Frigul de afară te obligă să stai înăuntru, la căldură și confort, așa că sezonul acesta e cel mai potrivit pentru lectură. Dacă nu știi ce să citești în decembrie, îți dăm câteva idei de cărți care se potrivesc la fix luna aceasta.

Vremea rece și nopțile lungi fac din decembrie luna perfectă pentru citit. Dimineața se luminează mai târziu și e plăcut să lenevești cât mai mult în pat, iar seara intri mai devreme în casă, la căldură, unde e foarte plăcut să-ți faci un ceai sau să-ți torni un pahar de vin înainte de a-ți încheia ziua. Pe scurt, petreci mai mult timp în casă, ceea ce înseamnă mai mult timp de citit pe îndelete.

Prima lună de iarnă e perfectă pentru citit, așa că, dacă nu știi ce să citești în decembrie, ți-am pregătit noi câteva sugestii.

Ce să citești în decembrie

1. Până nu se răcește cafeaua, de Toshikazu Kawaguchi

Toshikazu Kawaguchi oferă, în această carte, o perspectivă unică asupra poveștilor despre călătorii în timp. Până nu se răcește cafeaua își desfășoară acțiunea într-o cafenea din Tokio, dar una neobișnuită, care le oferă clienților ceva diferit. Nu produse de patiserie, ci călătorii în timp.

Unele lucruri nu se schimbă, în sensul că mulți dintre clienți sunt cam aceiași și se așază pe aceleași locuri. Dar lucrurile rămân neschimbate numai în prezent, pentru că, în trecut, e o altă poveste. Când te așezi pe un anumit scaun, poți să te întorci în timp, într-un moment anume, dacă respecți anumite reguli. Iar regula de bază e să bei cafeaua până nu se răcește, altfel, rămâi blocat în afara timpului.

Chiar dacă te întorci în trecut, orice ai face în acele scurte călătorii în timp, prezentul nu poate fi schimbat. Însă se poate schimba ceva. Percepția asupra acestui prezent neschimbat.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Lăptarul, de Anna Burns

Romanul Lăptarul este plasat într-o lume în care mentalitatea de „noi versus ei” este dusă la extrem, până la punctul în care fiecare acțiune de zi cu zi – ceea ce spui, porți sau privești la televizor – devine o declarație politică și te poate ucide. Această lume nu e o distopie imaginară, ci lumea foarte reală a Irlandei de Nord în timpul Necazurilor.

În acest decor, într-o lume dominată de prejudecăți și paranoia, protagonista, o fată de 18 ani al cărei nume nu-l știm și care încearcă să trăiască normal într-o lume tulbure, are de-a face cu un urmăritor mai în vârstă. Cel numit Lăptarul este unul dintre liderii grupărilor paramilitare ce luptau pentru desprinderea Irlandei de Nord de Marea Britanie.

Anna Burns face un tablou complex al unei societăți din care nu se poate scăpa, o societate ultraopresivă prin conformism exagerat, prin neîncredere și teamă permanentă.

3. Între cer şi pământ – Jón Kalman Stefánsson

Între cer şi pământ, scrisă de islandezul Jón Kalman Stefánsson, începe cu niște pescari obișnuiți cu frigul, care trăiesc în niște barăci pe malul mării, mănâncă gras, se îmbracă gros, sunt taciturni și pregătiți mereu să plece la pescuit, deși știu că există riscul să nu se mai întoarcă.

Bárður pleacă la pescuit într-o dimineață aparent obișnuită, dar se întoarce din drum să mai citească o dată niște versuri din cartea „Paradisul pierdut” a lui John Milton. Pătruns de poezie, uită să își ia pufoaica, așa că moare înghețat în barcă. Prieten devotat, „băiatul” – personajul principal al cărui nume nu este dezvăluit vreodată – pleacă spre sat, să anunțe moartea lui Bárður și să înapoieze cartea celui de la care fusese împrumutată, fără să știe că pornește într-o călătorie inițiatică.

Dacă nu știi ce să citești în decembrie, dar vrei să intri într-o poveste în care simți frigul ca și cum ai merge tu însuți prin zăpadă și viscol, atunci Între cer și pământ e ceea ce-ți trebuie. În final, începi să înțelegi importanța comunității, a ceea ce înseamnă „a fi împreună”, chiar dacă „împreună” nu înseamnă veselie, râs și distracție, cum suntem noi obișnuiți.

4. Memoriile unui motan călător, de Hiro Arikawa

Cartea lui Hiro Arikawa e pe cât de ciudată, pe atât de fermecătoare, pentru că e povestită parțial de un motan al cărui stăpân îl duce în excursii cu scopul a găsi pe altcineva care să aibă grijă de el. Cartea e plăcută, amuzantă, emoționantă și puțin dulce-amăruie.

După ce a fost lovit de o mașină, motanul vagabond Nana e salvat de Satoru, un tânăr pe dubița căruia pisoiul obișnuia să se-ntindă la soare. Perioada de convalescență a lui Nana s-a prelungit, astfel că cei doi ajung să petreacă împreună cinci ani, în loc de câteva zile. Însă, când în viața lui Satoru apare o schimbare, trebuie să-i găsească motanului un alt stăpân. Periplul pe care Satoru îl face pe la toți prietenii lui nu face decât să dezvăluie un trecut plin de încărcătură emoțională.

5. Dincolo de iarnă, de Isabel Allende

În timpul cele mai mari furtuni de zăpadă din istoria amintită care a lovit Brooklyn-ul, Richard Bowmaster, un profesor universitar solitar aflat în jurul vârstei de 60 de ani lovește mașina lui Evelyn Ortega, o imigrantă fără acte din Guatemala.

Ceea ce la început părea un simplu inconvenient ia o turnură mult mai serioasă atunci când Evelyn ajunge la el acasă, în căutare de ajutor. Pierdut, profesorul îi cere sfatul chiriașei sale, Lucia Maraz, o colegă din Chile.

Viețile celor trei interferează și, pe parcurs, fiecare descoperă adevăruri despre felul în care a fost modelat de tragediile pe care le-a trăit, iar Richard și Lucia vor descoperi o dragoste surprinzătoare, așteptată de mult.

Isabel Allende, scriitoare chiliano-americană, revine la temele care au propulsat unele dintre cele mai bune cărți ale ei: nedreptatea politică, arta supraviețuirii și nevoia noastră de dragoste. Dacă te întrebi ce să citești în decembrie, Dincolo de iarnă e alegerea perfectă, pentru că te face să te învelești cu ceva călduros și să-ți prepari o ciocolată caldă!