„Suntem profund de întristați să aflăm despre moartea prematură a lui Ryū Murakami, care și-a dedicat cariera publicării neîntrerupte a unor opere șocante, adresate unui public tânăr”, a transmis editura Gentosha într-un comunicat, potrivit Japantimes.co.jp.

„Ne rugăm pentru odihna sufletului lui Murakami, care a străbătut viața în mare viteză, în fruntea unei epoci”, a mai transmis editura Gentosha.

Opera lui Ryū Murakami s-a remarcat prin abordarea directă a unor teme precum violența, sexualitatea, drogurile și dezorientarea tinerilor. Personajele lui se confruntă adesea cu singurătatea, cu propriile obsesii și cu o societate în care aparențele ascund realități mult mai dure.

3 cărți de Ryū Murakami pe care merită să le citești

1. Albastru nemărginit, aproape transparent

Printre cele mai cunoscute cărți ale lui Ryū Murakami se numără romanul de debut, Albastru nemărginit, aproape transparent, publicat în 1976. Cartea prezintă degradarea morală a unor tineri prinși într-o lume dominată de droguri și sex și i-a adus autorului unul dintre cele mai prestigioase premii literare din Japonia, Premiul Akutagawa.

Dincolo de excesele pe care le trăiesc tinerii în apropierea unei baze militare americane din Japonia, petrecându-și timpul între petreceri, droguri, relații sexuale și experiențe extreme, romanul surprinde sentimentul de gol interior al unor personaje care par incapabile să găsească un sens în propriile vieți. Relațiile lor sunt fragile, iar libertatea pe care o caută se transformă adesea într-o formă de autodistrugere.

Romanul l-a consacrat pe Ryu Murakami drept una dintre vocile distincte ale literaturii japoneze contemporane. Dacă te interesează poveștile despre tinerețe, rebeliune și alienare, fără idealizări și fără răspunsuri simple, atunci acest roman e potrivit.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

2. În supa miso

Dacă preferi thrillerele psihologice, În supa miso este una dintre cele mai cunoscute cărți de Ryū Murakami pe care merită să le citești.

Personajul principal, Kenji, e un tânăr japonez care lucrează ca ghid pentru turiștii străini interesați de viața de noapte din Tokyo. Într-o seară, acceptă să-l însoțească pe Frank, un american al cărui comportament începe să-i trezească suspiciuni. Cei doi explorează cartierele de plăceri ale orașului, iar Kenji ajunge să se întrebe dacă Frank este cu adevărat cine pretinde că este.

Un job aparent obișnuit se transformă într-o experiență tot mai neliniștitoare. Pe lângă suspans, romanul construiește o imagine întunecată a metropolei japoneze, unde luminile strălucitoare ale vieții de noapte ascund singurătate, exploatare și violență.

3. Copii de aruncat

Publicat în 1980, Copii de aruncat pornește de la un fenomen real care a șocat Japonia la începutul anilor 1970: abandonarea unor nou-născuți în dulapurile automate pentru bagaje din gări. Inspirat de aceste cazuri, Ryū Murakami a imaginat povestea a doi băieți care supraviețuiesc abandonului și încearcă să-și găsească locul într-o lume care i-a respins încă de la naștere.

Romanul explorează furia, marginalizarea și nevoia de apartenență, arătând totodată și felul în care experiențele din copilărie pot să influențeze profund identitatea și alegerile unui om.

Cărțile lui Ryū Murakami nu sunt neapărat lecturi confortabile, dar tocmai acesta este unul dintre motivele pentru care rămân memorabile. Scriitorul a explorat aspecte incomode ale vieții moderne, de la violență și singurătate până la traumă și dezorientarea tinerilor, fără să încerce să îndulcească realitatea.

Dacă încă nu ai citit Ryū Murakami, dar ți-au plăcut Chuck Palahniuk, autorul romanului Fight Club, sau Bret Easton Ellis, cunoscut pentru American Psycho, e o probabilitate destul de mare să apreciezi și acest scriitor. Deși fiecare are un stil distinct, toți trei scriu despre alienare, excese și contradicțiile societății moderne.

Opera lui Ryū Murakami e o invitație de a privi dincolo de aparențe și de a descoperi povești care pun întrebări incomode despre oameni și societatea în care trăiesc.

Când se apropie decernarea Nobelului pentru Literatură, casele de pariuri stabilesc cote pentru scriitorii considerați posibili câștigători. Cu cât cota este mai mică, cu atât piața îi consideră șansele mai mari. Aceste cote nu reprezintă însă predicții oficiale ale Academiei Suedeze, ci pur și simplu reflectă pariurile și interesul publicului. Cotele se pot schimba rapid.

Câștigătorul Nobelului pentru Literatură e dificil de anticipat, pentru că decizia aparține Academiei Suedeze, iar procesul este în mare parte secret. Comitetul Nobel pentru Literatură analizează candidaturile și este ajutat de experți, iar informațiile despre nominalizări și deliberări sunt păstrate secrete timp de 50 de ani.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

Istoria arată că pariurile pot da indicii, dar nu oferă certitudini. În 2024, de exemplu, scriitoarea sud-coreeană Han Kang nici nu se afla printre principalele favorite înainte de a câștiga premiul.

Vorbim și noi despre favoroți, pornind de la cea mai actuală listă alcătuită de una dintre marile case de pariuri suedeze. Dar nu uita că, indiferent cine va câștiga, un câștig ar fi pentru tine să citești măcar unele dintre cărțile acestor mari autori.

Favoriții la Nobelul pentru Literatură 2026. Top 5

1. Can Xue, favorita momentului

Can Xue este scriitoarea care conduce în prezent piața de pariuri. Proza ei este experimentală, suprarealistă și foarte diferită de romanul realist tradițional.

De la ea poți să citești, cel puțin pentru început, Dragostea în noul mileniu. Romanul, pe care autoarea chineză îl numește autobiografic, e construit din povești despre iubire, dorință și relații. Realitatea se amestecă permanent cu visul și absurdul, iar cartea, care e una neobișnuită, cere cititorului să renunțe la așteptarea unei narațiuni clasice și să accepte o lume deliberat stranie.

2. Anne Carson, marea favorită din zona poeziei

Poeta canadiană Anne Carson ocupă locul al doilea în clasamentul casei de pariuri Betsson. Opera ei combină poezia, mitologia greacă, filosofia și literatura experimentală.

Autobiografia roșului e un volum tradus deja în română. Scrisă într-o formă hibridă, între poezie și roman, cartea este una dintre cele mai bune introduceri în stilul original al autoarei, care pornește de la mitul grecesc al lui Geryon și îl transformă într-o poveste modernă despre iubire, singurătate și maturizare.

3. Gerald Murnane, un favorit mai puțin cunoscut

Australianul Gerald Murnane este un autor mai puțin cunoscut publicului larg, dar foarte apreciat în lumea literară, de către cunoscători. Câmpiile e una dintre cărțile care îi definesc opera.

Romanul urmărește un tânăr regizor care ajunge într-o regiune vastă din Australia pentru a realiza un film despre proprietarii de terenuri și lumea lor. În locul unei povești tradiționale, Murnane construiește o meditație lentă și fascinantă despre memorie, peisaj, identitate și felul în care realitatea se transformă în artă.

4. Amitav Ghosh, marele nume al literaturii indiene

Scriitorul indian Amitav Ghosh este unul dintre candidații favoriți. Literatura lui combină istoria, colonialismul și schimbările sociale cu povești de mare amploare.

Primul volum al trilogiei Ibis, O mare de maci, este plasat în India și în Oceanul Indian, în perioada colonială, înaintea războaielor opiului. Ghosh aduce împreună personaje foarte diferite, indieni, britanici, muncitori și marinari, într-o amplă poveste despre comerț, migrație, colonialism și întâlnirea dintre culturi.

5. César Aira, apreciat pentru libertatea formei scrisului său

César Aira este unul dintre cei mai originali scriitori argentinieni contemporani, cunoscut pentru povești care schimbă rapid direcția și combină realitatea cu absurdul și fantasticul. Cărțile lui sunt, de regulă, scurte și construite în jurul imaginației și al surprizei.

O scenă din viața unui pictor călător urmărește călătoria pictorului german Johan Moritz Rugendas prin America de Sud și transformă experiențele acestuia într-o poveste despre artă, aventură și întâlnirea cu un spațiu exotic. E o carte potrivită prin acre să descoperi stilul neobișnuit și imprevizibil al lui Aira.

În clasamentele internaționale ale caselor de pariuri, Can Xue, Anne Carson și Gerald Murnane se află printre numele cel mai bine cotate.

Alte nume favorite la Nobelul pentru Literatură 2026 sunt mexicanca Cristina Rivera Garza și americanul Thomas Pynchon. Haruki Murakami și Mircea Cărtărescu sunt în continuare nume importante în speculațiile despre Nobel. Murakami este unul dintre favoriții „eterni”, în timp ce Mircea Cărtărescu este unul dintre autorii români cel mai des asociați cu premiul în presa internațională. Totuși, în clasamentul Betsson consultat pe 7 octombrie, Murakami este mult mai jos decât Can Xue, Carson sau Murnane.

Cotele se pot modifica până la anunțul de joi. Chiar dacă Nobelul rămâne unul dintre cele mai greu de anticipat premii literare, pariurile pot indica cine atrage atenția. Indiferent de anunțul oficial, cea mai bună strategie pe care o poți adopta e să le citești cărțile.

De multe ori nedreptățim literatura română nu doar în timpul școlii, ci și după ce terminăm. Pentru mulți dintre noi, autorii români rămân legați de comentarii literare, personaje de memorat, teme și lecturi pe care trebuia să le terminăm înainte de teze sau examene. Poate din acest motiv unii dintre noi rămânem cu resentimente și apoi, chiar dacă timpul trece, uităm să ne întoarcem la literatura română când am putea să o citim cu alți ochi.

Adevărul este însă că, dincolo de titlurile pe care le știm cu toții de la orele de română, avem o literatură surprinzător de variată și, uneori, mult mai actuală decât ne-am aștepta. Cărți despre iubire și obsesie, despre familie și singurătate, despre copilărie, memorie, comunism, libertate sau pur și simplu despre oameni care încearcă să-și găsească locul într-o lume complicată.

Am păstrat în listă și câteva cărți românești cunoscute și apreciate de generații întregi de cititori, dar am pus și unele care sunt cunoscute, cel puțin momentan, mai degrabă în cercurile pasionaților de literatură. Tocmai de aceea, merită să le (re)descoperim. Împreună, oferă o imagine ceva mai largă asupra literaturii române decât cea cu care ne-am obișnuit în anii de școală.

15 cărți românești pe care să le citești

1. Cel mai iubit dintre pământeni, de Marin Preda

Un roman despre iubire, libertate și supraviețuire într-o societate în care oamenii ajung să plătească scump pentru propriile convingeri. Marin Preda urmărește în această carte memorabilă destinul lui Victor Petrini, un profesor de filosofie a cărui viață este dată peste cap de relații complicate, dezamăgiri și, mai ales, de realitatea regimului comunist.

E impresionant să vezi cum slăbiciunile oamenilor, frica, puterea și compromisurile pot schimba destine.

Este o lectură intensă, uneori apăsătoare, dar care merită parcursă pentru întrebările pe care le lasă în urmă despre libertate, iubire și demnitate. Un roman important al literaturii române, care este relevant și astăzi.

2. Maitreyi, de Mircea Eliade

Chiar dacă se studiază în școală, credem că romanul lui Mircea Eliade depășește programa și că poate fi de interes pentru generații diferite. E povestea de iubire dintre Allan, un tânăr englez care lucrează în India, și Maitreyi, fiica inginerului Narendra Sen, în casa căruia Allan ajunge să locuiască. Întâlnirea dintre cei doi se transformă treptat într-o relație intensă, dar diferențele culturale, religioase și sociale fac ca iubirea lor să devină tot mai complicată. Ceea ce începe ca o apropiere curioasă se transformă într-o experiență care îl schimbă profund pe Allan.

3. Patul lui Procust, de Camil Petrescu

Patul lui Procust merită încercat, chiar dacă și acesta e un roman care se studiază în liceu. Camil Petrescu construiește o poveste complicată despre iubire, gelozie, orgoliu și relații care nu sunt niciodată atât de simple pe cât par la început. În centrul poveștii se află Fred Vasilescu și Emilia Răchitaru, iar cititorul e invitat să pună cap la cap informațiile pe care le află despre cei doi și să se întrebe cât din ceea ce află reprezintă adevărul și cât este doar perspectiva celui care povestește.

E o carte pentru o zi în care ai chef să citești mai atent și să te lași prins de psihologia personajelor.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

4. Nostalgia, de Mircea Cărtărescu

Nostalgia nu este o carte pe care să o citești în grabă. Volumul e format din proze scurte în care realitatea și visul se amestecă, iar Bucureștiul copilăriei și adolescenței capătă o atmosferă stranie, aproape hipnotică.

Personajele trec prin experiențe în care limitele dintre ceea ce se întâmplă în realitate și ceea ce se petrece în imaginație devin tot mai greu de trasat, pentru că Mircea Cărtărescu transformă copilăria, jocurile, dorințele și spațiile familiare într-o lume care pare, în același timp, pe cât de apropiată, pe atât de ireală.

5. Dimineață pierdută, de Gabriela Adameșteanu

Gabriela Adameșteanu construiește povestea unei întâlniri aparent obișnuite, între Vica Delcă, o femeie simplă și energică, și Ivona Scarlat, o bătrână provenită dintr-o familie înstărită, dar o întâlnire care deschide ușa către amintiri, relații de familie și fragmente din istoria unei lumi dispărute. Personajele rememorează oameni și întâmplări, iar trecutul se strecoară treptat în prezent.

Nu e o carte cu o acțiune spectaculoasă, ci despre oameni și despre felul în care o viață întreagă poate încăpea în conversații, amintiri și gesturi aparent banale.

6. Cartea șoaptelor, de Varujan Vosganian

Cartea șoaptelor pornește de la memoria familială a lui Varujan Vosganian și din poveștile pe care autorul le-a auzit în copilărie de la membrii comunității armene, însă nu este o autobiografie propriu-zisă.

În copilărie, Varujan îi ascultă pe adulții din familia lui și din comunitatea armeană din care face parte povestind despre oameni și locuri pe care nu le-a cunoscut niciodată. Bunicul Garabet și ceilalți bătrâni poartă în memorie povești despre rude dispărute, despre Armenia și despre întâmplări despre care se vorbește de cele mai multe ori în șoaptă, ca și cum simplul fapt că le-ar rosti ar putea să readucă la viață trecutul.

Mai târziu, memoria comunității armenești se întâlnește și cu istoria României comuniste, cu frica, persecuția și pierderea libertății. Astfel, ceea ce începe ca o copilărie petrecută printre poveștile bunicilor devine o călătorie prin memoria unei întregi comunități.

7. Viața începe vineri, de Ioana Pârvulescu

Bucureștiul anului 1897. Un grup de personaje care par venite dintr-o altă epocă. Un bărbat găsit inconștient, un jurnalist curios, personaje misterioase și o serie de întâmplări neobișnuite dau naștere unei povești care combină atmosfera istorică și misterul.

Ioana Pârvulescu reconstruiește cu multă atenție Bucureștiul de la sfârșitul secolului al XIX-lea, de la haine și obiceiuri până la felul în care oamenii își petreceau timpul și priveau lumea.

8. Interior zero, de Lavinia Braniște

Lăsăm trecutul în urmă și ajungem în România contemporană. Cristina lucrează pentru o firmă de construcții, are o viață profesională care nu o împlinește. În același timp, încearcă să se descurce cu relații complicate, bani, chirie și nesiguranțe de tot felul.

Lavinia Braniște e o autoare care vorbește despre viața de adult fără să o romantizeze. Personajul principal din acest volum e vulnerabil, uneori ironic, alteori frustrat, iar tocmai această sinceritate face romanul atât de ușor de citit.

9. Cimitirul, de Adrian Teleșpan

Adrian Teleșpan a spus explicit despre Cimitirul că este „un roman autobiografic fictiv”, deci personajul principal, Adrian Green, nu trebuie confundat cu autorul.

Povestea urmărește un tânăr gay care pleacă din România și ajunge să lucreze în Londra, iar experiențele lui devin punctul de plecare pentru o explorare a sexualității, singurătății, relațiilor și vieții departe de casă. Teleșpan nu încearcă să îndulcească lucrurile și tocmai această sinceritate i-a adus un public numeros.

10. Exuvii, de Simona Popescu

Ce se întâmplă cu toate versiunile noastre de până acum? Copilul care am fost, adolescentul care am fost, adultul care am devenit? Simona Popescu pornește de aici și reconstruiește lumea copilăriei și adolescenței prin fragmente de memorie, senzații, întâmplări și oameni care au contribuit la formarea unei identități. Titlul însuși trimite la ideea de „învelișuri” abandonate pe măsură ce ne transformăm.

E o carte excelentă, mai ales dacă ai chef de o lectură care te face să te gândești la propria copilărie și la omul care ai fost înainte să devii adult.

11. Pânza de păianjen, de Cella Serghi

Cella Serghi construiește un roman foarte intim, în care sentimentele și amintirile personajului sunt cel puțin la fel de importante ca acțiunea propriu-zisă, iar Bucureștiul și atmosfera interbelică completează povestea.

Diana e o tânără sensibilă și visătoare, care încearcă să-și găsească locul într-o lume în care iubirea, familia și convențiile sociale îi influențează alegerile. Se îndrăgostește de Mihai, însă relația lor este complicată de diferențele sociale și de nesiguranțele fiecăruia. În același timp, în viața ei apare Alexandru, un bărbat mai matur, care îi oferă o altă perspectivă asupra iubirii și a vieții.

Pânza de păianjen este o carte mai veche, dar care te poate surprinde plăcut.

12. Groapa, de Eugen Barbu

Eugen Barbu coboară în lumea mahalalei bucureștene și urmărește destinele oamenilor care trăiesc într-un univers dur, sărac și violent arătându-ne toate acestea prin personaje foarte diferite, fiecare cu propriile ambiții, frici și slăbiciuni.

În loc să idealizeze trecutul, acest roman îl arată în toată brutalitatea lui, cu conflicte sociale, relații complicate și oameni – cârciumari, hoți, prostituate, negustori și muncitori – care încearcă să supraviețuiască într-o lume dificilă.

E un roman pentru cei care vor să descopere o altă față a Bucureștiului și a literaturii române din secolul trecut.

13. Zenobia, de Gellu Naum

Totuși, dacă vrei să ieși complet din realism, Zenobia e una dintre cărțile românești care fac asta fără doar și poate.

Gellu Naum face asta poate mai bine decât orice alt autor român: construiește o lume în care realitatea este permanent traversată de vis, absurd și suprarealism. Relația dintre narator și Zenobia devine centrul unei călătorii în care lucrurile nu funcționează după regulile obișnuite.

Ai grijă însă, nu este o carte pentru citit în fugă. Din contră.

14. Sexagenara și tânărul, de Nora Iuga

Deși de obicei scrie poeme, de data aceasta Nora Iuga a scris un roman poetic despre întâlnirea dintre două generații, despre dorință, singurătate, vârstă și libertatea de a privi viața dincolo de convențiile obișnuite.

Personajul feminin central, o femeie ajunsă la vârsta de șaizeci de ani, se află într-o relație neobișnuită cu un tânăr, iar romanul explorează cu multă sinceritate și ironie ceea ce se întâmplă atunci când dorințele personale nu mai vor să respecte regulile impuse de ceilalți.

O carte care nu se teme să vorbească despre îmbătrânire, sexualitate și libertate într-un mod direct și surprinzător.

15. Iona, de Marin Sorescu

Deși este o piesă de teatru, nu un roman, credem că Iona merită să-și găsească locul într-o listă de cărți românești care merită citite. Marin Sorescu pornește de la mitul biblic al lui Iona, înghițit de pește, și îl transformă într-o poveste despre singurătate, libertate și căutarea unui sens.

Personajul se trezește captiv în burta peștelui și încearcă să găsească o cale de ieșire, dar aventura lui devine treptat o meditație asupra condiției umane.

Unele dintre cărțile de mai sus sunt mai ușor de citit, altele cer ceva mai multă răbdare. Unele ne duc în Bucureștiul de altădată, altele în copilărie, în lumea comunismului sau într-un univers în care realitatea și imaginația se amestecă. Tocmai diversitatea din literatura română ne face să ne gândim că merită să-i acordăm atenție, de data asta alegând cartea după alte criterii decât programa școlară.

Duminicile au ceva aparte atunci când nu încercăm să le umplem cu tot ce n-am reușit să facem în timpul săptămânii. Nu trebuie să fie zile spectaculoase, productive sau planificate din oră în oră. E suficient să fie tihnite.

După zilele aglomerate, în care trecem de la una la alta și avem impresia că suntem mereu cu un pas în urmă, weekendul poate deveni un mic spațiu de respiro, dacă ne și dăm voie să nu-l umplem cu tot felul de activități. O plimbare fără destinație, un mic dejun luat târziu, câteva pagini citite în liniște sau o după-amiază în care nu se întâmplă nimic important pot să facă mai mult decât ne imaginăm pentru felul în care ne simțim.

Unele cărți ne obligă oarecum, într-un fel discret, să reducem viteza. Te așezi, deschizi cartea și accepți să rămâi cu ea pentru o vreme. Nu mai trebuie să răspunzi imediat la mesaje, să bifezi ceva sau să ajungi în cine știe ce loc. Prin urmare, cititul poate să devină parte din ritualul unei astfel de zile de duminică.

9 cărți pentru duminici liniștite, citite fără grabă

1. Siddhartha, de Hermann Hesse

Siddhartha este fiul unui preot brahman din India care simte că învățăturile pe care le primește nu îi sunt suficiente, așa că pornește într-o căutare personală a sensului. În drumul lui, trece prin experiențe foarte diferite, de la asceză și căutare spirituală până la iubire, bogăție și dezamăgire, încercând să înțeleagă propria existență.

Cartea lui Hermann Hesse e una pe care simți nevoia să o citești lent, se potrivește unei duminici în care ai chef să încetinești și să stai mai mult timp asupra unor idei. E o carte despre răbdarea de a parcurge un drum inițiatic în propriul ritm.

2. O viață imposibilă, de Matt Haig

În romanul lui Matt Haig, o profesoară ieșită la pensie primește o moștenire care o va face să pornească spre o insulă din Mediterana. Călătoria devine mai mult decât o simplă plecare, devine un prilej prin care ea redescoperă locul, natura, oamenii și posibilitatea unui nou început. Dar cartea nu e numai despre asta, pentru că, în timpul unei scufundări, ea întâlnește o formă misterioasă de lumină albastră, după care începe să aibă puteri neobișnuite, printre care capacitatea de a citi gândurile și de a mișca obiecte fără să le atingă.

E genul de poveste care te poate face să visezi la o casă undeva departe, la o zi fără program și la un timp în care nu trebuie să te grăbești nicăieri.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

3. Povești din cafenea, de Toshikazu Kawaguchi

Toshikazu Kawaguchi a scris o continuare a bestsellerului Până nu se răcește cafeaua. Dacă nu ai citit-o, poți începe cu ea. Dar poți începe și direct cu acest volum.

Imaginează-ți o cafenea mică din Tokyo în care există o regulă neobișnuită: poți reveni în trecut, însă doar pentru o perioadă foarte scurtă și fără să poți schimba ceea ce s-a întâmplat. În jurul acestei posibilități se construiesc povești despre oameni care au rămas cu lucruri nespuse, despărțiri, regrete și dorința de a mai avea o singură conversație.

Cartea are ceva din atmosfera unei cafenele într-o după-amiază ploioasă. Se citește cu pauze, cu gândul dus uneori în altă parte și, poate, cu o cafea alături. Dintre toate cărțile pentru duminici liniștite, aceasta pare aproape să vină cu propriul ei ritual de lectură.

4. Piranesi, de Susanna Clarke

Piranesi trăiește într-un loc misterios numit Casa, un labirint nesfârșit de săli, statui, maree și spații inundate. În lumea lui pare să existe un singur alt om, „Celălalt”, alături de care încearcă să descopere un presupus secret ascuns în Casa. Pe măsură ce citește propriile jurnale și găsește indicii care nu se potrivesc cu amintirile lui, Piranesi începe să pună sub semnul întrebării tot ceea ce credea că știe.

Cartea Susannei Clarke e stranie și hipnotică, cere puțină răbdare și atenție, motiv pentru care poate fi o alegere bună pentru o duminică în care vrei să te desprinzi complet de realitatea de zi cu zi și să intri într-un spațiu în care timpul pare să funcționeze după alte reguli.

5. Eleganța ariciului, de Muriel Barbery

Renée, portăreasa unei clădiri elegante din Paris, și Paloma, o adolescentă inteligentă care privește cu scepticism lumea adulților din jurul ei ascund niște vieți interioare mult mai bogate decât lasă să se vadă. Întâlnirea lor cu Kakuro Ozu, un nou locatar japonez, le schimbă amândurora perspectiva asupra vieții și le arată că, dincolo de aparențe, oamenii pot ascunde lumi interioare surprinzător de bogate.

Romanul vorbește despre cărți, artă, muzică, singurătate și întâlnirile care pot schimba discret o viață. Este o carte potrivită pentru cei care cred că lucrurile importante nu sunt întotdeauna și cele mai zgomotoase.

6. Simetria dorințelor, de Eshkol Nevo

Patru prieteni israelieni își petrec împreună o vacanță în Cipru, unde, înainte de Campionatul Mondial de fotbal din 1998, își notează fiecare câte trei dorințe pe care vor să le împlinească în următorii patru ani. După această promisiune care pare o glumă, povestea urmărește viețile lor, relațiile amoroase, carierele și schimbările prin care trec, plus felul cum dorințele pe care le aveau la început ajung să intre în conflict cu realitatea și să le testeze prietenia.

Cartea lui Eshkol Nevo te face să te gândești la propriile relații și la lucrurile pe care ți le-ai dorit cândva. Merge bine cu o zi calmă în care ai timp să te gândești și la propriile tale dorințe.

7. Femei la graniță. Ce ne scriem când nu ne citește nimeni, de Alexandra Rusu și Maria Tănăsescu

O carte care s-a născut dintr-un schimb real de mesaje între cele două autoare, început în perioada pandemiei, când întâlnirile față în față deveniseră cel puțin dificile. Treptat, conversațiile lor s-au transformat într-un proiect literar construit din scrisori, fragmente autobiografice și ficțiune.

În paginile cărții apar lucruri aparent foarte diferite, familie, iubire, frică, mâncare, război, vacanțe, amintiri, dar și o prietenie care se construiește prin scris. Femei la graniță e o carte care poate fi citită ca o conversație la care ai fost invitat să iei parte, iar tocmai această apropiere o face potrivită pentru o zi în care vrei să stai mai mult cu tine.

8. Arta de a călători, de Alain de Botton

Alain de Botton pornește de la o întrebare simplă: de ce ne imaginăm că o călătorie ne va schimba viața și de ce, uneori, dezamăgirea apare imediat ce ajungem la destinație? Cartea urmărește experiența călătoriei înainte, în timpul și după plecare și vorbește, de fapt, despre felul în care privim lumea.

E o alegere frumoasă pentru o duminică în care nu pleci nicăieri. Poți călători prin intermediul unei cărți, atât timp cât înveți să privești altfel o cameră, un peisaj, o stradă sau chiar propria rutină. Câteodată, ca să încetinim ritmul, nu avem nevoie de o destinație nouă, ci doar de o privire nouă asupra locului în care suntem.

9. Eseuri de duminică, de Constantin Noica

Titlul explică totul. Volumul lui Constantin Noica reunește 33 de eseuri duminicale, accesibile ca scriitură și cu teme variate, care pornesc de la subiecte aparent banale și ajung la teme filosofice mai dificile. Multe dintre ele au fost scrise în anii ’30–’40 și au fost adresate unui public larg.

Este, poate, cartea care surprinde cel mai bine ideea din titlul acestui articol: să citești fără grabă, să te oprești după câteva pagini și să lași o idee să-și vadă de drum prin minte. Nu e o carte pe care trebuie să o termini într-o zi, poți să o deschizi la orice pagină și să-i acorzi duminicii câteva minute de reflecție.

O duminică bună nu trebuie să fie plină. Asta ne învață aceste cărți, fiecare în felul ei. Că nu orice moment liber trebuie umplut și că, măcar pentru câteva ore, nu trebuie să ajungem nicăieri.

Așa că, dacă următoarea duminică te găsește cu programul gol, nu te grăbi să-l umpli. Alege o carte, fă-ți cafeaua sau ceaiul preferat, așază-te cât mai comod și citește. Restul poate să mai aștepte puțin.

Unele cărți te fac să crezi că ai înțeles povestea și că știi la ce să te aștepți, dar te trezești, câteva capitole mai târziu, că te-ai înșelat.

Thrillerele cu răsturnări de situație sunt, pentru cititorii care apreciază genul, printre cele mai satisfăcătoare, tocmai pentru că nu îți oferă totul pe tavă. Primești indicii, îți faci teorii, suspectezi anumite personaje și încerci să descoperi adevărul înainte să ți se dezvăluie. Iar când crezi că ai rezolvat misterul, povestea își schimbă direcția.

Am adunat mai jos 10 thrillere psihologice și polițiste care merită citite, dacă îți plac secretele, personajele greu de descifrat și momentele în care te oprești din citit ca să te întrebi cum de n-ai anticipat unele lucruri. Fără spoilere. Pentru că unele finaluri trebuie descoperite, nu povestite.

9 thrillere cu final imprevizibil

1. Pacienta tăcută, de Alex Michaelides

Alicia Berenson este o pictoriță celebră. Viața ei pare perfectă până în seara în care soțul este găsit împușcat, iar ea devine principala suspectă. Ceea ce face cazul atât de misterios este faptul că femeia nu oferă nicio explicație. Nu se apără, nu povestește ce s-a întâmplat. Nimic. Pur și simplu tace.

Un psihoterapeut hotărât să afle adevărul începe să investigheze trecutul ei și să descopere ce se ascunde în spatele tăcerii.

Cartea lui Alex Michaelides e una care cere atenție la detalii și răbdare. Dacă presupui prea repede că ai înțeles situația, s-ar putea să mergi pe un fir greșit.

2. Fata dispărută, de Gillian Flynn

În dimineața aniversării căsătoriei lor, Amy dispare. Soțul ei, Nick, devine rapid centrul atenției și, inevitabil, unul dintre principalii suspecți. Pe măsură ce ancheta avansează, ies la iveală detalii despre căsnicia celor doi. Numai că fiecare informație nouă ridică alte și alte întrebări.

Gillian Flynn construiește povestea în jurul aparențelor, al manipulării și al felului în care două persoane pot spune povești complet diferite despre aceeași relație. Pentru că, la fel ca în viață, există diferențe de perspectivă. Iar asta complică totul.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

3. Înainte să adorm, de S. J. Watson

Christine se trezește în fiecare dimineață fără să știe cine este, unde se află sau cum a ajuns acolo. Pur și simplu, în memoria ei nu se stochează evenimentele recente, iar viața trebuie reconstruită zi după zi. Așa că încearcă să pună cap la cap fragmentele trecutului cu ajutorul unor notițe pe care începe să le lase pentru propria persoană. Pare simplu, dar nu e. Pentru că, dacă nu-ți poți aminti ce s-a întâmplat ieri, cum poți să știi în cine să ai încredere?

Romanul lui S. J. Watson creează foarte bine sentimentul de nesiguranță și te face să privești fiecare informație cu suspiciune.

4. Soția dintre noi, de Greer Hendricks și Sarah Pekkanen

La început, pare simplu. O femeie este preocupată de noua soție a fostului ei soț. Pare geloasă, poate chiar obsedată, iar cititorul începe rapid să-și formeze o explicație. Doar am mai văzut asta, poate chiar în viața reală. Deci avem impresia că știm la ce să ne așteptăm.

Doar că autorii, Greer Hendricks și Sarah Pekkanen, se joacă intenționat cu aceste presupuneri. Povestea e construită în așa fel încât să te facă să crezi că ai înțeles cine este victima, cine e vinovatul și care este adevărata problemă. Apoi, totul se modifică.

5. În spatele ușilor închise, de B. A. Paris

Jack și Grace par să aibă o căsnicie perfectă. El e atent, elegant și fermecător. Ea e soția impecabilă. Casa lor e frumoasă și viața lor pare ideală, iar cei din jur nu au niciun motiv să creadă că există o problemă. Dar aparențele pot fi înșelătoare. În spatele ușilor închise se află o realitate pe care nimeni din exterior nu o vede.

B. A. Paris a scris un thriller psihologic cu un ritm rapid, în care tensiunea crește și ai mereu sentimentul că ceva profund greșit se află chiar în fața ta, doar că nu știi ce.

6. Fata din tren, de Paula Hawkins

În fiecare zi, Rachel călătorește cu trenul și privește aceleași case de la geam. Una îi atrage în mod special atenția, așa că începe să-și imagineze viața oamenilor care locuiesc acolo și, pentru câteva momente, are impresia că îi cunoaște. Le dă și nume. După un timp, femeia pe care o urmărea de la distanță dispare.

Rachel s-ar putea să fi văzut ceva important. Sau poate că memoria ei nu este atât de sigură pe cât și-ar dori. Dacă îți place să construiești teorii în timp ce citești, romanul Paulei Hawkins poate fi potrivit, pentru că îmbină misterul cu perspectiva unei protagoniste care nu e mereu sigură de propriile amintiri.

7. În ape adânci, de Paula Hawkins

În ape adânci e un thriller psihologic construit în jurul unui mister care se adâncește cu fiecare pagină. După ce Nel Abbott este găsită moartă în râul din apropierea orașului, sora ei, Jules, se întoarce în locul pe care îl asociază cu amintiri dureroase ca să afle ce s-a întâmplat.

Autoarea pune accent pe secretele personajelor și pe perspectivele lor diferite, iar adevărul este dezvăluit treptat. Atmosfera romanului e apăsătoare, iar râul devine aproape un personaj în sine, legat de povești vechi și tragedii din comunitate.

8. Secretara, de Renée Knight

Christine este o femeie discretă, care își găsește un loc de muncă drept secretară personală pentru Nina, o femeie de afaceri bogată, elegantă și foarte influentă. La început, e impresionată de noua ei șefă și de stilul de viață pe care aceasta îl duce. Între cele două se dezvoltă o relație profesională foarte apropiată, iar Christine ajunge să-i cunoască treptat obiceiurile, problemele și secretele. Pe măsură ce timpul trece, însă, Christine începe să observe că Nina nu e chiar persoana pe care o credea și relația dintre cele două femei capătă o cu totul altă dimensiune.

9. Soția perfectă, de J. P. Delaney

În romanul lui J. P. Delaney, relațiile dintre personaje sunt construite în jurul identității, controlului și ideii de perfecțiune.

După un accident, Abbie se trezește fără amintiri și trebuie să afle cine este și ce s-a întâmplat cu ea. Soțul ei îi oferă toate răspunsurile, dar, pe măsură ce începe să-și reconstruiască trecutul, Abbie descoperă că viața ei aparent perfectă ascunde secrete tulburătoare.

Prin urmare, dacă ai impresia că ai devenit prea bun la ghicit finalurile cărților, s-ar putea ca una dintre cele de mai sus să-ți demonstreze contrariul. Alege următorul thriller, fă-ți un ceai și pregătește-te pentru câteva ore în care va fi greu să lași cartea din mână.

Alegerile noastre de lectură se pot schimba odată cu anotimpurile, iar asta nu este doar o impresie. Se vorbește destul de mult despre un așa-numit „efect sezonier” în ceea ce privește comportamentul cititorilor atunci când își aleg lecturile. Cititul poate să urmeze ritmul anului: vara să fie asociat mai degrabă cu lecturi de vacanță, în timp ce toamna poate face cititorii să prefere povești mai întunecate sau mai melancolice.

Chiar dacă, poate, acest efect nu apare imediat ce întrăm în septembrie, pentru că zilele sunt încă lungi și luminoase și avem mai multe motive să ieșim din casă, să călătorim sau pur și simplu să stăm afară, treptat, când lumina scade și serile se lungesc, cartea începe să devină din nou o companie foarte bună. Un studiu despre timpul petrecut de copii în diferite condiții de lumină a demonstrat, de exemplu, că aceștia citeau mai puțin atunci când aveau parte de mai mult soare. Și nu e exclus să fie la fel și pentru adulți.

Dar, dincolo de studii, știm cu toții sentimentul. Prima zi în care pleci de acasă cu geaca pe tine, prima ploaie mai serioasă, frunzele care încep să se îngălbenească și serile în care nu mai simți nevoia să fii nicăieri. Toamna ne schimbă puțin ritmul, iar asta se vede și în felul în care alegem să citim. Parcă avem din nou răbdare pentru romane mai dense, pentru povești melancolice, pentru mister, magie sau personaje care trec prin tot felul de crize existențiale.

Așa că, dacă după o vară de lecturi luminoase simți că ai nevoie de altceva, avem câteva sugestii. Nu sunt neapărat cărți „despre toamnă”, ci mai degrabă cărți care au ceva din starea acestui anotimp: puțină melancolie, puțin mister, câteva secrete și multă atmosferă.

7 cărți de citit toamna asta

1. Casa de la marginea nopții, de Catherine Banner

Dacă ai chef de o poveste amplă, în care timpul trece peste personaje și peste locuri, cartea lui Catherine Banner este o alegere foarte bună pentru toamnă. Romanul urmărește mai multe generații ale familiei Esposito și are în centru o casă veche de pe o insulă mediteraneană, Castellamare, un loc în care poveștile de familie, iubirile, pierderile și secretele se adună de-a lungul anilor.

Amedeo Esposito este un copil abandonat din Florența, care ajunge medic și este trimis pe insula imaginară Castellamare. Cumpără o clădire veche de piatră și o transformă într-un bar, iar locul devine un fel de punct de întâlnire al comunității.

E o carte care îți dă sentimentul de timp care trece, de oameni care se schimbă și de lucruri care rămân în urmă, potrivită pentru serile în care ai chef să te așezi confortabil și să urmărești o poveste care se întinde pe generații.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

2. Circul nopții, de Erin Morgenstern

Un circ apare fără avertisment. Corturi alb-negru și spectacole care par imposibile. În culise, doi tineri magicieni, Celia și Marco, se află în competiție încă din copilărie. Celia este fiica celebrului Prospero, în timp ce Marco este crescut de rivalul acestuia. Fiecare dintre cei doi tineri își folosește atuurile pentru a crea noi atracții, doar că, pe măsură ce se provoacă unul pe celălalt, cei doi ajung să se apropie și să se îndrăgostească.

Romanul lui Erin Morgenstern merită citit pentru atmosferă. Are ceva misterios și ușor neliniștitor, dar și foarte frumos, aproape hipnotic, o carte în care decorul contează aproape la fel de mult ca acțiunea. Merită să-i faci loc pe lista de lectură.

3. Pădurea norvegiană, de Haruki Murakami

Cum ziceam, pentru unii dintre noi, toamna este un anotimp bun pentru cărțile melancolice. Pădurea norvegiană intră fără probleme în această categorie.

Toru Watanabe, un tânăr student din Tokyo, se întoarce cu gândul la anii tinereții și la relația cu Naoko, iubita celui mai bun prieten al lui, Kizuki, a cărui moarte i-a marcat pe amândoi. În timp ce Naoko se află retrasă într-un sanatoriu și duce o viață melancolică, Toru o întâlnește pe Midori, o fată complet diferită de ea. Între trecutul de care nu reușește să se desprindă și posibilitatea unei noi iubiri, Toru trebuie să-și găsească propriul drum.

Haruki Murakami a scris aici un roman pe care îl poți citi într-o după-amiază mohorâtă, când ai chef de ceva mai introspectiv.

4. Un veac de singurătate, de Gabriel García Márquez

Cel mai celebru roman al lui Gabriel García Márquez nu este o lectură pe care să o alegi pentru două ore de plajă. Tocmai de aceea se potrivește atât de bine cu toamna. Este o carte în care merită să intri încet, să lași personajele să se așeze și să urmărești povestea fără să te grăbești, pentru că, altfel, poate fi amețitoare.

În Macondo, familia Buendía trăiește timp de mai multe generații, iar istoria familiei se amestecă permanent cu istoria locului. Iubiri, războaie, nașteri, morți, pasiuni și întâmplări imposibile se repetă într-un carusel în care timpul nu pare să funcționeze chiar așa cum îl știm noi.

Dacă îți plac romanele în care realitatea și fantasticul se amestecă până când nu mai știi unde se termină una și începe cealaltă, ai toate motivele să o citești. Asta dacă nu cumva ai citit-o deja și te gândești să o reiei. Pentru că, da, e una dintre cărțile care merită recitite.

5. Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde

Dorian Gray este un tânăr londonez de o frumusețe remarcabilă, iar Basil Hallward îi pictează portretul. În timp ce privește tabloul, Dorian ajunge să-și dorească, cu disperare, ca el să rămână veșnic tânăr, iar portretul să îmbătrânească în locul lui.

Iar dorința lui pare să se împlinească. Observă că propriul chip nu se mai schimbă, în timp ce portretul începe să poarte urmele viciilor și ale faptelor lui necuviincioase. La început, profită de libertatea de a trăi fără ca timpul sau consecințele să-i afecteze înfățișarea, dar, pe măsură ce portretul devine tot mai hidos, lucrurile nu mai sunt atât de plăcute.

Romanul lui Oscar Wilde are mister, întuneric, eleganță și suficientă neliniște cât să-ți dea motive să mai citești „încă un capitol” înainte de culcare.

6. Cimitirul cărților uitate, de Carlos Ruiz Zafón

Romanul lui Carlos Ruiz Zafón îl urmărește pe Daniel Sempere, un băiat care descoperă un loc secret din Barcelona: Cimitirul Cărților Uitate, unde sunt păstrate volume care riscă să dispară pentru totdeauna. Daniel alege de acolo o carte scrisă de Julián Carax și devine treptat obsedat să afle cine este autorul și ce s-a întâmplat cu el. Investigația îl poartă printr-o poveste plină de secrete, iubiri, dispariții și personaje care par să ascundă mai mult decât spun.

Cartea vorbește despre librării, străzi întunecate, mister, ploaie, secrete. Pentru unii cititori, aceste lucruri sunt exact ce ai nevoie atunci când a trecut vara.

7. Cartea neliniștirii, de Fernando Pessoa

Iată și o carte pentru zilele în care nu ai chef de o poveste clasică, cu început, mijloc și sfârșit. Fernando Pessoa a construit Cartea neliniștirii din fragmente, reflecții și însemnări atribuite lui Bernardo Soares, un funcționar modest din Lisabona care își petrece zilele între munca de birou, plimbările prin oraș și propria lume interioară.

E o carte în care autorul vorbește despre singurătate, rutină, visare, identitate și acea neliniște greu de explicat care apare uneori fără să știm exact de unde vine. Nu este o carte pe care să o citești repede și apoi să o uiți. Mai degrabă o deschizi, citești câteva pagini și te oprești puțin să te gândești. E o carte pentru zilele mai lente și după-amiezi în care nu trebuie neapărat să faci ceva. Doar să stai și să citești.

Poate că nu există o formulă universală pentru „cartea perfectă de toamnă”. Pentru unii va fi un thriller, pentru alții un roman de dragoste, o poveste gotică sau pur și simplu o carte care le permite să încetinească puțin. Important este să alegi ceva care îți face poftă să citești. După luni de zile în care am profitat de lumină, de vacanțe și de zilele lungi, toamna ne oferă scuza perfectă să ne întoarcem la lectură fără grabă.

Societatea pare să se aștepte ca, pe la 40-50 de ani, să fi învățat deja cam totul despre viață. Să știi cine ești, ce vrei și, eventual, să nu mai faci prea multe schimbări. Iar când vine vorba despre dragoste, parcă regula e și mai strictă: marea iubire ar trebui să apară când suntem tineri, iar după aceea ne rămâne doar să ne bucurăm de ce am construit și să îmbătrânim alături de cel drag.

Numai că viața reală nu prea respectă regulile astea, mai ales în anii mai recenți. Oamenii divorțează, rămân singuri, își pierd partenerii sau pur și simplu descoperă, la un moment dat, că viața pe care și-au construit-o nu mai este suficientă. Și atunci apare întrebarea: de ce n-ar putea începe ceva nou? Sigur că ar putea, și asta chiar se întâmplă.

Iar pentru cei care, poate, își pierd speranța, poveștile de dragoste târzie din cărți sunt reconfortante. Personajele lor nu mai sunt adolescente care se îndrăgostesc pentru prima dată și cred că lumea se termină dacă relația nu funcționează. Au o mulțime de amintiri, dar au și dezamăgiri, poate că au copii adulți sau poate nu, au căsnicii sau relații încheiate și destule motive să fie prudente. Și totuși, aleg să mai încerce. Asta cere mai mult curaj decât orice aventură romantică din tinerețe.

6 romane despre iubire care vine mai târziu

1. Schimb de vieți, de Beth O’Leary

Eileen are aproape 80 de ani, e divorțată și începe să se întrebe dacă nu cumva mai este loc în viața ei și pentru iubire. Răspunsul vine într-un mod cât se poate de neobișnuit atunci când face schimb de locuință cu nepoata ei, Leena, și pleacă pentru două luni la Londra.

Încearcă întâlnirile online, cunoaște bărbați și descoperă că viața sentimentală nu se termină doar pentru că ai trecut de 70 de ani. În același timp, începe să privească diferit un om pe care îl cunoaște de multă vreme, vecinul cu care nu s-a înțeles întotdeauna prea bine.

Beth O’Leary construiește povestea lui Eileen cu mult umor și căldură. Nu e genul de carte care transformă vârsta înaintată într-un motiv de tristețe, ci una care spune, destul de optimist, că poți să experimentezi și să-ți schimbi viața chiar și atunci când ai impresia că toate lucrurile sunt deja așezate.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

2. Suflete în noapte, de, Kent Haruf

Addie Moore și Louis Waters sunt văduvi și locuiesc de ani buni unul lângă celălalt într-un orășel american. Se cunosc, dar nu sunt apropiați. Fiecare își duce viața în singurătate, după ce copiii au plecat, iar partenerii lor au murit.

Într-o seară, Addie îi face lui Louis o propunere neașteptată. Îl invită să doarmă în patul ei, nu pentru o aventură, ci pentru că vrea pe cineva cu care să vorbească și ca să nu mai treacă singură prin nopțile lungi. Louis acceptă, iar întâlnirile lor de seară devin treptat o obișnuință. Își povestesc viețile, își amintesc lucruri pe care nu le-au spus altora și ajung să se apropie din ce în ce mai mult.

Kent Haruf scrie această poveste fără prea multe dulcegării și fără gesturi romantice spectaculoase și tocmai în asta stă farmecul cărții. Cei doi protagoniști nu încearcă să pară mai tineri și nici să recupereze timpul pierdut. Vor pur și simplu să nu mai fie singuri. Iar din această nevoie simplă se naște o poveste de dragoste profundă și foarte emoționantă.

3. Dragostea târzie a doamnei Ali, de Helen Simonson

Maiorul în retragere Ernest Pettigrew e văduv, pensionar și obișnuit cu o viață liniștită în micul sat britanic Edgecombe St. Mary. Urmează reguli și respectă tradițiile englezești cu sfințenie. Doamna Ali, proprietara magazinului din sat, este și ea văduvă și are propria poveste de viață în spate.

După ce fratele maiorului moare, cei doi ajung să se apropie. La început e vorba despre conversații și companie, dar între ei apare treptat ceva mai mult. Problema este că relația lor nu este privită cu ochi buni de toată lumea, și asta nu doar pentru că sunt în vârstă. Diferențele de origine și cultură, familiile și prejudecățile comunității complică o poveste care ar fi putut fi mult mai simplă dacă ar fi depins doar de cei doi.

Helen Simonson scrie cu umor despre o iubire care apare într-un moment în care personajele nu mai sunt dispuse să-și trăiască viața doar pentru a-i mulțumi pe ceilalți. Acest roman e despre dragoste, dar e și despre libertatea de a lua propriile decizii atunci când lumea se-așteaptă, poate, să nu mai schimbi nimic.

4. Ultimele iubiri, de Virgil Duda

În Ultimele iubiri, Virgil Duda vorbește despre o poveste care se reaprinde după mulți ani. Radu Glasberg și Marieta s-au cunoscut în studenție, la București, și au avut atunci o relație, dar mai degrabă erotică. Destinele lor s-au despărțit, iar după ani se întâlnesc din nou în Israel, unde atracția dintre ei revine.

Pentru Radu, reîntâlnirea capătă de această dată o altă greutate: singurătatea și sentimentul că se apropie de bătrânețe îl fac să creadă că între el și Marieta ar putea exista, în sfârșit, ceva mai profund.

Romanul nu e o poveste romantică în sensul clasic și nici nu încearcă să prezinte iubirea târzie ca pe ceva simplu și idilic. Dimpotrivă, vorbește despre dorință, singurătate, îmbătrânire și nevoia de apropiere într-un mod destul de direct.

5. Cactusul, de Sarah Haywood

La 45 de ani, Susan Green are impresia că și-a pus viața în ordine. Are un job, un apartament și o relație fără obligații cu Richard, un bărbat cu care se întâlnește de mult timp fără să-și complice existența cu sentimente sau planuri de viitor.

Numai că lucrurile nu rămân atât de ordonate. Susan descoperă că este însărcinată, mama ei moare, iar în jurul unei moșteniri apar tot felul de conflicte de familie. Peste toate acestea, în viața ei apare Rob, un om care nu seamănă deloc cu tipul de bărbat pe care Susan și l-ar fi imaginat lângă ea.

Sarah Haywood urmărește foarte bine felul în care o femeie care a încercat să controleze fiecare aspect al vieții ajunge să accepte că unele lucruri pur și simplu nu pot fi planificate. Inclusiv dragostea.

6. Dragostea în vremea holerei, de Gabriel García Márquez

Florentino Ariza și Fermina Daza nu se îndrăgostesc la maturitate. Povestea lor începe când sunt foarte tineri, dar este întreruptă de alegerile pe care le face Fermina, care se căsătorește cu doctorul Juvenal Urbino. Florentino însă nu renunță niciodată cu adevărat la ideea că, într-o zi, se va putea întoarce la Fermina.

Trec zeci de ani, Fermina își trăiește căsnicia, Florentino are la rândul lui o viață complicată și numeroase aventuri, dar dragostea lui pentru ea rămâne prezentă. După moartea lui Juvenal Urbino, Florentino revine în viața Ferminei și îi declară din nou iubirea.

Gabriel García Márquez folosește această poveste pentru a vorbi despre timp, poate una dintre obsesiile lui, despre bătrânețe și felul în care dragostea se poate schimba odată cu oamenii. Florentino și Fermina nu mai sunt cei care erau în tinerețe, iar întrebarea care rămâne este dacă doi oameni care au trăit atât de mult separat mai pot construi ceva împreună.

Personajele din aceste romane nu primesc nicio garanție că lucrurile vor fi simple doar pentru că s-au îndrăgostit sau regăsit mai târziu. Au, ca și în tinerețe, familii, trecut și frici. Și au poate un bagaj emoțional mai încărcat. Diferența este că, în ciuda tuturor locrurilor, aleg să nu spună „e prea târziu”.

Și poate că de aici și vine farmecul poveștilor de dragoste de la maturitate. Chiar dacă, poate, nu sunt despre începuturi perfecte, sunt despre oameni care își dau voie să mai spere.

Avem tot felul de motive pentru care ne place o carte sau alta. Pentru unii contează acțiunea și suspansul. Alții caută o poveste de dragoste, un mister bine construit sau un ritm anume, mai lent și mai poetic sau, dimpotrivă, alert și surprinzător. Unii cititori aleg după stilul autorului și alții în funcție de ideile sau temele pe care le propune romanul.

Dar există și un alt motiv foarte puternic pentru care o carte poate să-ți rămână în suflet mult timp după ce ai terminat-o: personajele. Câteodată, nu povestea în sine este cea care ne face să iubim o carte, ci oamenii pe care i-am descoperit în ea.

Poate ne recunoaștem în ei. Vedem într-un personaj propriile noastre nesiguranțe, încăpățânări sau visuri și avem senzația că cineva a reușit să pună în cuvinte lucruri pe care noi nu am știut să le spunem. Alteori e exact invers, ne atrage la un personaj ceva ce nouă ne lipsește. Curajul lui, spontaneitatea, umorul, felul în care vorbește cu ceilalți, libertatea de a face lucruri pe care noi nu îndrăznim să le facem. Și mai există și personaje pe care le îndrăgim pur și simplu pentru că ne fac plăcere. Sunt carismatice, amuzante, inteligente sau pur și simplu au acel „ceva” greu de definit. Poate seamănă cu cineva drag, poate ne amintesc de o versiune mai tânără a noastră sau, dimpotrivă, ne fac să visăm la persoana care am putea deveni.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

Afinitatea față de unele personaje nu e doar o impresie subiectivă. Cercetările despre lectură și psihologia narațiunilor vorbesc despre identificarea cu personajele și despre „transportarea” cititorului în lumea poveștii. Atunci când suntem absorbiți emoțional de ceea ce citim, putem ajunge să privim evenimentele din perspectiva personajelor și să le înțelegem mai bine emoțiile. Un studiu experimental arată, de exemplu, că există o legătură între modul în care ne implicăm emoțional în ficțiune și anumite schimbări la nivelul empatiei, iar ceea ce se evidențiază este că empatia crește atunci când cititorii sunt realmente absorbiți de poveste.

Unele personaje ajung să ne însoțească mult timp după ce am terminat cartea, iar asta se întâmplă nu pentru că sunt impecabile, ci pentru că par vii. Așa că am adunat în lista de mai jos personaje foarte diferite: tineri și oameni în vârstă, visători și cinici, oameni curajoși, oameni dificili, excentrici, încăpățânați sau pur și simplu imposibil de uitat.

11 cărți care te fac să te îndrăgostești de personajele lor

1. Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald

Jay Gatsby e un personaj care a reușit să devină mai mare decât propria poveste. Inițial, e un milionar misterios care organizează petreceri spectaculoase și pare să aibă tot ce și-ar putea dori cineva. Dar, pe măsură ce îl descoperim, în spatele luxului apare un om care trăiește aproape obsesiv în jurul unui vis.

Ce îl face carismatic este tocmai combinația dintre mister și vulnerabilitate. Gatsby are eleganță, ambiție și o capacitate aproape naivă de a crede în propriul vis. Poate că nu este personajul pe care îl admiri în toate privințele, pentru că are, cu siguranță, și multe defecte, dar e foarte ușor să fii fascinat de el. Are ceva din oamenii care refuză să accepte că un vis s-a terminat, iar asta poate să fie foarte atrăgător.

2. Anne de la Green Gables, de L. M. Montgomery

Micuța Anne Shirley este unul dintre cele mai ușor de îndrăgit personaje din literatură. Și nu e valabil doar pentru cititorii copii, ba chiar dimpotrivă, s-ar putea să prinzi și mai mare drag de ea ca adult. Ajunge la Green Gables după ce e adoptată din greșeală de Marilla și Matthew Cuthbert și transformă aproape fiecare întâmplare banală într-o aventură.

Anne este vorbăreață, impulsivă, are multă imaginație și e teribil de dramatică. Se băgă singură în tot felul de încurcături, dar are și o capacitate extraordinară de a vedea frumusețea acolo unde alții nu o observă. E genul de personaj care ne amintește că imaginația poate să facă viața mai interesantă și că uneori merită să privești lumea cu mai multă curiozitate. Dacă ai fost cândva în viața ta un visător, n-ai cum să-i reziști!

3. Oameni normali, de Sally Rooney

Marianne și Connell sunt mult mai puțin spectaculoși decât Gatsby sau Anne Shirley, dar tocmai asta îi face atât de speciali, pentru că e atât de ușor să te identifici cu ei. Sunt doi tineri care se cunosc încă din adolescență și a căror relație continuă să se schimbe pe măsură ce cresc.

Connell are o sensibilitate pe care nu știe întotdeauna să o exprime, în timp ce Marianne este inteligentă, independentă și mult mai complicată decât pare la început. Sally Rooney nu a construit niște personaje perfecte sau care să fie permanent simpatice, ci unele realiste. Cei doi sunt nesiguri, greșesc, se rănesc și se răzgândesc. Sunt oameni care încă încearcă să-și dea seama cine sunt, iar asta te face să-i îndrăgești.

4. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, de Fredrik Backman

Aici, nu știu de cine te vei îndrăgosti mai repede. De Elsa sau de bunica ei? Elsa are șapte ani și o imaginație bogată. Mai are și o relație specială cu bunica ei. Totuși, bunica este, probabil, motivul pentru care romanul e atât de ușor de îndrăgit. Pentru că bunica e excentrică, curajoasă, ireverențioasă și refuză să se comporte așa cum ar trebui să se comporte o „bunică respectabilă”. Îi inventează Elsei lumi fantastice și îi oferă un refugiu.

Bunica pe care a creat-o Fredrik Backman e, poate, adultul pe care ți-ai fi dorit să îl ai alături în copilărie: cineva care îți spune că poți fi altfel, că lumea nu trebuie luată mereu în serios și că imaginația este o formă de libertate.

5. Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman

Pe Eleanor nu o placi neapărat din prima. E rigidă, izolată social, spune lucruri nepotrivite și are o rutină foarte bine pusă la punct. Dar tocmai diferența dintre ceea ce vedem la exterior și ceea ce descoperim treptat în interiorul ei o face atât de interesantă.

Pentru că Eleanor are și un simț al umorului sec și o perspectivă asupra lumii care poate fi foarte amuzantă. Pe măsură ce o cunoști, începi să vezi nu doar o femeie singuratică, ci una care încearcă să înțeleagă cum funcționează relațiile cu ceilalți și cum ar putea să-și schimbe propria viață.

E un personaj de care te poți atașa tocmai pentru că nu încearcă să fie plăcută și să impresioneze. Dacă și tu ai simțit uneori despre tine că în exterior arăți altceva decât simți pe dinăuntru, s-ar putea să rezonezi foarte mult cu acest personaj construit cu blândețe de Gail Honeyman.

6. Stoner, de John Williams

William Stoner, personajul principal din cartea lui John Williams, nu are nimic spectaculos în sensul obișnuit al cuvântului. E un om obișnuit, profesor universitar, care își trăiește viața fără mari aventuri sau gesturi eroice. Oricât de banal ar părea, nu prea ai cum să nu ții la el.

Farmecul lui vine din discreție, pentru că e un om care găsește sens în lucruri care nu par spectaculoase: învățaț, literatură, muncă și câteva relații importante. Ca să-ți pese de un personaj, nu trebuie să fie cel mai inteligent sau cel mai curajos. Câteodată, tocmai modestia lui te face să-ți aduci aminte că și o viață aparent simplă înseamnă frumusețe.

7. Proiectul Rosie, de Graeme Simsion

S-ar putea ca Don Tillman să fie unul dintre cele mai neobișnuite personaje din această listă. E extrem de inteligent, metodic și organizat, dar nu prea înțelege cum e treaba cu emoțiile, așa că decide că cea mai eficientă metodă de a-și găsi partenera perfectă este să creeze un chestionar foarte riguros. Problema e că oamenii nu funcționează chiar ca niște formule matematice.

Don e carismatic pentru că vede lumea diferit. Este literal, foarte logic și de multe ori e complet nedumerit de comportamentul celorlalți. Totuși, asta nu înseamnă că nu-și dorește, la fel ca toți ceilalți, să fie iubit și acceptat. Personajul lui Graeme Simsion nu doar că te face să-l îndrăgești, dar te ajută și să privești puțin altfel oamenii care nu intră în tiparul obișnuit.

8. Bonjour tristesse, de Françoise Sagan

Tânăra din acest roman, Cécile, e foarte diferită de Anne Shirley sau Eleanor Oliphant și, de fapt, cam între ele ca vârstă. E tânără, inteligentă, ironică și extrem de conștientă de propria persoană. Își petrece vacanța alături de tatăl ei și de noua lui parteneră, iar apariția acestei femei amenință libertatea cu care Cécile s-a obișnuit.

Ceea ce o face fascinantă este tocmai amestecul de inteligență și egoism, pantru că Cécile nu este o eroină pe care o admiri fără rezerve, ea e capricioasă și manipulatoare, dar are o voce atât de puternică și o asemenea luciditate încât nu poți să nu o urmărești. Și, până la urmă, o s-o și placi, chiar dacă nu ești de acord cu ea în tot ce face.

9. Zorba Grecul, de Nikos Kazantzakis

Dacă există un personaj care pare să aibă prea multă viață pentru o singură carte, e Zorba. Un bărbat matur, dar care are o energie uluitoare prin care îi face pe oamenii din jur să pară mult mai reținuți. Iubește mâncarea, femeile, muzica, dansul, munca și viața în toate formele ei. Iubește tot! E departe de a fi perfect sau măcar “corect” sau “normal” din punct de vedere al societății. Are propriile reguli și propriul mod de a privi lumea, dar n-ai cum să nu-l iubești pentru pofta lui de viață.

Prin acest personaj de mult celebru, Nikos Kazantzakis te face să te întrebi dacă nu cumva luăm lucrurile prea în serios și dacă nu am putea, din când în când, să fim mai curajoși în felul în care trăim.

10. Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră și a dispărut, de Jonas Jonasson

Allan Karlsson are o sută de ani și, în loc să-și petreacă aniversarea în azil, decide să plece. De aici începe o aventură absurdă, în care trecutul lui incredibil se combină cu tot felul de întâmplări improbabile din prezent. Allan este carismatic tocmai pentru că nu se agită aiurea, are o atitudine calmă în situații în care majoritatea oamenilor ar intra în panică și pare să accepte absurditatea vieții cu o detașare aproape comică. Bine, e și greu să te mai agiți când ai 100 de ani și ai trăit atâtea.

Dincolo de aventurile lui, e un personaj care ne amintește că vârsta nu trebuie să însemne renunțare la viață. Că vârsta a treia poate să fie momentul în care îți dai voie să faci lucrurile pe care nu le-ai făcut până atunci.

11. Promisiunea zorilor, de Romain Gary

În Promisiunea zorilor, unul dintre cele mai memorabile personaje este Nina Kacew, mama lui Romain Gary. O femeie ambițioasă, extravagantă, teatrală și capabilă să creadă cu o forță impresionantă în viitorul fiului ei.

Relația dintre ea și Romain e foarte intensă și nu întotdeauna simplă. Nina poate să fie copleșitoare, pentru că iubirea ei vine la pachet cu așteptări uriașe, dar tocmai această personalitate enormă face ca personajul ei să-ți rămână în minte. Pentru că e o femeie care refuză să accepte limitele pe care ceilalți i le pun. Are visuri pentru fiul ei, dar și o energie extraordinară prin care transformă orice obstacol într-o etapă spre ceva mai mare. Poate nu ți-ai dori neapărat să ai sau să fii o astfel de mamă, dar este foarte greu să nu fii fascinat/ă de ea.

Nu e ușor să definești ce face un personaj să fie plăcut sau să-l poți îndrăgi. Nu există o rețetă. Și nici nu trebuie să ne placă toate în același fel. Unele ne seamănă, altele sunt exact opusul nostru. Unele ne fac să râdem, pe altele le admirăm, iar altele ne enervează și, cu toate acestea, continuăm să ne gândim la ele. Și uneori nici măcar nu ne plac atât de mult, doar că ne vine foarte greu să ne despărțim de ele la finalul cărții.

Când îți alegi următoarea carte, e tentant să mergi direct către titlurile despre care vorbește toată lumea. Și e și firesc, deja știi că sunt apreciate, găsești ușor recenzii despre ele și poate chiar primești recomandări de la prieteni. Dar, dacă rămâi mereu în această zonă sigură, riști să ratezi cărți excelente care nu au fost la fel de promovate.

Să descoperi un autor mai puțin cunoscut este, poate, una dintre plăcerile speciale ale cititului, o plăcere despre care nu vorbește multă lume. Nu mai pornești la drum cu așteptări foarte clare și nici cu imaginea deja formată despre scriitor, deci îți dai voie să explorezi și îți asumi inclusiv riscul de a fi dezamăgit. Însă și șansa de a fi surprins în mod plăcut.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

În plus, chiar dacă alegi tot autori celebri, și ei au romane mai puțin cunoscute, care merită citite. Se-ntâmplă ca o carte considerată a fi secundară să spună ceva nou sau necunoscut despre universul unui scriitor, o latură pe care bestsellerurile lui nu au avut ocazia să o dezvăluie.

Cărțile mai puțin cunoscute pot un sentiment plăcut de descoperire, senzația că tu ai descoperit ceva important. Uneori găsim un autor despre care nu știam nimic și devenim curioși să-i citim și celelalte volume, alteori descoperim o carte secundară a unui scriitor celebru și constatăm că e la fel de bună, chiar dacă nu a avut parte de aceeași atenție ca romanele lui consacrate.

7 romane pe care merită să le descoperi

1. Calendarul unei vechi iubiri, de Andreï Makine

Valdas Bataev, un tânăr provenit dintr-o familie înstărită din Rusia țaristă, a cărui viață este dată peste cap de revoluția din 1917, își trăiește tinerețea într-un secol 20 dominat de violență, războaie și schimbări care răstoarnă destinele oamenilor obișnuiți. În mijlocul acestei istorii violente apare o iubire clandestină, față de Lera, tânăra soție a tatălui lui vitreg, care îi oferă pentru scurt timp o formă de libertate și de fericire.

Andreï Makine nu face însă o simplă dramă romantică, ci folosește povestea pentru a arăta cât de mult poate să conteze o experiență personală într-o existență modelată de evenimente istorice. Un roman scurt, elegant și melancolic, în care iubirea și memoria ajung să fie forme de rezistență în fața timpului.

2. Ușa, de Magda Szabó

De data aceasta, chiar o carte puțin cunoscută. Ușa e despre o scriitoare din Ungaria, care angajează o femeie în vârstă, Emerenc, ca s-o ajute în gospodărie. Între cele două se dezvoltă o relație dificil de încadrat. Este, pe rând, ba prietenie, ba dependență, ba apropiere sau confruntare. Emerenc este o femeie autoritară, misterioasă și extrem de independentă, care își protejează cu orice preț viața privată și nu dă voie aproape nimănui să treacă de ușa casei ei. Pe măsură ce naratoarea ajunge să o cunoască, ies la iveală experiențe dureroase din trecutul ei, iar relația dintre cele două femei devine tot mai complicată.

Magda Szabó a scris un roman psihologic foarte fin despre vinovăție, limitele iubirii și imposibilitatea de a cunoaște vreodată complet un alt om.

3. Firida Rușinii, de Ismail Kadare

Ismail Kadare pornește de la figura lui Ali Pașa din Ianina și de la sfârșitul său violent, dar construiește în jurul acestei povești o meditație mai amplă asupra puterii și fricii.

Ali Pașa încearcă să-și construiască propriul teritoriu într-un Imperiu Otoman aflat în declin, iar ascensiunea lui îl aduce, inevitabil, în conflict cu autoritatea sultanului. După confruntarea cu sultanul, moartea lui Ali Pașa devine un spectacol politic, iar capul lui este expus la Constantinopol în „firida rușinii”, un loc destinat trădătorilor.

Este un roman dens și apăsător, potrivit pentru cititorii care apreciază literatura istorică.

4. Nobila doamnă din Yodo, de Yasushi Inoue

Chacha, cunoscută drept Doamna din Yodo, este o femeie reală din istoria Japoniei, ajunsă în centrul luptelor pentru putere ale secolului al XVI-lea. Destinul ei se schimbă radical după ce devine soția comandantului Hideyoshi, iar viața ei personală ajunge să fie inseparabilă de războaie, alianțe și trădări.

Romanul urmărește o lume dominată de alianțe, conflicte și schimbări politice din perspectiva ei. Dar interesul lui Yasushi Inoue nu se rezumă la a descrie marile evenimente istorice, pentru că descrie și o femeie care încearcă să-și înțeleagă locul într-o societate în care alegerile personale sunt aproape întotdeauna dictate de interese mai mari decât persoana.

5. Amurgul marinarului, de Yukio Mishima

Deși a fost ecranizat în 1976 de Lewis John Carlino, cu titlul The Sailor Who Fell from Grace with the Sea, romanul Amurgul marinarului, de Yukio Mishima, e prea puțin cunoscut.

Noboru este un adolescent de 13 ani care locuiește la Yokohama împreună cu mama lui și privește lumea adulților cu un amestec de dispreț și fascinație. Când Fusako, mama lui, începe o relație cu Ryuji, un marinar care tocmai a renunțat la viața pe mare, băiatul îl transformă inițial într-un fel de erou. Dar imaginea marinarului se schimbă pe măsură ce Ryuji alege viața domestică, iar grupul de adolescenți din care face parte Noboru începe să-l considere un trădător al propriilor idealuri.

Mishima construiește un roman tensionat și întunecat despre masculinitate, cruzime, maturizare și nevoia de a găsi un sens într-o lume percepută ca lipsită de autenticitate.

6. Istanbul Istanbul, de Burhan Sönmez

Patru prizonieri sunt închiși într-o celulă a unui centru de tortură din Istanbul și găsesc o metodă neașteptată prin care să reziste: își spun povești. În loc să uite de realitatea din jur, ei reconstruiesc prin cuvinte un alt Istanbul, populat de oameni, amintiri, vise și întâmplări care se leagă treptat unele de altele. În acest fel, poveștile devin mai mult decât o evadare imaginară, devin o formă prin care cei patru își păstrează umanitatea într-un loc conceput tocmai pentru a o distruge.

Sönmez combină cruzimea cu tandrețea și transformă orașul într-un personaj în sine, în acest roman despre memorie, rezistență și puterea poveștilor de a-i apropia pe oameni.

7. Fiul omului, de Jean-Baptiste Del Amo

După o lungă absență, un bărbat revine în viața partenerei lui și a fiului lor și îi duce într-o casă izolată din munți, locul în care el însuși a crescut. Ceea ce, la început, părea o încercare de a începe o viață nouă, adică retragerea în natură, devine treptat o experiență tot mai apăsătoare, pe măsură ce tatăl începe să impună reguli și să controleze fiecare detaliu din viața familiei. Trecutul lui violent revine constant la suprafață, iar relația cu fiul e tot mai tensionată.

Jean-Baptiste Del Amo construiește un roman întunecat despre violența transmisă între generații, frică și degradarea unei familii, cu o atmosferă aproape claustrofobică, în ciuda spațiilor largi din natură.

O carte nu devine valoroasă doar pentru că se află în vitrinele tuturor librăriilor sau pentru că despre ea se vorbește intens pe rețelele sociale sau pentru că e, neapărat, a unui scriitor apreciat deja pentru alte titluri. Câteodată, o lectură descoperită aproape întâmplător poate ajunge să fie mult mai personală tocmai pentru că ai găsit-o singur.

Dacă ne gândim puțin, nu e nimic nefiresc în apariția acestor modificări. Aproape orice mare ecranizare a unei opere clasice modifică anumite personaje, comprimă povestea sau schimbă ritmul pentru a funcționa mai bine ca film. Tocmai de aceea, cea mai bună metodă pentru a înțelege cu adevărat cine este Ulise și de ce călătoria lui continuă să fascineze după aproape trei mii de ani e să citim textul lui Homer. Cine se-ncumetă, desigur.

Și spunem asta pentru că mulți cititori evită literatura clasică din convingerea că e învechită, prăfuită, greoaie sau nerelevantă pentru viața de azi. În realitate, marile opere au rămas de interes tocmai pentru că vorbesc despre experiențe universale, care ne preocupă și azi: dorința de a ajunge acasă, lupta cu propriile slăbiciuni, relația cu puterea, iubirea, ambiția, pierderea și sensul vieții.

La prima vedere, Odiseea urmărește drumul anevoios al lui Ulise înapoi spre Ithaca, după încheierea războiului troian. Călătoria, care ar fi trebuit să dureze doar câteva săptămâni, se întinde pe zece ani și îl poartă prin lumi populate de ciclopi, sirene, zei capricioși și vrăjitoare. Totuși, aventura lui e doar cadrul unei povești mult mai profunde. Homer vorbește despre răbdare, inteligență și adaptare, iar importanța Odiseei depășește cu mult literatura. Ne dăm seama de asta fie și numai dacă ne gândim că mai multe expresii și simboluri pe care le găsim în viața noastră de zi cu zi își au originea în această epopee. De exemplu, Penelopa a devenit simbolul fidelității, sirenele simbolizează tentația, călătoria lui Ulise e invocată de fiecare dată când vorbim despre transformarea interioară a unui om.

Dacă ai văzut filmul și ți-a plăcut, probabil că merită să acorzi timp și cărții. Și Odiseea poate fi doar începutul.

Există și alte cărți clasice care merită descoperite, cu mențiunea că nu sunt lecturi ușoare. Cele mai multe cer răbdare, concentrare și disponibilitatea de a accepta că ritmul lor este diferit de cel al romanelor contemporane.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

Nu uita că, prin definiție, epopeea (adică ceea ce este Odiseea lui Homer) e un poem epic scris în versuri, de mari dimensiuni, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, dominate deseori de personaje extraordinare sau supranaturale. Dacă, la asta, mai adaugi și faptul că versurile sunt scrise într-un limbaj de acum aproape 3.000 de ani, deci arhaic, o să înțelegi și mai bine de ce nu e chiar ușor de parcurs.

Dacă totusi decizi să te „înhami” la o astfel de explorare, în care uneori vei simți că înaintezi greu, că anumite pasaje trebuie recitite sau că ai nevoie să te documentezi puțin pentru a înțelege contextul istoric și cultural, s-ar putea ca, în final, să merite efortul. Nu doar că vei înțelege mai bine literatura și arta, că vei avea noi subiecte de discuție interesante, dar vei descoperi că unele idei vechi continuă să influențeze lumea în care trăim.

Ține cont însă și de faptul că nu toată lumea se împrietenește cu astfel de cărți, și e perfect firesc să fie așa. Dacă totuși te încumeți, iată niște recomandări.

Alte 10 cărți clasice care merită un loc în biblioteca ta

1. Iliada, de Homer

Un pas firesc după Odiseea este Iliada. Dacă prima epopee vorbește despre întoarcerea acasă, cea de-a doua se concentrează asupra câtorva săptămâni din ultimul an al războiului troian. În centrul poveștii se află conflictul dintre Ahile și Agamemnon, orgoliul care îi dezbină și consecințele dramatice ale acestei rupturi. Dincolo de scenele de luptă, Iliada e o reflecție impresionantă asupra furiei, onoarei și mortalității. Dacă o citești, înțelegi mai bine nu doar mitologia greacă, ci și felul în care anticii priveau curajul și gloria.

2. Eneida, de Virgiliu

Lumea lui Homer (grec) continuă în Eneida lui Virgiliu (poet roman), considerată epopeea națională a romanilor. După căderea Troiei, eroul Aeneas pornește într-o lungă călătorie care îl va conduce spre locul unde urma să ia naștere Roma.

Cartea îmbină aventura cu reflecția politică și morală și e unul dintre textele care au definit identitatea culturală a Imperiului Roman. Opera e formată din 12 cărți grupate în două părți, corespunzatoare celor doua epopei ale lui Homer, care a fost marele model literar al lui Virgiliu.

3. Metamorfoze, de Ovidiu

Într-un stil asemănător este și Metamorfoze, poate cea mai generoasă colecție de povești din Antichitate, scrisă de poetul roman Ovidiu. Cartea reunește peste 200 de mituri unite prin tema transformării.

Aici îi întâlnim pe Narcis, îndrăgostit de propria imagine, pe Orfeu coborând în Infern pentru a-și recupera iubita, pe Pygmalion, sculptorul care se îndrăgostește de propria creație, și pe Daphne, transformată în laur pentru a scăpa de Apollo.

De ce s-o citești? În primul rând, pentru că e una dintre cele mai importante surse ale mitologiei greco-romane, apoi, pentru că te ajută să înțelegi arta – de la Botticelli și Tițian până la Rubens, Bernini sau Salvador Dalí, nenumărați artiști au ilustrat scene inspirate din Metamorfoze –, pentru că e o carte despre natura umană, a cărei influențe se regăsește în psihologie și în limbajul nostru de zi cu zi.

4. Republica, de Platon

După aceste epopei, drumul firesc poate să continue spre filosofie, iar Republica grecului Platon e una dintre cele mai bune porți de intrare în acest domeniu vast. Sub forma unui dialog purtat de Socrate cu discipolii lui, cartea discută despre dreptate, educație, putere și organizarea statului ideal.

Chiar dacă unele idei pot să ți se pară controversate azi, întrebările pe care le ridică Platon rămân surprinzător de actuale, iar Republica este o carte care antrenează gândirea. Nu oferă răspunsuri definitive, ci te obligă să-ți pui întrebări despre dreptate, responsabilitate, libertate, educație și natura puterii.

În ceea ce privește stilul în care e scrisă, de-aici lucrurile devin mai simple. Scriitura e surprinzător de accesibilă pentru un autor antic, pentru că Platon a scris într-un limbaj viu, iar personajele lui se contrazic, glumesc, se ironizează și își schimbă poziția.

5. Meditații, de Marcus Aurelius

Mult mai accesibilă ca scriitură decât primele recomandări este și cartea Meditații, jurnalul personal al împăratului roman Marcus Aurelius, care încerca să își păstreze echilibrul interior în mijlocul responsabilităților uriașe ale conducerii imperiului. Tocmai de aceea, dificultatea de a citi Meditațiile vine din altă parte. Fiind un jurnal, Marcus Aurelius vorbește uneori despre idei pe care le considera deja cunoscute și nu simte nevoia să le explice. Câteodată trece de la un subiect la altul fără nicio introducere, iar alteori formulează o observație pe care ai nevoie să o recitești de două sau trei ori pentru a-i da un sens.

Deci cartea lui nu este un tratat filosofic în sens clasic, ci o colecție de reflecții despre disciplină, responsabilitate, fragilitatea vieții și modul în care putem să răspundem cu demnitate dificultăților care apar în viață în mod inevitabil. De altfel, popularitatea filosofiei stoice din ultimii ani se datorează în mare măsură acestei cărți.

6. Divina Comedie, de Dante Alighieri

Dacă îți dorești o provocare literară autentică, Divina Comedie rămâne una dintre cele mai impresionante creații din istoria literaturii. Dante Alighieri imaginează propria călătorie prin Infern, Purgatoriu și Paradis, însoțit mai întâi de Virgiliu și apoi de Beatrice, femeia pe care Dante a iubit-o și pe care o transformă într-un simbol al harului divin.

Fiecare întâlnire e încărcată de simboluri religioase, filosofice și politice, iar lectura îți va da o perspectivă fascinantă asupra mentalității Evului Mediu. Da, este una dintre cele mai dificile cărți din lista noastră, dar dificultatea ei nu vine din limbajul propriu-zis, ci multitudinea de referințe și simboluri cu care îți poate deveni greu să ții pasul.

7. Don Quijote de la Mancha, de Miguel de Cervantes

Cervantes e mai ironic. Don Quijote de la Mancha urmărește aventurile unui mic nobil spaniol care, fascinat de romanele cavalerești, dar și având un soi de fragilitate psihică, decide să devină el însuși cavaler rătăcitor. Însoțit de credinciosul Sancho Panza, pornește într-o serie de aventuri în care confundă multe lucruri din realitate cu lucruri închipuite, de exemplu, hanurile i se par castele, iar morile de vânt i se par uriași cu care se ia la luptă.

Dincolo de umor, dacă reușești să-l vezi, romanul e o reflecție despre puterea imaginației, conflictul dintre ideal și realitate și felul în care fiecare om își construiește propriul sens al existenței, chiar și când e în conflict cu sensurile pe care alții le dau existenței.

8. Faust, de Johann Wolfgang von Goethe

O altă operă fundamentală este Faust a lui Goethe, povestea savantului nemulțumit de limitele cunoașterii omenești, care încheie un pact cu diavolul pentru a primi, în schimb, acces la experiențe și cunoaștere nelimitate.

Chiar dacă poate să pară o carte departe de preocupările noastre de azi, pentru că e vorba despre un savant german din secolul al XVIII-lea și o mulțime de simboluri religioase, Faust este una dintre cele mai moderne opere clasice, pentru că vorbește despre o problemă pe care o recunoaștem foarte bine astăzi: sentimentul că avem acces la tot mai multe lucruri, dar nu găsim neapărat răspunsul la întrebarea „pentru ce?” și trăim veșnic nemulțumiți. Cartea vorbește, complicat, simbolic și fascinat, despre prețul pe care îl plătim pentru dorințele noastre.

Și dacă o citești, și dacă nu, poți să mergi să vezi și piesa de teatru pusă în scenă de regizorul Siviu Purcărete la Sibiu.

9. Oedip Rege, de Sofocle

Puține tragedii au avut un impact atât de mare asupra culturii occidentale precum Oedip Rege. Piesa urmărește încercările regelui Oedip de a descoperi cine este vinovat pentru nenorocirile care s-au abătut asupra Tebei, fără să bănuiască faptul că investigația îl va conduce chiar la propriul destin.

Ceea ce a scris Sofocle e o piesă de teatru, nu un roman sau epopee, deci se citește relativ repede. Dificultatea poate să vină nu din lungimea textului, ci din simboluri și din faptul că trebuie să fii atent la ideile din spatele acțiunii.

10. Mitul lui Sisif, de Albert Camus

Mult mai apropiată de epoca noastră decât celelalte titluri propuse, Mitul lui Sisif este o operă fundamentală a filosofiei secolului XX. Pornind de la mitul personajului condamnat să împingă veșnic un bolovan pe un munte doar ca să-l vadă rostogolindu-se din nou la vale, Albert Camus explorează una dintre cele mai dificile întrebări ale existenței: cum poate omul să găsească sens într-o lume care pare lipsită de un sens obiectiv?

Răspunsul autorului nu e pesimist, ci surprinzător de optimist. Camus nu spune „nimic nu contează”, ci spune că, da, nimic nu are un sens garantat dinainte, dar tocmai această libertate ne obligă să participăm activ la construirea sensului propriei vieți. Cartea te provoacă să reflectezi asupra libertății, responsabilității și modului în care alegi să îți trăiești viața.

Cărțile din această listă nu pot fi citite în grabă. E nevoie de implicare, răbdare și chiar de a accepta că nu vei înțelege totul din prima, că unele fraze sau pasaje vor trebui recitite. Dar tocmai aici se află frumusețea lor. Cultura generală nu se construiește prin a memora sau a parcurge fugitiv înșiruiri de cuvinte, ci prin întâlnirea directă cu ideile.