Academia Regală Suedeză de Științe, care acordă Nobelul pentru Literatură, a comunicat, odată cu anunțul câștigătorului, că „László Krasznahorkai este un mare scriitor epic din tradiția Europei Centrale, care se întinde de la Kafka până la Thomas Bernhard și este caracterizat prin absurdism și exces grotesc. Dar paleta sa este mai largă, iar el privește de asemenea spre Est în adoptarea unui ton mai contemplativ și mai fin calibrat.”

Născut la Gyula, în Ungaria, în 1954 (are 71 de ani), Krasznahorkai este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori europeni contemporani. A debutat în 1985 cu romanul Satantango, care este tradus în limba română. Acțiunea din roman se desfășoară într-un sat izolat, cufundat în noroi și disperare, unde niște oameni ruinați își trăiesc ultimele zile între trădare, băutură și așteptarea unui „mântuitor” dubios. Cartea a devenit un reper al literaturii est-europene și a fost ecranizată de regizorul Béla Tarr într-un film de peste șapte ore, considerat un cult clasic al cinematografiei de artă.

O altă carte a lui László Krasznahorkai tradusă în română este Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim, care urmărește întoarcerea neașteptată a baronului Wenckheim în satul lui natal din Ungaria, după ce trăie multă vreme în Buenos Aires. Întors acasă, vechile relații și tensiuni sociale ies la iveală într-un mod absurd și tragicomic, Krasznahorkai construind o satiră a decadenței și alienării comunității.

Cu siguranță, scriitorul ungar merită distincția. Mai sunt însă și alți scriitori fabuloși care se tot află de ani de zile pe listele Academiei Suedeze, însă nu au primit – cel puțin nu încă – premiul. Există o mulțime de controverse legate de acest aspect, multe dintre ele susținând că alegerea câștigătorului se face în funcție de algoritmi care țin de corectitudinea politică și de lipsa de militantism politic a scriitorilor. Nu știm de ce unor scriitori apreciați în întreaga lume nu li s-a recunoscut acest merit, dar vrem să vorbim și despre ei.

Ce alți autori merită Premiul Nobel pentru Literatură și nu l-au luat (încă)

1. Salman Rushdie

Salman Rushdie (78 de ani) este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani, dar nu a fost decernat cu Premiul Nobel pentru Literatură. Unii critici sugerează că Academia Suedeză ar fi evitat acordarea premiului unui autor implicat în controverse politice. După ce a publicat Versetele satanice, în 1988, Rushdie a stârnit reacții puternice din partea comunității musulmane, ceea ce a dus la emiterea unei fatwa împotriva lui. O fatwa e o opinie religioasă islamică emisă de un specialist, în acest caz ayatollahul Ruhollah Khomeini cerând moartea scriitorului.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

2. Haruki Murakami

Deși are un stil unic și e apreciat la nivel global, Academia nu l-a premiat încă. Japonezul Haruki Murakami (76 de ani), autorul romanului Pădurea norvegiană, este un favorit constant pe listele de posibili laureați.

Stilul lui Murakami este unul liric și melancolic, cu un ritm introspectiv și reflecții profunde asupra singurătății și fragilității vieții, iar Pădurea norvegiană explorează emoțiile complexe ale maturizării și impactul traumei asupra tinereții, într-o atmosferă meditativă.

3. Philip Roth

Autorul Complexului lui Portnoy și al altor cărți importante, Philip Roth (decedat în 2018, la 85 de ani) a fost favorit de foarte multe ori, dar nu a primit Nobelul pentru Literatură. Roth a explorat sexualitatea, identitatea evreiască, politica și anxietățile americane într-un mod direct și adesea provocator, motiv pentru care, poate, nu a luat premiul.

Complexul lui Portnoy îl prezintă pe Alexander Portnoy, un tânăr evreu american, care povestește cu sinceritate și umor tumultul sexual, frustrările familiale și conflictul între dorințe și norme sociale. Cartea a stârnit critici pentru limbajul explicit și temele sexuale, fiind considerată, la vremea apariției (1969), scandaloasă.

Alți autori apreciați de critici și de public, dar care nu au luat Nobelul pentru Literatură sunt Mircea Cărtărescu, Ismail Kadare (decedat în 2024, la 88 de ani), Don DeLillo și, evident, mulți alții.

Imediat ce Academia suedeză a anunțat cine a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură 2023, multă lume s-a apucat să scrie pe Google numele lui Jon Fosse. Autorul norvegian în vârstă de 64 de ani este și dramaturg. Este, de fapt, dramaturgul norvegian cu cele mai multe reprezentații după Henrik Ibsen și, probabil, cel mai jucat dramaturg European în viață.

Inclusiv în Romania au fost montate mai multe piese de teatru scrise de el, printre care Fata de pe canapea, Frumos, Cineva are sa vină și Vis. Toamna. Cu toate acestea, Jon Fosse nu este atât de cunoscut la noi.

Singurul roman al lui Jon Fosse tradus în română

Primul roman tradus în limba română al lui Jon Fosse a apărut de-abia anul trecut. Este vorba despre Numele celălalt. Septologie I-II, un septet de trei volume, în care textul nu se oprește deloc, fără punct și fără paragrafe.

Romanul vorbește, în paralel, despre viețile a doi bărbați de pe coasta de vest a Norvegiei. Primul este naratorul, pictorul văduv Asle, care trăiește în cătunul Dylgja, o comunitate mică și izolată pe malurile îndepărtate ale unui fiord. Celălalt este tot Asle și e tot pictor. Cei doi sunt identici, versiuni ale aceluiași om, doar că unul este alcoolic și celălalt abstinent. Două versiuni ale aceleiași vieți, într-o carte scrisă într-un stil poetic și hipnotic, o carte care te face să te gândești la propriile alegeri și ridică teme existențiale precum pierderea, dragostea, singurătatea, credința, moartea, arta. Acest roman al lui Fosse este o proză lentă, care cere multă răbdare.

Cine e Jon Fosse, câștigătorul Premiului Nobel pentru Literatură 2023?

„Am fost surprins când au sunat (n.r. – cei de la Academia suedeză), dar în același timp nu am fost surprins. A fost o mare bucurie să primesc telefonul”, a declarat Jon Fosse pentru postul public norvegian NRK, citat de APNews.com, adăugând că timp de 10 ani s-a pregătit pentru acest moment care „putea să se întâmple”.

Deși în ultimii 10 ani numele lui a tot fost vehiculat printre favoriți, iar în 2013 casele de pariuri din Marea Britanie chiar au suspendat temporar pariurile pe acest premiu, după ce un val de oameni au pariat pe el, în acel an premiul i-a fost ascordat scriitoarei canadiene Alice Munro.

Când în cele din urmă s-a întâmplat, telefonul din partea Academiei suedeze l-a prins pe Fosse în timp ce conducea către Frekhaug, un sat de pe coasta de vest a Norvegiei, unde are o casă.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Jon Fosse s-a născut în Haugesund și a crescut în Strandebarm. La șapte ani a avut un accident grav, iar experiența de a fi aproape de moarte i-a influențat semnificativ scrisul la vârsta adultă. A început să scrie în jurul vârstei de 12 ani, deși a spus că nu era foarte preocupat de cărți. În adolescență, Fosse a vrut să devină chitarist rock, dar, după ce a renunțat la ambițiile muzicale, a început să dedice mai mult timp scrisului.

Romanul său de debut, Raudt, svart (Roșu, Negru, netradus la noi), a fost publicat în 1983 și a fost influențat de scriitorul nynorsk Tarjei Vesaas.

Soția sa este slovacă, iar Fosse petrece o parte din timp în Austria. Se află la a treia căsătorie, care a avut loc în 2011, și tot din aceeași perioadă s-a alăturat Bisericii Catolice (trecerea la catolicism este, de asemenea, o temă care se regăsește în romanul Numele celălalt. Septologie I-II), deși anterior s-a declarat ateu. A fost internat într-un centru de reabilitare în urma problemelor legate de consumul de alcool.

De ce nu e un autor popular?

Autor a 40 de piese de teatru, romane, povestiri, cărți pentru copii, poezie și eseuri, Jon Fosse e un scriitor celebru în Norvegia și tradus în alte țări, dar nu este atât de cunoscut la nivel mondial de către cititorii obișnuiți, iar România nu face excepție.

O explicație pentru lipsa lui de popularitate poate să vină din declarația lui Edmund Austigard, director executiv al editurii lui Fosse, care a spus că autorul însuși și-a descris opera ca literatură care se scrie și se citește lent. „Nu este un tip de literatură pe care o aduci la plajă și o citești într-o oră sau două. Este un tip de literatură… care te invită într-o lume unică și te face să stai acolo o vreme”, a spus Austigard.

În plus, autorul scrie în nynorsk sau norvegiana nouă, una din cele două forme standardizate ale limbii norvegiene, folosită ca limbă principală în scris de circa 10-15% din populația Norvegiei, mai cu seamă de către oamenii din vestul rural al țării.

Primul roman al lui Fosse, Roșu, negru, a fost publicat în 1983, dar nu a fost tradus în română. Piesa sa de teatru de debut, Cineva are să vină, publicată inițial în 1992, a fost însă tradusă și la noi.

De ce să citești Jon Fosse

Cu siguranță, a fi laureat al Premiului Nobel îi va aduce lui Jon Fosse recunoașterea meritată la nivel mondial. Ne așteptăm ca editurile românești să-i acorde o atenție mai mare și să traducă și alte romane de-ale sale.

Scriitorul Karl Ove Knausgaard, mult mai tradus în România, care l-a avut pe Fosse ca profesor de scriere creativă, spune că Fosse e cel care l-a îndepărtat de poezie și l-a dus către proză, potrivit NYTimes. Într-un eseu din 2019 despre opera lui Fosse, Knausgaard a descris diferența dintre eseurile și ficțiunea lui Fosse, spunând că, în timp ce eseurile stau în afara artei și se uită la ea, cercetând și investigând, întrebându-se cu privire la natura ei, ficțiunea lui Fosse, în loc să privească din exterior, se uită din interior la lume și la cititor.

Editorul lui Jon Fosse a declarat recent că proza lentă a lui Fosse ar putea fi „exact ceea ce avem nevoie și ceea ce caută oamenii” într-o lume frenetică, cum este cea în care trăim: „Nașterea, dragostea, moartea. E vorba despre ce înseamnă să fii om”.

Premiul Nobel pentru Literatură a fost câștigat în 2022 de scriitoarea franceză Annie Ernaux „pentru curajul și acuitatea clinică cu care ea descoperă rădăcinile, îndepărtările și reținerile memoriei personale”. Opera ei literară este în esență autobiografică. Până acum, în limba română nu au fost publicate decât volumele Pasiune simplă. Locul și Paradoxul fotografiei, în colaborare cu Marc Marie.

Les Années (Anii) este cea mai cunoscută carte a ei. Romanul oscilează între descrieri de fotografii care ilustrează pe autoare, realizate între 1941 și 2006, și un tablou al perioadei în care aceste fotografii au fost realizate, prin intermediul amintirilor gravate în mintea autorului, alese pentru relevanța lor sociologică.

Alți 5 autori care au câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în ultimii ani și câte o carte de-a fiecăruia

2021 – Abdulrazak Gurnah, Marea Britanie

Abdulrazak Gurnah este un autor tanzanian, originar din Tanzania, care trăiește în Marea Britanie și scrie în limba engleză. Nobelul pentru Literatură i-a fost acordat pentru „abordarea fără compromisuri şi plină de compasiune a efectelor colonialismului şi a destinului refugiaţilor în prăpastia dintre culturi şi continente”, după cum a motivat Academia Suedeză.

În 2022, au fost traduse în limba română mai multe dintre cărțile sale. Dintre acestea, Paradis spune povestea unui băiat, Yusuf, care a trăit în Tanzania la începutul secolului al XX-lea. Când e anunțat că trebuie să plece departe de casă, împreună cu unchiul Aziz, nu întreabă nici de ce, nici când se va întoarce, primește vestea cu seninătate. De fapt, „unchiul” e un negustor căruia Yusuf i-a fost încredințat drept zălog pentru datoriile tatălui lui.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2020 – Louise Glück, SUA

Louise Glück, poetă și eseistă americană, a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 2020, pentru „vocea sa poetică caracteristică, care, cu frumusețea sa austeră, face universală existența individual”.

În România, de-abia în 2021 a fost tradusă una dintre cărțile ei, Noapte credincioasă și virtuoasă, care este o colecție de poezii.

2019 – Peter Handke, Austria

Premiul Nobel pentru Literatură pentru 2019 s-a acordat autorului austriac Peter Handke „pentru o operă influentă, care, cu ingeniozitate lingvistică, a explorat periferia și specificitatea experienței umane”.

În limba română, puteți citi Într-o noapte întunecată ies din casa mea liniștită, despre un farmacist dintr-un orășel din Austria, căruia îi plac ciupercile sălbatice halucinogene și care pornește într-o lungă călătorie cu mașina, alături de doi companioni accidentali: un poet care nu mai scrie și un fost campion olimpic la schi.

2018 – Olga Tokarczuk (decernat în 2019), Polonia

Premiul Nobel pentru Literatură pentru 2018 s-a acordat în 2019 autoarei poloneze Olga Tokarczuk „pentru o imaginație narativă, care, cu pasiune enciclopedică, reprezintă trecerea granițelor drept formă de viață”.

Cel mai cunoscut roman al său, Rătăcitorii, e compus din mai multe note de călătorie, întrerupte de tot felul de note care, aparent, nu au vreo legătură cu subiectul. Totuși, firul narativ te plimbă de la un anatomist olandez din secolul al XII-lea care descoperă tendonul lui Ahile secţionîndu-şi propriul picior amputat la o femeie care trebuie să se întoarcă în Polonia natală ca să-şi otrăvească iubitul din adolescenţă și multe alte personaje și întâmplări. Toate sunt legate unele de altele și vorbesc, într-un mod oarecum bizar, despre ce înseamnă viața nomadă, ce înseamnă un trup în continuă mişcare atât în spaţiu, cât şi în timp.

2017 – Kazuo Ishiguro, Marea Britanie

În 2017, laureatul premiului Nobel pentru literatură a fost scriitorul britanic de origine japoneză Kazuo Ishiguro. El a fost ales „pentru romanele sale de mare forță emoțională care dezvăluie abisul de dincolo de sentimentul nostru iluzoriu de conectare cu lumea”, anunța la acea vreme Academia suedeză din Stockholm.

Toate romanele sale au fost traduse în limba română: Amintirea palidă a munților, Un artist al lumii trecătoare, Rămășițele zilei, Nemângâiații, Pe când eram orfani, Să nu mă părăsești, Uriașul îngropat și Klara și Soarele, precum și cartea de nuvele Nocturne. Cinci povești despre muzică și amurg.

Să nu mă părăsești este unul dintre cele mai apreciate romane al lui Ishiguro, nominalizat la Booker Prize, National Book Critic Circle Award și Arthur C. Clarke Award. Dacă nu ar ști cum și pentru ce au fost aduși pe lume, Kathy, Ruth și Tommy ar fi ca niște tineri oarecare, preocupați de poezie, filme, cărți, iubire și sex. Niște tineri atenți în mod special la sănătatea lor, niște tineri care trăiesc într-o școală și pe care nu-i vizitează niciun părinte. Dar care e rostul pentru care niște ființe clonate pentru a dona organe, a căror existență este limitată și dependentă de un număr de “donări”, care este, așadar, rostul ca aceste ființe să se îndrăgostească, să le placă muzica, să călătorească sau să întâlnească oameni?