Romanele care aduc fantezie și confort emoțional sunt de multă vreme populare în Japonia și Coreea de Sud, iar mai recent se bucură de succes și la nivel global. Cititorii de ficțiune vindecătoare spun că oferă liniște în perioadele haotice.
În vremuri dificile, cititorii se îndreaptă către ficțiune vindecătoare, notează cei de la The New York Times într-o analiză pe tema acestui stil literar care a pornit din Japonia și Coreea, dar care abia recent a început să se extindă în restul lumii.
Romanele lejere, cu o notă de inocență și „nevinovate” sunt de obicei numite „romane vindecătoare” de către cititori. Aceste romane sunt cele pe care le poți citi confortabil, fără să consumi multă energie. Sunt lipsite de intrigi dificile sau complexe și se concentrează pe empatie, vindecare, confort, curaj și solidaritate.
De obicei, întâmplările se desfășoară în locuri precum mici magazine de cartier, cafenele sau librării, unde personajele se întâlnesc și își spun poveștile. Pe măsură ce parcurgi poveștile personajelor, te simți mai consolat și mai încurajat în propria ta viață. În general, există chiar o grafică specifică pe coperta unei astfel de cărți – poate fi o casă sau un magazin, o imagine de noapte cu lumini slabe sau o pisică.
În cartea lui Toshikazu Kawaguchi decorul e clasic pentru o carte de ficțiune vindecătoare: o cafenea magică din Tokyo. De ce e magică? Pentru că, în acest loc, de peste 100 de ani, clienții pot călători în trecut, în timp ce cafeaua lor, pregătită cu multă artă, se răcește. Ca magia să aibă loc, există și reguli: trebuie să te așezi pe un scaun anume și să te întorci în prezent înainte să se răcească cafeaua. Altfel, apar consecințele.
Romanul explorează tema întoarcerii în timp și consecințele acestei întoarceri prin patru povești separate, dar interconectate. E despre oameni obișnuiți care se confruntă cu pierderi și regrete și care își doresc să schimbe trecutul.
„Un comentariu pe care îl primesc frecvent este: cărțile tale m-au ajutat să mă vindec,” a spus Kawaguchi în timpul unei vizite la New York în această toamnă.
Tot magie, de data aceasta într-o bibliotecă. Nora Seed se simte inutilă. Pisica i-a murit, fratele ei pare că nu mai are vreun interes față de ea și, în plus, a fost concediată. Nimeni nu are nevoie de ea, așa că, într-o noapte, încearcă să se sinucidă. În schimb, Nora dă peste o bibliotecă ciudată, în care fiecare carte e despre o versiune a vieții ei, dacă ar fi făcut alte alegeri.
Personajul lui Matt Haig are șansa să îndrepte lucrurile greșite din viața de până atunci. În loc de o viață plină de durere și de regrete, cum ar fi să aibă viața perfectă?
O altă caracteristică a cărților de ficțiune vindecătoare e faptul că au toate aceeași atmosferă. Se simte ca o vindecare. După ce le citești te simți mai bine, chiar dacă, citindu-le, poți să și plângi.
Iernile sufletului, de Katherine May, e o carte în care autoarea adună tot felul de amintiri și face tot felul de asocieri legate de perioade în care a făcut față anumitor dificultăți, inclusiv boală și schimbări profesionale. May explorează puterea odihnei și a retragerii pentru vindecare, folosind analogia „iernatului” pentru a face față durerii și tristeții.
Cartea este una dintre cele mai potrivite dacă vrei să înveți să trăiești în toate anotimpurile vieții tale și să gestionezi perioadele de epuizare și de durere. Nimic nu merge numai bine, toate lucrurile fluctuează. Dar e important să accepți și momentele grele și să înveți să le privești mai degrabă ca pe niște șanse de a te dezvolta.
Ne întoarcem la literatura asiatică. Autorul japonez Satoshi Yagisawa dă, prin această carte, un exemplu clasic de ficțiune vindecătoare.
Librăria Morisaki aparține familiei lui Takako, o tânără de 25 de ani, de generații întregi. Ascunsă într-un colț liniștit de stradă într-un cartier de anticariate din Tokyo, acest paradis al iubitorilor de cărți pare să atragă pe toată lumea, mai puțin pe moștenitoarea buticului de cărți second-hand.
Când Takako află că iubitul ei vrea să se căsătorească cu altcineva și rămâne fără alt loc unde să meargă, cu inima frântă acceptă invitația unchiului ei, Satoru, de a locui gratuit în camera de deasupra librăriei.
Japoneza Hiro Arikawa a scris o carte simplă care a devenit rapid bestseller internațional. Pe scurt, e povestea unui bărbat, Satoru Miyawaki, care călătorește cu un motan vagabond – Nana.
Satoru se apropie de Nana pentru că seamănă foarte mult cu Hachi, pisica lui de când era mic și căruia îi rămăsese fidel toată viața. După ce e salvat și îngrijit de Satoru, lângă care trăiește bine-mersi o perioadă de aproximativ cinci ani, Nana pleacă într-o călătorie, fără să știe unde și fără să-i pese. Tot ce contează pentru el e să stea alături de iubitul lui Satoru, pe locul din față al dubiței lui argintii. Totuși, scopul călătoriei e ca omul să-i caute tot felul de potențiali viitori stăpâni.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.