Dacă toate cărțile de pe planetă ar fi în pericol să dispară, fiecare dintre noi ar vrea să salveze cel puțin una. Fiecare dintre noi are o carte de suflet, cea mai prețioasă, pe care ar vrea să o salveze. Pe lista noastră se află la loc de cinste Micul Prinț. Însă am ales să vorbim pe larg despre 15 cărți recomandate de voi.

În Farenheit 451, de Ray Bradburry, “pompierii” au scopul de a arde toate cărțile de pe pământ, acestea fiind considerate nocive pentru oameni. De ce? Pentru simplul fapt că manipulează imaginaţia, capacitatea de analiză, gândirea, raţiunea şi sufletul acestora. Însă o mână de oameni încearcă să salveze câteva cărți pentru ca măcar unele capodopere să se păstreze. Astfel, unii au sarcina de a memora cărți întregi, filă cu filă.

Pornind de la această idee, am adresat celor care ne urmăresc pe Facebook următoarea întrebare: “Dacă ar urma să fie distruse toate cărțile din lume și ai putea să salvezi o singură carte pentru urmașii tăi, care ar fi aceea?”. Am primit multe răspunsuri, însă am selectat 15 dintre ele. Am lăsat deoparte Biblia, pe care mai mulți ar vrea să o păstreze pentru posteritate.

15 cărți recomandate de voi pe care vrem să le păstrăm pentru posteritate

1. Cel mai iubit dintre pământeni, de Marin Preda

Vlad Bogzianu recomandă Cel mai iubit dintre pământeni, de Marin Preda. Victor Petrini, personajul principal, se trezește într-o luptă contra sistemului, luptă în care își pune toată forța intelectuală, psihologică și emoțională. Dintr-un admirat profesor la Facultatea de Litere și Filosofie ajunge, în final, un om învins de soartă, singur pe toate planurile vieții sale. În mod stupid, este trimis la închisoare și primește apoi palmă după palmă, când toți cei care-i fuseseră în preajmă îl părăsesc. Petrini rămâne vertical chiar și când ucide pentru a supraviețui și încearcă, totuși, să nu-și piardă încrederea că mai există ceva bun în viață. O carte cutremurătoare, cu o scriitură lucidă exemplară.

2. Oile privesc în sus, de John Brunner

Carmen Olimpia Tache ar păstra pentru posteritate cărțile Oile privesc în sus și Orașul ca un joc de șah, scrise de John Brunner. Scris în 1972, Oile privesc în sus este un roman science-fiction despre poluare și pericolele ei, dar povestea este din ce în ce mai actuală în ziua de azi.

Așadar, în America, poluarea a atins cote alarmante. Mersul pe stradă fără mască de gaze este un pericol pentru sănătate. Din ce în ce mai mulți copii se nasc cu malformații. Antibioticele nu mai au efect. Oamenii nu prea mai au ce să mănânce. La robinete nu mai există apă potabilă.

Un roman cu multe personaje și fragmentat, care, prin stil, accentuează sentimentul de deznădejde care cuprinde omenirea. Motto-ul cărții, “Vă rugăm păstrați digul curat. Aruncați gunoaiele în mare”, ar putea fi cea mai bună descriere a acestui roman.

3. Shogun, de James Clavell

Stoica Daniela recomandă cel mai renumit roman al lui James Clavell, Shogun. În Japonia feudală, prin anii 1600, domnește un cod strict de onoare (Bushido), multe strategii militare și politice, dar și numeroase intrigi.

John Blackthorne, numit de japonezi Anjin-san, este un marinar englez a cărui navă naufragiază pe coasta Japoniei. Acesta ajunge din prizonier samurai și apoi hatamoto, adică un fel de sfetnic al unuia dintre cei mai influenți seniori ai Japoniei.

Interesant este parcursul lui Blackthorne prin această lume complet necunoscută, în care trebuie să învețe totul de la zero. Iar fascinația cititorului crește odată cu descoperirea stilului de viață și codului moral al japonezilor din acea epocă, care este unul absolut diferit de cel european. După ce o vei citi, vei vrea să descoperi mai mult despre istoria, cultura și civilizația japoneză.

4. Foamea, de Knut Hamsun

Recomandarea lui Valentin Mihai este romanul Foamea, în care Knut Hamsun s-a lăsat inspirat de propriile trăiri. Un scriitor tânăr și inteligent se află în pragul disperării pentru că nu are cu ce să se întrețină. Foamea e cea care îi descompune, treptat, atât trupul, cât și mintea. Uneori de-a dreptul nebun, alteori de o luciditate crudă, se lasă condus de propria-i minte în dialoguri interioare fascinante.

Ca toți oamenii inteligenți, are o imaginație debordantă și poate să disimuleze cu ușurință. Inventează cuvinte, povești și personaje în care uneori nu-ți dai seama dacă și el crede sau nu. Se consideră victima unei crunte nedreptăți, dar, cu toate acestea, își îndreaptă furia către sine.

Foamea poate fi povestea multora dintre cei pe care îi vedem vorbind singuri pe stradă. Este o reflecție asupra rezistenței umane în fața sistemului. Este despre cum poate supraviețui un creator de artă într-o societate indiferentă față de libertatea de a crea. În loc să fii tentat să crezi că e o carte apăsătoare, citește-o și vei vedea că umorul și ironia o fac înduioșătoare.

5. Citadela, de Antoine de Saint-Exupéry

Monica Drosu ezită între Viața pe un peron, de Octavian Paler, și Citadela, de Antoine de Saint-Exupéry. Însă pentru că Citadela e recomandată și de Andrea Cramp, vom rămâne la ea.

„Am aflat că omul este asemenea unei citadele. Răstoarnă zidurile pentru a-şi găsi libertatea, dar nu mai e decât fortăreață nimicită, deschisă înspre stele. Atunci începe spaima de a nu mai fi”.

Citadela a fost publicată postum și reunește notițele lui Antoine de Saint-Exupéry din misiunile de luptă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cartea e ca un fel de biblie plină de de îndemnuri la bunătate, răbdare, dăruire. Saint-Exupéry folosește drept narator un prinț al deșertului care se plimbă printre oamenii imperiului creat de tatăl său. Citadela se referă însă la fortăreața dinăuntrul sufletului, acolo unde omul se luptă cu el însuși în căutarea unor răspunsuri. Dar nu le va afla niciodată pentru că întrebările în sine nu-și au rostul. În Citadela, autorul își pune pe masă obervația fină, gândirea filosofică, introspecția psihologică, poate chiar sufletul.

“Nu încerca să transformi omul în altceva decât este. Căci, fără îndoială, rațiuni puternice, împotriva cărora nu poți să faci nimic, îl obligă să fie așa cum este și nu altfel. Dar îl poți transforma în ceea ce este”.

6. Duma Key, de Stephen King

Mona Cardas recomandă Duma Key, o carte de Stephen King, și spune că, dacă ne-am juca de-a Fahrenheit 451, ar fi “cu mitraliera pe pompieri”.

Stephen King știe, ca întotdeauna, să pornească de la rutina unei familii obișnuite și s-o transforme într-o poveste horror. De data aceasta, într-una cu o mulțime de elemente psihologice.

Edgar Freemantle se află pe un șantier de construcții unde își pierde brațul, în urma unui accident. Nu numai trupul său are de suferit, ci și memoria și mintea. Bărbatul trece prin schimbări brutale de personalitate care duc, inevitabil, la încheierea căsniciei sale. La sfatul psihologului, iese din afacerile în construcții și se mută din orașul aglomerat în care locuia la Duma Key, în Golful Mexic. Acolo, Edgar începe să picteze cu pasiune, își dă seama că are talent, dar nu doar atât. Pare că forța cu care pictează nu îi aparține, ci este mai degrabă una mistică, ce nu poate fi stăpânită.

7. Despre toate pe scurt. De la Big Bang la ADN, de Bill Bryson

Crainic Vlad ar vrea să păstreze Despre toate pe scurt. De la Big Bang la ADN, de Bill Bryson. Autor de nonficțiune, Bryson își începe cartea pornind de la propria experiență ca elev, intrigat de faptul că în manualul de științe găsește o mulțime de lucruri de neînțeles, fără să capete răspunsuri. Totul a pornit când a văzut o imagine a Pământului în secțiune, fapt ce i-a stârnit curiozitatea.

În cuprins se află caputole precum: Cum se construiește un univers, Universul lui Einstein, Planeta singuratică sau Din ce-i făcută viața.

Ce face, de fapt, Bill Bryson cu această carte? Popularizează știința, folosind un limbaj simplu și uneori comic, accesibil, chiar și atunci când se raportează la fenomene dintre cele mai complexe și greu de înțeles de către publicul neavizat. De exemplu, vorbind despre corporalitate, Bryson spune: “La nivel atomic, experiența de a vă forma pe dumneavoastră nu aduce cine știe ce recompense. În ciuda atenției exclusive de care vă bucurați din partea lor, atomilor nu le pasă prea tare de dumneavoastră – am putea spune chiar că ei nici nu știu că existați. Ei nu știu nici măcar că ei înșiși există. La urma urmelor, sunt doar niște particule fără judecată, care, în esență, nici măcar nu au viață”. Autorul pornește de la macrocosmos și ajunge la microcosmos, tracând prin toate teoriile care au revoluționat lumea științifică, explicându-le pe înțelesul tuturor.

8. Crimă și pedeapsă, de Feodor Mihailovici Dostoievski

Andrada Lorena Bîgu ar alege să păstreze o carte clasică, una dintre capodoperele literare din toate vremurile: Crimă și pedeapsă, de Feodor Mihailovici Dostoievski.

Raskolnikov e un fost student care trăiește la limita subzistenței, într-o odăiță subînchiriată, slab, măcinat de sărăcie și de gânduri. Rodion Romanovici Raskolnikov se plimbă pe străzile orașului Sankt Petersburg și pune ceva la cale, se frământă. E bine sa ucizi pentru o idee? Pentru a duce mai departe ceva ce tu consideri că este un plan măreț și care poate schimba lumea? Și ce faci dacă planul inițial al crimei îți este dat peste cap de nevoia de a ucide încă un om? Cât de lucid poți fi când comiți o crimă?

Dostoievski născocește discuții ample pe această temă. Unele se poartă în mintea lui Raskolnikov, iar altele au loc chiar între criminal și oamenii legii. Raskolnikov e mistuit, pe de o parte, de moralitatea propriei personalități, dar și, pe de altă parte, de mândria de a fi putut ucide fără să lase urme evidente. Până la urmă, care este pedeapsa? Anii de temniță sau conștiința care l-a îmbolnăvit?

9. Agonie și extaz, de Irving Stone

Claudia Babuşcov și-ar dori să salveze pentru urmași cartea Agonie și extaz, în care Irving Stone prezintă biografia lui Michelangelo Buonarroti începând cu vârsta în care acesta decide că viața îi va fi mereu legată de sculptură: „Pictura e pieritoare: un foc în capelă, prea mult frig și începe să se șteargă, să crape. Dar piatra e eternă! Nimic n-o poate distruge”.

Dar Agonie și extaz nu e numai o carte biografică, ci și una de istorie, cultură, religie și artă europeană de excepție. Nume importante ale epocii, de la Lorenzo de Medici, care i-a descoperit talentul lui Michelangelo și pe care acesta din urmă l-a considerat al doilea părinte al său, până la Leonardo da Vinci, Rafael sau papa Iulius al II-lea, care i-a comandat fresca din Capela Sixtina lui Michelangelo, sunt prezente în carte.

Irving Stone prezintă, pe lângă dragostea lui Michelangelo pentru marmură, și diversele iubiri lumești ale artistului, de la pasiunea adolescentină pentru Contessina, până la iubirea matură pentru Vittoria Colonna.

10. Mizerabilii, de Victor Hugo

O carte de care te atașezi iremediabil este cea recomandată de Cojocea Aura Melania. Mizerabilii, de Victor Hugo, se petrece în Parisul secolului XIX, unde Jean Valjean, un fost ocnaș, vrea să se reintegreze în societate. Destinul lui Jean Valjean se întrepătrunde cu cel al Fantinei, o mama singură care și-a încredințat copila, pe Cosette, ticăloasei familii Thenardier, cu al lui Marius și al lui Gavroche. Valjean îi promite Fantinei, aflată pe patul de moarte, că o va îngriji pe Cosette, așa că acesta o cumpără pe fată de la groaznicii Thenardier și o duce la o mânăstire. Ca să poată trăi, Jean Valjean își ia noi identități și luptă mereu cu ideile preconcepute.

De fapt, Mizerabilii este o carte despre sărăcie, mizerie, sacrificiu, dragoste și răzbunare, a cărui scriitură are un farmec greu de egalat.

11. Un atas al dorințelor zadarnice, de Anuradha Roy

Recomandarea ce vine de la Alexa Trif este Un atlas al dorințelor zadarnice, de Anuradha Roy. Cartea este prezentată ca o poveste de iubire într-o Indie demult dispărută, între doi oameni care se regăsesc peste ani, când lumea lor se prăbușește.

Mukunda e un băiat orfan care ajunge să fie plasat într-un orfelinat plătit de un afacerist local. După moartea binefăcătorului, copilul ajunge să locuiască în casa acestuia și să facă parte din familie. Mai târziu, forțat de împrejurări, Mukunda se mută din Songarh în Calcutta, devine om de afaceri, își face o familie, dar legătura lui cu viața din trecut rămâne la fel de puternică. Și mai puternică este dragostea lui pentru Bakul, nepoata celui care i-a plătit taxele la orfelinat.

O carte despre puterea de dezbinare a castelor din India secolului XX și despre o societate în care femeia trebuie să se supună bărbatului. E o poveste lirică, recomandată mai ales celor fascinați de India.

12. Alice in Țara Minunilor, de Lewis Carroll

Cartea pe care și-ar dori să o păstreze pentru totdeauna Livi Bez este Alice în Țara Minunilor, de Lewis Carroll.

Țara Minunilor e un loc în care e normal să fii pe dos, în care viața e un joc și, acolo unde există joc, timpul e complet diferit.

Alice este o fetiță care o pornește pe urmele Iepurelui Alb, ajungând într-o lume fantastică, în Țara Minunilor, unde lucrurile nu sunt ceea ce par. E o lume populată de personaje interesante și misterioase, cum ar fi Pălărierul, Falsa Broască-Țestoasă, Pisica-Cheshire sau Ducesa. Alice trece prin tot felul de schimbări, când crește și se face foarte mare, când descrește și se face mică de tot încât, uneori, nici ea nu mai știe dacă mai e ea însăși.

Dacă o urmezi în aventurile ei, Alice te poate învăța de ce este bună curiozitatea la orice vârstă, cum să accepți schimbarea, că nu e greșit să fii diferit, atât timp cât te comporți civilizat, că e bine să fii curajos și că e bine să ai încredere în propria intuiție. Alice în Țata Minunilor o carte căreia îi vei găsi noi sensuri la fiecare lectură, indiferent de vârstă, și pe care îți recomandăm să o recitești din când în când, pentru că „toate lucrurile din lume au o morală, numai că trebuie s-o descoperi”.

13. Pe aripile vântului, de Margaret Mitchell

O altă opera clasică, Pe aripile vântului, de Margaret Mitchell, este alegerea Nicoletei Teutu Ghiga.

Considerată una dintre cele mai frumoase povește de dragoste de la Romeo și Julieta încoace, Pe aripile vântului a adunat multe laude și distincții de-a lungul timpului. Este povestea complicată dintre frumoasa și neîndurătoarea Scarett O’Hara și aventurierul Rhett Butler. Dar și despre nobilul Ashley Wilkes și iubitoarea lui soție, Melanie.

Căsătorită de două ori și văduvă tot de atâtea dăți, Scarlett nu reușește să-l cucerească pe singurul bărbat care o interesa, așa că se căsătorește cu Rhett. Povestea dintre ei e una dureroasă, covârșitoare, cu multe urcușuri și coborâșuri, zbuciumată și pasională.

“O clipă, Scarlett se gândi la toate nedreptăţile soartei. Ce scurt e timpul când poţi să petreci, să te găteşti, să dansezi, să cochetezi! Numai câţiva ani, prea puţini! Şi pe urmă te măriţi, porţi rochii de culori închise, faci copii care îţi strică linia taliei, la baluri şezi prin colţuri cu alte doamne rezervate şi nu te mai mişti decât să dansezi cu bărbatul tău sau cu nişte domni bătrâni care te calcă pe picioare. Dacă nu faci aşa, celelalte cucoane te vorbesc de rău, iţi pierzi reputaţia şi îţi faci de râs familia. Ce păcat că îţi petreci toată tinereţea învăţând cum sa fii frumoasă şi cum să placi bărbaţilor, ca să nu foloseşti toate cunoştinţele acestea decât un an sau doi”.

14. Doctor Faustus, de Thomas Mann

La întrebarea noastră, Petrus Augustin a răspuns că ar vrea să salveze de la dispariție Doctor Faustus, de Thomas Mann. Cartea este despre viaţa unui compozitor – Adrian Leverkühn -, povestită de un prieten, profesorul de filosofie Serenus Zeitblom.

Viața lui Adrian, de o moralitate și o timiditate ieșite din comun, sunt prezentate minuțios. Apoi, aflat în Italia, la 21 de ani, se întâlnește cu diavolul, care îi promite ca dar de seamă inspiraţia divină fără de care nu se pot crea opere nemuritoare. În schimb, diavolul cere să-l ridice pe Leverkühn după 24 de ani. Schimbul nu se rezumă la asta. Diavolul îi interzice iubirea, ca sacrificiu pentru a ajunge cel mai mare şi adulat compozitor din epocă.

15. Quo vadis, de Henryk Sienkiewicz

Gabriel Secareanu a ales să salveze de la dispariție cartea Quo vadis, a polunezului Henryk Sienkiewicz, laureat al Premiul Nobel pentru Literatură în 1905.

Quo vadis înseamnă, în latină, “Unde mergi?”. Titlul lui Sienkiewicz face aluzie la întrebarea retorică pe care sfântul Petru i-a adresat-o lui Iisus Hristos, “Quo vadis, Domine?”, adică “Încotro, Doamne?”.

Folosindu-se de povestea de dragoste dintre Ligia, o tânără creștină, și Marcus Vinicius, patrician roman păgân, cartea evocă persecuțiile suferite de creștini în perioada domniei lui lui Nero. La sfatul apostolului Petru, Ligia începe să-l ocolească pe Vinicius, neacceptând-l decât atunci când acesta va accepta religia ei, prin urmare acesta se convertește.

Atmosfera devine dramatică atunci când Nero pune la cale un plan diabolic numai pentru a-i prigoni pe creștini, care încep să fie uciși în public sau sfâșiați de lei în arenă, spre plăcerea mulțimii spectatorilor.

Quo vadis e o carte densă, dar pe care o vei citi pe nerăsuflate, plină de istorie și intrigi care îți vor transmite emoții puternice. Dacă ar putea fi rezumată, esența romanului ar putea sta în acest citat: “Toate limbile și tainele și toate științele n-au să fie nimic fără iubire, care e mărinimoasă, răbdătoare, care nu face rău, nu dorește onoruri, îndură totul, crede oricui, speră mereu și învinge”.

Alte recomandări care vin de la cei care ne urmăresc sunt: Barca goală (Osho), Povești, povestiri, amintiri (Ion Creangă), Mândrie și prejudecată (Jane Austen), Sistemul Maestrului (Charles F. Haanel), Puterea prezentului (Eckhart Tolle), Lumea în două zile (George Bălăiță), Singur pe lume (Hector Malot), Enciclopedia Britannica, Micul Prinț (Antoine de Saint-Exupéry), întreaga colecție Dumas, Conversații cu Dumnezeu (Neale Donald Walsch) și Ditte, fiica omului (Martin Andersen Nexo).