De la Hunter S. Thompson care dădea foc bradului de Crăciun, până la plăcerea lui Ernest Hemingway de a mânca bomboane fondante în formă de șoricei, azi ne relaxăm și vorbim despre obiceiuri neobișnuite de Crăciun ale unora dintre cei mai mari scriitori din secolul 20.

Fiecare om are propriile lui rutine în perioada sărbătorilor de iarnă. În general, adoptăm tradițiile zonei din care provenim, dar mai avem și mici obiceiuri, mai mult sau mai puțin ciudate, pe care vrem neapărat să le respectăm de sărbători.

Marii scriitori ai lumii nu fac excepție de la asemenea ritualuri sau plăceri, iar unii dintre ei au unele care pot fi considerate ciudățele. De exemplu, doi dintre cei mai cunoscuți autori care aveau tradiții neobișnuite de Crăciun sunt Hunter S. Thompson, celebru pentru cartea Spaime și scârbe în Las Vegas. O călătorie în inima sălbatică a Visului American, și Ernest Hemingway.

5 obiceiuri neobișnuite de Crăciun ale unor scriitori celebri

1. Ernest Hemingway și șoriceii de zahăr

Într-un eseu pe care l-a scris pentru cotidianul canadian Toronto Star în 1923, Ernest Hemingway scria despre „Crăciunul pe Acoperișul Lumii”. După război, petrecându-și Crăciunul cu prietenii, Hem descrie cum au luat un mic dejun sărăcăcios dimineața devreme, fiecare desfăcându-și ciorapii până când au ajuns la câte un șoarece din fondant. Apoi, au pus șoarecii la grămadă, ca să aibă pentru festinuri viitoare.

Pentru Hemingway, șoriceii din zahăr – care sunt un desert tradițional de Crăciun în Marea Britanie încă din epoca victoriană – au fost o componentă importantă în perioada sărbătorilor de iarnă, de care s-a bucurat pe toată durata vieții lui.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Hunter S. Thompson și arderea bradului de Crăciun

Scriitorul american Hunter S. Thompson obișnuia să-și ardă bradul de Crăciun în fiecare an. Nu afară, după ce trecea ziua Crăciunului, cum ai putea să-ți imaginezi, ci în casă, înghesuit într-un mic șemineu din cabana pe care o avea în Colorado. Ritualul făcea parte din festivitatea de Crăciun.

În 1990, un jurnalist de la revista Time a documentat celebrul ritual și l-a filmat. La un moment dat, în filmare, una dintre persoanele prezente îl atenționează pe Thompson că focul riscă să se extindă și să-i ardă manuscrisele care se aflau în apropiere, pe o măsuță de cafea.

3. Noël Coward și plăcerea de a sta în pat toată ziua de Crăciun

Dramaturgul Noël Coward a scris mai multe piese de teatru, iar unele dintre ele au fost puse în scenă și în teatrele românești, cea mai cunoscută fiind, probabil, Aşteptând la Arlechin.

În jurnalul lui din ziua de Crăciun a anului 1946, Coward scria că a avut o zi de Crăciun în pace, pe care și-a petrecut-o stând în pat și vorbind la telefon cu mai mulți oameni. De-abia după lăsarea întunericului s-a dat jos din pat și a luat cina, la care a mâncat „inclusiv caviar”, după care a mers la o petrecere la „Binkie”, adică la actorul american Hugh Beaumont, celebru manager de teatru și producător. În final, nota el în jurnal, ziua a fost foarte plăcută.

Adevărul e că sună bine să stai o zi întreagă în pat, înconjurat de cărți, cadouri și vocile prietenilor.

4. Anaïs Nin, vodcă și caviar

Chiar dacă a fost crescută de către mama ei cu obișnuința de a merge la slujba de Crăciun la miezul nopții, până în 1936 Anaïs Nin a locuit într-o barcă din Paris, pe Sena, ceea ce implica un mod cu totul diferit de a te închina noaptea.

La acel Crăciun, din 1936, Nin a sărit peste slujbă și s-a dus să bea vodcă și să mănânce caviar la Poisson d’Or. A cântat și a dansat până la 5.00 dimineața, împreună cu Henry Miller și amantul ei Gonzalo Moré, un bărbat pe care îl descria ca fiind „un tigru care visează, un tigru fără gheare”. Chiar dacă nu a făcut din asta neapărat un obicei de Crăciun, lui Nin îi plăcea foarte mult să petreacă.

5. F. Scott și Zelda Fitzgerald beau de Crăciun

Într-o scrisoare pe care i-a trimis-o soțului ei în 1947, Zelda și-a amintit de brazii de Crăciun pe care cei doi i-au găsit în timpul multelor lor călătorii. „Îmi amintesc de brazii pe care i-am avut în Europa: un Crăciun l-am petrecut bând sub statuia de aur a lui Victor Emmanuel din Roma, pierduți în timp și spațiu și în frumusețea maiestuoasă a acelei piațete… Bradul de Crăciun era împodobit cu clopoței de argint care răsunau ca bântuiți prin noapte”.

De fapt, băutul și decoratul au mers mână în mână mulți ani la rând pentru creativul cuplu format din Zelda și F. Scott Fitzgerald. De un Crăciun, cei doi au decorat un brad de Crăciun printre guri de șampanie, până când nici ei, nici copacul, n-au mai ținut cont de fantezie sau decor.