Dacă, anul acesta, cea mai citită carte de către utilizatorii GoodReads a fost Harry Potter și piatra filosofală, la categoria cele mai citite cărți clasice primele 10 locuri sunt ocupate de alte opere.
Anul acesta, aproape patru milioane de cititori din întreaga lume au participat la provocarea de a citi lansată de GoodReads. Participanții la provocare au citit, împreună, peste 50 de milioane de cărți din ianuarie și până în decembrie 2018.
Am fost curioși și noi să aflăm care au fost cele mai citite cărți pe parcursul acestui an, așa că am verificat clasamentele realizate de GoodReads.
Dintre toate, cea mai citită carte în 2018 a fost Harry Potter și piatra filosofală. Aceasta a fost urmată de Jocurile Foamei, o trilogie de Suzanne Collins, Să ucizi o pasăre cântatoare, de Harper Lee, și Sub aceeași stea, de John Green.
La categoria nonficțiune, cartea lui Mark Manson, Arta subtilă a nepăsării: O metaforă nonconformistă pentru o viață mai bună a fost cea mai citită de anul acesta. Cât despre cărțile lansate anul acesta, Femeia de la fereastră, de A.J. Finn, inspirată de filmele lui Hitchcock, a fost printre preferatele cititorilor.
Iată care au fost însă cele mai citite cărți clasice anul acesta:
În Să ucizi o pasăre cântătoare, Harper Lee tratează teme importante ca educaţia, rasismul din societatea interbelică americană şi lipsa de imparțialitate a justiţiei.
Romanul este plasat într-un mic oraș din Alabama şi are ca personaje centrale familia Finch: micuţa Scout, fratele ei, Jem, şi tatăl lor, Atticus. Acesta este un părinte nonconformist al acelor vremuri, încurajând dezvoltarea independentă a copiilor săi, fără prejudecăţi sociale.
Romanul este conturat în jurul procesului lui Tom Robinson, un mulatru care este adus în fața tribunalului de către Bob Ewell, deoarece se presupune că ar fi abuzat-o sexual pe fiica acestuia, Mayella Ewell. Atticus este desemnat “avocat al apărării”, fapt ce aduce multe schimbări în viața lui și a celor din jur. Povestea este spusă de Scout ajunsă la vârstă adultă, dar rememorând din perspectiva copilului.
Scott Fitzgerald a scris un roman somptuos, o poveste de dragoste în care combină luxul, infidelitatea și dragostea obsesivă.
E anul 1922 când misteriosul Jay Gatsby își face apariția în West Egg, Long Island, și începe să dea cele mai opulente petreceri din zonă. Toată elita vrea să fie invitată la petrecerile lui. Dar marele Gatsby e departe de a fi un bărbat stăpân pe sine. În sufletul lui a rămas un băiat sărac, chinuit și singuratic, care și-a construit o personalitate influentă cu un scop anume. Vrea să o recucerească pe Daisy Buchanan, vechea și singura lui dragoste. “Am să aranjez totul exact așa cum era înainte, îmi spuse dând din cap cu toată hotărârea. Daisy are să vadă și are să înțeleagă. În noaptea aceea îmi vorbi mult despre trecutul lui și am înțeles că voia să recâștige ceva, poate respectul pe care-l avea față de sine însuși și care trecuse în dragostea pentru Daisy. De atunci, viața lui devenise confuză, dezordonată, însă credea că, dacă s-ar putea întoarce o dată în punctul de plecare și dacă avea după aceea s-o pornească din nou încet, atent, ar fi putut înțelege care era lucrul acela tainic, de neînțeles… Într-o seară de toamnă, cu cinci ani înainte, se plimbaseră împreună pe o stradă acoperită de frunze și ajunseseră într-un loc unde nu mai erau arbori și pavajul scânteia alb sub lumina lunii. Se opriseră acolo și se întorseseră unul spre celălalt. Era o seară răcoroasă, învăluită în atmosfera aceea ciudată pe care o simți primăvara sau toamna, când se schimbă vremea”.
Dar Daisy e căsătorită, acum, cu Tom Buchanan. Cei doi soți nu sunt fericiți, iar Tom o înșală pe Daisy, care învață să-și ascundă foarte bine sentimentele. După ce Gatsby şi Daisy se reîntâlnesc, petrecerile se răresc, dar întâlnirile lor amoroase sunt tot mai dese. Gatsby nu se mulțumește cu asta, fiind bântuit de trecut.
Marele Gatsby e o poveste de dragoste aflată la granița dintre frumusețe poetică și realism brutal, scrisă într-un ritm alert, plină de ironie, dramă, romantism și magie.
În 1948, când a scris romanul, George Orwell își imagina anul 1984 într-o viziune sumbră. În 1984, Oceania, Eurasia şi Estasia sunt cele trei puteri care duc un continuu război fără altă cauză în afară de cea de a menţine vie frica oamenilor, pentru a-i putea controla.
În Oceania, guvernul are patru ministere. Cu cât denumirile acestora sunt mai romantice, cu atât mai meschine sunt interesele lor: “Ministerul Adevărului, care se ocupă cu știrile, cu educația și cu artele frumoase; Ministerul Păcii, care se ocupă cu războiul; Ministerul Iubirii, care se ocupă cu menținerea ordinii și disciplinei, și Ministerul Abundenței, care răspunde de treburile economice”. De fapt, Ministerul Adevărului modifică trecutul, cel al Păcii întreține războiul, Ministerul Iubirii se luptă cu cei care nu vor să se conformeze, care încă vor să gândească singuri şi care vor să își păstreze memoria individuală, ajungând să-i tortureze pe răzvrătiți, iar cel al Abundenței înfometa populația.
Oceania cuprinde cele două Americi, Marea Britanie, Australia şi regiunea de sud a Africii. În Oceania, mai precis în Londra, locuiește și Winston Smith, cel care îndrăznește să încerce să-și păstreze amintirile nealterate, notându-și totul într-un jurnal – lucru interzis de societate. Când o întâlnește pe fata de la Secția de Literatură începe să-și dorească și mai tare câteva momente de intimitate petrecute în locuri nemonitorizate. Pentru că, da, toată lumea este atent urmărită de camerele de supraveghere montate peste tot și monitorizate de Fratele cel Mare.
Ferma animalelor, de George Orwell, e o alegorie subtilă despre Revoluția Rusă și despre instaurarea comunismului.
Domnul Jones e un fermier căruia îi place băutura și care trăiește la Conac, o fermă mare, în care animalele nu sunt tratate precum ar merita. Dar animalele au rațiune și pornesc o revoltă împotriva fermierului, pentru că se consideră nedreptățițe și se vor libere: “Omul este singura ființă care consumă fără să producă. El nu dă lapte, nu face ouă, e prea slab ca să tragă plugul, nu poate fugi destul de repede ca să prindă iepuri. Cu toate acestea, omul e stăpân peste toate animalele. El le pune la muncă și le dă înapoi abia cât le este necesar ca să nu moară de foame: restul păstrează pentru el”. Logica animalelor nu e departe de adevărul politic al vremurilor de atunci și, poate, al celor de acum.
Dintre toate animalele, porcii se fac remarcați. Tot unul dintre porci, Seniorul, este cel care le bagă în cap vacilor, cailor, măgarilor, câinilor și găinilor că omul profită de ele şi că, dacă l-ar înlătura pe om, animalelor le-ar fi mult mai bine muncind pentru ele însele. Porcii sunt singurele animale din fermă care impun respect și dau ordine, dar sunt și singurii care nu respectă propriile reguli.
Ferma animalelor denunță ipocrizia tiraniilor care s-au bazat inițial pe doctrine care promovau libertatea şi egalitatea, e o fabulă clasică plină de suspans, care poate fi citită în cheie politică sau nu neapărat.
În anii ’80, președintele american e ucis, iar Statele Unite sunt conduse de un nou regim politic teocratic (în care Dumnezeu sau o zeitate este considerat conducător suprem al statului) numit Galaad. Degradarea mediului face ca majoritatea populației să fie infertilă. Acest început de roman este perfect pentru crearea unei distopii, iar Margaret Atwood folosește ficțiunea istorică și speculativă pentru a-și duce la bun sfârșit romanul, într-un mod magistral.
Femeile au fost principalele victime ale regimului teocratic. Le-a fost interzis dreptul la muncă și accesul la bani, fiind împărțite în categorii: Soții, Marthe, Slujitoare, Mătuși, Econoneveste. Ele își pierd ientitatea și pierd și drepturi banale, cum ar fi acela de a se da cu cremă de mâini. Barbații, la rândul lor, erau Comandanți, Agenți sau Îngeri. Cei care nu “corespundeau”, femei și bărbați deopotrivă, erau trimiși în Colonii, la moarte sigură. Romanul este structurat în jurul slujitoarei numite Offred.
Margaret Atwood acum în vârsta 78 de ani, a publicat Povestea slujitoarei în 1985. Ea a declarat, mai apoi, că s-a inspirat, parțial, din istoria regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu, care a forțat creșterea natalității în România prin interzicerea metodelor contraceptive și a avorturilor, ceea ce a dus la nenumărate decese în rândul femeilor. “Fiecare maltratare, restricție sau tortură are un precedent din lumea reală. Distopia romanului este distopia noastră”, a spus scriitoarea.
Povestea slujitoarei a câștigat premiul Arthur C. Clarke, acordat celui mai bun roman științifico – fantastic publicat în Marea Britanie. Serialul adaptat după romanul lui Margaret Atwood a luat în 2017 premiul Emmy pentru cel mai bun serial dramatic.
Santiago este un tânăr păstor din Andaluzia, Spania. După ce are de două ori același vis, merge la o tigancă care îi dezleagă semnificația visului. Astfel, tânărul află că visul îl va conduce spre o comoară fără seamăn, așa că Santiago își vinde oile pentru a călători spre Africa de Nord.
În drumul său, Santiago îl întâlnește pe alchimist, alături de care învață tot felul de lucruri despre viață. Chiar și după despărțirea de alchimist, tânărul pastor își continua drumul inițiatic, chiar dacă nu ajunge acolo unde își imagina.
Alchimistul este o carte care teoretizează dragostea, care vorbește despre valoarea banilor și a prieteniei, o carte cu lecții de viață: „Când îţi doreşti un lucru, tot Universul conspiră pentru ca să-ţi realizezi visul, spuse Alchimistul, repetând cuvintele bătrânului rege”.
Mândrie și prejudecată este un roman clasic de dragoste, o carte care arată, într-un mod plăcut și amuzant, cât de înșelătoare pot fi aparențele. Acțiunea se învărte în jurul eroinei cărții, Elizabeth Bennet, care ajunge să-l cunoască pe domnul Darcy.
Domnul și doamna Bennet au cinci fiice: Jane, Elizabeth (pentru prieteni Lizzy sau Eliza), Mary, Catherine și Lydia. Doamna Bennet vrea ca cel puțin una dintre fiicele sale să se căsătorească cât mai repede, așa că, atunci când domnul Bingley, un burlac bogat închiriază o frumoasă moșie în vecinătate, își dorește cu tot dinadinsul ca acesta să-i cunoască fetele. În scenă apare însă și domnul Darcy, care, deși frumos și bogat, e cel mai înfumurat și mai mândru bărbat de pe fața pământului.
În timp, dincolo de prejudecățile de rang şi avere, domnul Darcy se lasă vrăjit de Lizzy, care are mult prea mult spirit critic decât i-ar fi fost permis în acea epocă, dar și mult orgoliu.
Jurnalul scris de Anne Frank și publicat în 1947 este un document monumental despre natura indestructibilă a spiritului uman.
Anne Frank și familia ei s-au ascuns vreme de doi ani în spatele unei clădiri de birouri din Amsterdam, pentru a scăpa de ororile forțelor de ocupație naziste. Jurnalul reprezintă notițele Annei Frank din acea perioadă, înregistrarea întâmplărilor cărora le-a fost martoră.
Avea 13 ani când a intrat într-o anexă a sediului firmei patronate de tatăl său, de teama deportării în lagăr. Pentru cititorii tineri, dar nu numai – pentru toți cei care nu au trăit pe pielea lor ororile naziste – cartea este mărturia scrisă a faptului că cineva, cândva, a putut supraviețui o vreme, îndurând cele mai groaznice momente din istorie, păstrându-și calitățile umane.
Iată un mic fragment din Jurnal: “Nu știm prea bine ce atitudine să adoptăm. Până acum n-au ajuns la noi prea multe vești despre evrei și am preferat să ne păstrăm pe cât posibil buna dispoziție. Uneori, atunci când lui Miep i-a mai scăpat câte ceva despre soarta vreuneia dintre cunoștințele noastre, mama sau doamna Van Daan au izbucnit de fiecare dată în plâns, astfel încât Miep a socotit de cuviință să nu mai povestească nimic. Dussel a fost însă asaltat imediat cu întrebări, iar întâmplările povestite de el erau așa de înfiorătoare și barbare, încât nu puteau să ne intre pe o ureche și să iasă pe alta. Totuși, după ce efectul acestor vești se va mai estompa, vom face din nou glume și ne vom tachina. Nu ne ajutăm nici pe noi și nici pe cei de-afară dacă vom continua să fim așa de abătuți ca acum. Și ce rost are să facem din Anexă o Anexă melancolică? Indiferent ce fac, n-am cum să nu mă gândesc la ceilalți, la cei care au plecat. Și dacă ceva mă face să râd, mă opresc numaidecât îngrozită și-mi zic în sinea mea că este o rușine să fiu așa de veselă. Dar oare trebuie să plâng toata ziua? Nu, nu pot, iar mâhnirea asta o să treacă și ea”.
Holden Caulfield e un adolescent de 16 ani, care se trezește exmatriculat de la școală cu doar câteva zile înainte de vacanța de Crăciun. Evenimentul nu e o noutate pentru el, întrucât fusese dat afară de la alte trei școli. Cum e nevoit să plece spre casă cu câteva zile înainte de data stabilită, decide să petreacă ceva timp prin New York, orașul lui natal, înainte de a merge acasă, unde mai mult ca sigur va fi pedepsit.
După ce ajunge la New York, Holden, care provenea dintr-o familie bogată, se cazează la un hotel sărăcăcios unde cunoaște la bar trei fete pe seama cărora se distreza aproape toată noaptea, pentru că erau „proaste și urâte”. Așa începe seria lui de aventuri adolescentine presărate cu tutun și alcool, prostituate, singurătate și tot felul de reflecții asupra morții.
De veghe în lanul de secară este cartea de capătâi a adolescenței. Romanul tratează aventurile unui personaj cu probleme de adaptare, manii și persecuţii închipuite.
O buclă în timp este o carte SF pentru copii. După ce află că teseractul – ceva despre care tatăl lor, dispărut de mulți ani, vorbea adesea – există, Meg și fratele ei, Charles, merg în pădure la doamna Ce. Pe drum, îl întâlnesc pe Calvin, cu care se împrietenesc. Cei trei pornesc într-o aventură fantastică prin spaţiu şi timp, în căutarea tatălui dispărut. Astfel, ajung să le întâlnească și pe doamnele Care și Cine.
În această buclă în timp, copiii afla că, în Univers, se poartă un război în care a fost prins și tatăl lor, un război între o forță întunecată, care vrea uniformizarea tuturor ființelor, și toate planetele. Dacă unele plante au fost învinse deja, Pământul continuă să lupte și își trimite în arena cosmică cei mai buni luptători: Iisus, Leonardo da Vinci, Einstein, Marie Curie, Ghandi, Buddha, Beethoven și mulți alți oameni de seamă de pe Pământ.
Din acest roman, copiii pot afla multe informații utile despre țări, președinți, războaie și tratate de pace, dar și tot felul de informații științifice.
Ție ce cărți ți-au plăcut cel mai mult dintre cele citite anul acesta și ce plănuiești să citești anul viitor?
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.