarce la casa ei, pentru a-l însoți pe băiețelul familiei spre grădiniță. În timp, cei doi o privesc pe pisica musafir ca pe copilul lor: “Când privesc înapoi şi mă gândesc la toate câte s-au întâmplat, îmi dau seama că aceea a fost o ocazie pe care eu am pierdut-o”.

Pisica musafir e un roman despre micile bucurii ale vieţii, descrise de Takashi Hiraide cu o delicatețe și sensibilitate din care mustește frumusețea poetică.

3. Un motan pe nume Bob, de James Bowen

Un motan pe nume Bob este o autobiografie. Nu a lui Bob, desigur, ci a lui James Bowen. Britanicul James Bowen s-a mutat în copilărie, după divorțul părinților, în Australia. A revenit în Marea Britanie la 18 ani și a ajuns să trăiască pe străzi, cântând la chitară. După ce devine dependent de heroină, în 2007 intră într-un program de ajutorare a dependenților de droguri și tot în aceeași perioadă găsește, în adăpostul unde locuia, un motan portocaliu. Îl botează Bob, după un personaj din filmul Twin Peaks.

Dintr-o dată, James încetează să mai fie invizibil pentru londonezii care trec pe străzi. Oamenii încep să se oprească și să-l mângăie pe Bob, să-i facă poze motanului cu fular, iar unii chiar au început să-i aducă mâncare sau jucării. Cei doi camarazi vagabonzi ajung să fie cunoscuți în toată Londra, apoi în lume, prin filmulețe postate pe YouTube.

Nu te aștepta să găsești o scriitură specială în această carte – în fond, James Bowen e un vagabond care și-a destăinuit povestea unui jurnalist, așa a apărut această carte. Însă, dacă poți face abstracție de absența unui stil literar anume, Un motan pe nume Bob e o carte emoționantă. Surprinzător, romanul a devenit bestseller și este tradus în aproape treizeci de limbi.

E o carte despre decădere și singurătate, despre puterea de a schimba ceva în viața ta, despre nevoia de a avea grijă de cineva, de a aparține, de a bucura pe altcineva, chiar dacă acel altcineva este un motan.

4. Blues pentru o pisică neagră, de Boris Vian

Dacă ai citit Spuma zilelor sau orice altă carte scrisă de Boris Vian, atunci știi deja la ce să te aștepți. Lumea creată de Boris Vian se scurge, se prelinge, se rotunjește sau dimpotrivă, nimic nu e de înțeles și totul devine posibil, chiar și să privești cu normalitate orice anomalie.

Blues pentru o pisică neagră este o carte cu 11 nuvele. Nuvela care dă titlul cărții este, chiar așa, despre o pisică neagră ce vorbește, deși nu ar fi fost nimic surprinzător dacă Vian ar fi dat un astfel de titlu unui text în care să nu apară pisici. Ei bine, Blues pentru o pisică neagră este despre un motan căzut într-o gură de canal, pe care mai mulți oameni încearcă să-l scoată de acolo. Odată salvat, motanul cu accent britanic se duce într-un bar, unde sărbatorește supraviețuirea împreuna cu salvatorii lui.

Cartea este una suprarealistă, plină de umor negru, forță și originalitate.

5. Maestrul și Margareta, de Mihail Bulgakov

Capodopera lui Mihail Bugakov e mult prea complexă pentru a putea fi explicată în cuvinte, ea trebuie simțită prin toți porii, cu toate simțurile. Într-un iureș de evenimente, personaje și simboluri care mai de care mai mistice, apare și Behemot, un motan negru uriaș, care vorbește, merge în două picioare, se poate transforma în om pentru perioade scurte de timp și care are o afinitate pentru șah, vodcă și pistoale.

Maestrul și Margareta e o carte carte trebuie citită pe-o vreme exact ca aceasta: rece, întunecată și eventual cu puțină ceață în peisaj.

Ce mai aștepți? Fă-ți ceaiul și așază-te confortabil. Pisica vine singură să-ți toarcă în poală, dacă îi dai voie.