Primele rânduri contează enorm. Primele rânduri dintr-un articol, primele rânduri când scrii o scrisoare, primele rânduri când îi scrii cuiva pe messenger sau primele rânduri când îți scrii descrierea pe o aplicație de dating. Cu atât mai mare este miza când vorbim despre primele rânduri dintr-o carte.

Când sunt indecisă și iau o carte din librărie sau de pe rafturile unui anticariat, primul lucru pe care îl fac este să citesc începutul. Apoi mai deschid cartea o dată și pe la jumătate și mai citesc și de-acolo câteva fraze. Apoi, decid. O cumpăr sau nu. Iată de ce primele rânduri din cărți sunt extrem de importante, ele te captivează sau nu, îți stârnesc interesul sau te lasă rece.

Unele sunt provocatoare și seducătoare, altele sunt ironice sau descriu, pur și simplu, un fapt, un personaj sau un spațiu anume. Am selectat 10 cărți despre care credem că au niște prime rânduri convingătoare.

Primele rânduri din 10 cărți de referință

Dragoste în vremea holerei, de Gabriel García Márquez

Nici nu se putea altfel, mirosul de migdale amare îi amintea de fiecare dată de soarta iubirilor neîmplinite. Doctorul Juvenal Urbino l-a simțit de cum a pășit în casa cufundată în penumbră, unde fusese chemat de urgență, să se ocupe de un caz care pentru el încetase de mulți ani să mai fie urgent. (Gabriel García Márquez)

Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald

Pe vremea când eram mai tânăr şi mai influenţabil, tata mi-a dat un sfat care de atunci mi-a rămas mereu prezent în minte. Ori de câte ori ai poftă să critici pe cineva, mi-a spus, ţine seama că nu toţi oamenii au avut avantajele de care te-ai bucurat tu. Atât şi nimic mai mult. Dar cum totdeauna ne-am înţeles foarte bine din puţine cuvinte, mi-am dat seama că voia să spună mult mai mult. (F. Scott Fitzgerald)

Abatorul cinci, de Kurt Vonnegut

Cele ce urmează s-au întâmplat mai mult sau mai puțin. În orice caz, episoadele cu războiul sunt în mare parte autentice. E adevărat că un cunoscut de-al meu a fost împușcat la Dresda pentru că luase un ceainic care nu-i aparținea. (Kurt Vonnegut)

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Lolita, de Vladimir Nabokov

Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, sufletul meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mişcare în trei timpi, coborând pe valul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo. Li. Ta. (Vladimir Nabokov)

Străinul, de Albert Camus

Astăzi a murit mama. Sau poate ieri, nu știu. Am primit o telegramă de la azil: „Mama decedată. Înmormântarea mâine. Sincere condoleanțe”. Asta nu înseamnă nimic. Poate că a fost ieri. Azilul de bătrâni e la Marengo, la optzeci de kilometri de Alger. Voi lua autobuzul la ora două și voi sosi în cursul după-amiezii. (Albert Camus)

Clopotul de sticlă, de Sylvia Plath

Era o vară stranie, sufocantă, vara în care i-au electrocutat pe soţii Rosenberg, şi eu habar n-aveam ce fac în New York. O iau razna când vine vorba de execuţii. Când îmi închipui cum e să fii electrocutat, mi se face rău şi atunci numai despre asta scria în ziare – titlurile imense mă priveau cu ochii holbaţi la fiece colţ de stradă şi în dreptul gurilor de metrou igrasioase, mirosind a alune. (Sylvia Plath)

Ulise, de James Joyce

Solemn, rotofeiul Buck Mulligan venea dinspre capătul scărilor purtând un bol cu clăbuc peste care erau aşezate în cruce o oglindă şi un brici. Halatul galben, neîncins la mijloc, îi unduia încet în urmă, umflat de aerul blând al dimineţii. Ridică bolul întru înalt şi intonă:

— Introibo ad altare Dei. (James Joyce)

Pacientul englez, Michael Ondaatje

Se ridică în picioare în grădină, unde lucrase, și priveşte în zare. Simte o schimbare de vreme. Încă un suflu de vânt, un susur de sunete prin aer, şi înalţii chiparoşi se leagănă uşor. Ea se întoarce şi o porneşte în sus spre casă, sărind peste un zid pitic, simţind pe braţele dezgolite primele picături de ploaie. Traversează loggia şi intră repede în casă. (Michael Ondaatje)

Scrisorar, de Mihail Șișkin

Deschid Gazeta de seară de ieri şi acolo scrie despre noi doi. Scrie că la început va fi din nou cuvântul. Dar, deocamdată, la şcoală li se bagă în cap copiilor, tot pe stil vechi, că mai întâi a fost o explozie mare şi tot ce a existat s-a împrăştiat în toate părţile. Şi cum că toate ar fi existat dinainte de explozie — şi cuvintele încă nespuse, şi toate galaxiile văzute şi nevăzute. Tot aşa, în nisip trăieşte viitoarea sticlă şi firele de nisip sunt, iată, seminţele acestei ferestre dincolo de care tocmai a trecut în fugă un băieţel cu o minge băgată sub tricou. (Mihail Șișkin)

Minciuni pe canapea, de Irvin D.Yalom

Lui Ernest îi plăcea la nebunie să fie psihoterapeut. Zi de zi, pacienții îl invitau în cele mai intime încăperi ale vieții lor. Zi de zi, el le aducea alinare, își făcea griji din pricina lor, le ușura disperarea. Iar în schimb, primea admirație și prețuire. De asemenea, și bani, deși Ernest deseori se gândea că, dacă n-ar fi avut nevoie de bani, ar fi practicat psihoterapia gratis. (Irvin D. Yalom)