Atunci când citești cărți de non-ficțiune îți dorești ca ele să îți scurtcircuiteze – la figurat – modul în care gândești. Să modifice felul în care înțelegi realitatea și în care privești lumea. Pe acest lucru ne-am bazat când am făcut această selecție de cărți. Ceva se va schimba înăuntrul tău după ce le vei citi.
Dacă îți place să citești, cel mai probabil îți place și să contempli la tot felul de idei legate de viață și, de ce nu, moarte. Probabil că ești în căutarea unor momente de revelație, în urma cărora rămâi mut de uimire sau, dimpotrivă, simți că lucruri neînțelese până atunci ți se clarifică în minte.
Curiozitatea este una dintre cele mai importante calități ale ființei umane. Și, ca să îți satisfaci tot felul de curiozități, cel mai bine este să citești cărți de non-ficțiune. Sigur, beletristica îți dezvoltă imaginația, dar cărțile de non-ficțiune parcă așază piesele ca de puzzle ale creierului într-un tot unitar, atunci când citești ceva care se potrivește cu filosofia ta de viață.
Aveți, mai jos, o selecție de cărți despre care noi credem că pot avea acest efect lămuritor și uimitor deopotrivă atunci când le citești. Pregătește-ți un creion. Vei avea multe de subliniat, ca să meditezi la ele și mai târziu!
În căutarea fericirii este un fel de copil vitreg printre cărțile despre cum poți să dobândești fericirea. Nu e la fel ca altele, pentru că încearcă să te convingă că nici măcar nu ai habar ce te face fericit. Așa că de ce să te stresezi pe această temă?
Daniel Gilbert e un psiholog celebru de la Harvard care are avantajul că vine cu niște experimente care îți arată exact cât de defectuoasă și subiectivă este mintea umană. Citind cartea lui, îți vei da seama cât de greșit judecăm noi, oamenii, lucrurile care ne-au făcut fericiți în trecut, pe cele care ne-ar putea face fericiți în viitor și pe cele care ne fac fericiți în prezent.
De fapt, ideea lui Gilbert se rezumă la faptul că fericirea are prea puțin de-a face cu ceea ce nu se întâmplă în viață și mai mult cu felul în care alegem să privim lucrurile. Teoria lui este că fiecare om are un fel de sistem imunitar psihologic, un fel de generator care face ca mintea umană să explice experiențele trecute, proiecțiile viitoare și situațiile actuale astfel încât să ne menținem un nivel moderat de fericire. Și, când acest sistem imunitar eșuează, picăm în ceea ce numim depresie sau criză existențială.
Dacă ești interesat de comportament economic și luarea de decizii iraționale, dacă vrei să citești o carte care vorbește despre fericire fără să o idealizeze, citește această carte!
Dincolo de scrierile lui bombastice și retorica furibundă, Friedrich Nietzsche a scris cu o logică rece și aspră opere de o luciditate uimitoare. Genealogia moralei este, poate, cea mai scurtă și mai influentă lucrare a lui, cea mai completă. În cele trei eseuri care au, în total, în jur de 100 de pagini, Nietzsche a condensat mai multe idei.
În orice populație există un grup de oameni care sunt mai talentați sau mai inteligenți decât media. Să le spunem cei Puternici. La fel, există un grup de oameni care sunt mai puțin talentați și mai puțin inteligenți. Să le spunem cei Slabi. Cei Puternici vor câștia în mod natural puterea în societate, pentru niciun alt motiv decât acela că sunt mai capabili decât cei Slabi.
Printr-o serie de argumente logice, filosoful îți arată că, în timp, cei Slabi ajung să aibă credințe etice care le justifică poziția: că oamenii au nevoie de ajutor și de acte de caritate, că cei bogați trebuie să renunțe la o parte din posesiile lor în favoarea celor săraci, că trebuie să trăiești pentru alții, nu pentru sine. Nietzsche numește acest comportament Moralitatea Sclavului.
Moralitatea Sclavului și Moralitatea Stăpânului au fost în contradicție în orice societate din orice istorie și multe dintre conflictele politice și sociale sunt efecte secundare ale acestei lupte. Filosoful german mai crede și că Moralitatea Sclavului e la fel de capabilă să corupă și să asuprească o societate precum este Moralitatea Stăpânului, iar exemplul dat de el este creștinismul.
O altă ideea a lui este că Moralitatea Sclavului a sugrumat cele mai importante caracteristici ale omului, cum ar fi creativitatea, inovația, ambiția și fericirea în sine.
Nassim Taleb are câteva idei revoluționare. Una dintre ele este că, deseori, cele mai influente evenimente istorice sunt cele care au fost cel mai puțin anticipate – acestea sunt numite evenimentele „Lebăda neagră”. O altă idee este că noi, ca oameni, suntem înclinați să nu putem observa în egală măsură numărul de evenimentelor întâmplătoare din viețile noastre și impactul pe care aceste evenimente aleatorii îl au asupra noastră. Taleb consideră că, din cauza dezvoltării tehnologiei, evenimentele de tip „Lebăda neagră” devin mai frecvente și mai influente decât oricând și că ar trebui să ne construim niște sisteme care să ne ajute să fim „antifragili”, adică să ne construim viețile și societățile în așa fel încât să beneficiem de pe urma evenimentelor neașteptate majore.
Una dintre frazele care poate atrage atenția este aceasta: „Dificultățile sunt lucrurile care trezesc geniul”. De fapt, autorul cărții Antifragil, expert în domeniul riscului şi probabilităţilor, demonstrează că majoritatea lucrurilor au beneficii de pe urma dezordinii, volatilităţii, haosului şi factorilor de stres.
Cartea lui Eric Hoffer e despre motivele pentru care oamenii recurg la fanatism, fundamentalism sau alte ideologii extremiste. Este o analiză a naturii mișcărilor de masă și a modului în care individul devine fanatic.
Hoffer indică atât tipurile de personalitate ale celor care au potențial de a deveni fanatici, cât și motivele celor care aderă la diferite mișcări, indiferent ca sunt politice, sociale, religioase sau de altă natură.
Un aspect interesant notat de Hoffer este că mișcările de masă sunt interșanjabile și că ele tind să atragă același tip de adepți și să folosească aceleași tactici, indiferent că sunt radicale sau reacționare și au valori diferite, la nivel declarativ.
Ar trebui să citești această carte, dacă vrei să afli de ce renunță oamenii la identitățile lor pentru alte cauze, de multe ori nejustificate, dacă te întrebi cum de sunt posibile revoluțiile și războaiele și dacă vrei să citești o lucrare scrisă bine, într-un limbaj accesibil.
Pentru cei care au curaj, pentru cei care nu au curaj, pentru cei cărora le e frică de moarte, dar și de viață, pentru noi toți este Privind soarele în față. Cartea lui Irvin D. Yalom e despre moarte. Un subiect greu de digerat, mai ales în aceste zile, în care suntem atât de conștienți de fragilitatea vieții.
Una dintre ideile lui Yalom – scriitor, dar și doctor în psihiatrie – este că, odată confruntaţi cu ideea propriei morţi, suntem inspiraţi să ne rearanjăm priorităţile, să comunicăm mai profund cu cei pe care îi iubim, să ne bucurăm intens de frumuseţea vieţii şi suntem dispuşi să riscăm mai mult pentru a ne simţi împliniţi.
Yalom vorbește despre moarte și diferite abordări pe care le putem avea în fața ei prin intermediul pacienților lui. Frica de moarte ia diferite forme. În unele cazuri, poate fi considerată ipohondrie, în unele cazuri poate duce – paradoxal – la sinucidere, iar în multe cazuri duce la o viață trăită așa cum nu-ți dorești. Yalom spune că e bine să ne împăcăm cu moartea, pentru că oricum nu o putem evita. Ușor de zis, greu de făcut. Nu poți să privești soarele în față, așa cum nu poți să privești moartea în ochi.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.