Chiar și cei mai buni scriitori au nevoie de un program de muncă pentru a nu-și abandona romanele. Află cum au scris 15 autori celebri și cum au reușit ei să impună o anumită rigoare muncii creatoare.

Dacă ție ți se întâmplă să amâni treaba pe care o ai de făcut – fenomentul se numește procrastinare – atât de mult încât rămâi în urmă sau, în unele cazuri, te simți atât de descurajat încât nici nu te mai apuci de ea, imaginează-ți cât de greu este pentru cei care au profesii liberale să respecte o anumită disciplină de lucru. Și, când spun asta, mă refer îndeosebi la artiști. Însă, pentru că noi aici, la Printrecarti.ro, vorbim despre literatură, îmi voi îndrepta atenția către scriitori.

Probabil că e ușor să te pierzi în visare și în tot felul de preocupări facile atunci când nu ești obligat să ai un ritm de lucru bine pus la punct, dar scriitorii au și ei un program. Am aflat rutinele zilnice a 15 autori celebri și ți le împărtășesc și ție, ca o curiozitate și, eventual, ca să te ajute să nu te descurajezi și să-ți organizezi mai bine activitățile. Detaliile acestea îți vor fi de folos mai ales dacă ai și tu o activitate artistică. Știi doar că mulți dintre artiști spun că talentul este doar o parte din ceea ce duce la un rezultat bun. Restul este suma a multă muncă și disciplină.

Cum au scris 15 autori celebri

1. Stephen King: “Încerc să scriu șase pagini pe zi”

Autorul de romane thriller Stephen King a scris peste 50 de romane și a vândut peste 350 de milioane de exemplare într-o carieră care durează de peste 40 de ani, potrivit medium.com. Într-un interviu cu autorul cărții Urzeala Tronurilor, George R. R. Martin, acesta l-a întrebat pe Stephen King cum face de scrie atât de repede și de mult. Iată un extras din interviu:

“Martin: Cum reușești să scrii atât de multe cărți și atât de repede? Mă gândesc “Ah, ultimele șase luni au fost grozave, am terminat trei capitole”. Dar, în timpul ăla, tu termini trei cărți.

King: Uite care e treaba. Sunt cărți și cărți. Felul în care eu lucrez presupune că încerc să scriu șase pagini pe zi. Când lucrez, lucrez zi de zi, trei, patru ore, și încerc să obțin șase pagini care să fie destul de curate. Așa că, dacă am un manuscris de – să zicem – 360 de pagini, asta înseamnă, practic, două luni de muncă. Presupunând că merge bine”.

În caz că te întrebi, rutina de dimineață a lui Stephen King arată, de obicei, cam așa: “Beau un pahar de apă sau o ceașcă de ceai. Există un moment anume când mă așez, undeva între 8.00 și 8.30, undeva în jumătatea asta de oră. Îmi iau vitaminele și pun muzică, stau pe același scaun, iar hârtiile mele sunt aranjate în aceleași locuri… Scopul pentru care fac toate aceste lucruri în același fel în fiecare zi pare să fie o cale de a-i spune minții că, în curând, urmează să viseze”.

2. Haruki Murakami: Repetiția e un lucru important

Într-un interviu realizat la Paris în 2004, Haruki Murakami și-a dezvăluit rutina zilnică și obiceiurile care au făcut din el unul dintre cei mai de succes autori celebri din zilele noastre.

“Când sunt în dispoziția de a scrie un roman, mă trezesc la ora 4.00 dimineața și lucrez cinci-șase ore. După amiază, alerg 10 kilometri sau înot 1,5 kilometri (sau amândouă), apoi citesc puțin și ascult muzică. Mă pun în pat la 9.00 seara”, spune Murakami. “Mențin această rutină fără schimbări. Repetiția în sine devine un lucru important, e o formă de hipnoză. Mă hipnotizez pe mine însumi ca să ajung la o stare mentală mai profundă. Dar, ca să menții o astfel de repetiție pe o perioadă mare de timp – de la șase luni la un an – e nevoie de multă forță fizică și psihică. Din punctul acesta de vedere, a scrie un roman e ca un antrenament de supraviețuire. Forța fizică este la fel de necesară ca sensibilitatea artistică”, mai spune scriitorul japonez.

3. Ernest Hemingway: “Scriu în fiecare dimineață”

Într-un interviu acordat în 1954, Ernest Hemingway, care avea pe-atunci 55 de ani, a vorbit, în sfârșit, despre rutina lui de a scrie.

“Când lucrez la o carte sau la o povestire, scriu în fiecare dimineață, cât mai curând după ce se luminează. Nu e nimeni care se te deranjeze și e răcoare sau frig și te apuci de scris și te încălzești în timp ce scrii. Citești ce ai scris și, cum întotdeauna te oprești atunci când știi ce urmează să se-ntâmple, continui de acolo. Scrii până când ajungi într-un punct în care încă mai ai sevă și știi ce se va întâmpla mai departe; te oprești și încerci să trăiești până a doua zi, când „lovești” din nou. Ai început la șase dimineața, să zicem, și s-ar putea să continui până spre prânz sau să termini înainte de amiază. Când te oprești ești la fel de gol – și în același timp niciodată gol, ci plin – așa cum ești după ce ai făcut dragoste cu o persoană pe care o iubești. Nimic nu te poate răni, nimic nu se poate întâmpla, nimic nu înseamnă ceva până a doua zi, când o faci din nou. Însă e greu să treci de așteptarea până a doua zi”.

4. Maya Angelou: “Încerc să mă apuc în jur de 7.00 și să lucrez până la 2.00 după amiaza”

Maya Angelou a fost scriitoare, poetă și activistă pentru drepturile omului, dar și o autoare premiată pentru memoriile ei adunate în volumele I Know Why the Caged Bird Sings (Știu de ce cântă pasărea în colivie, autobiografie care nu a fost încă tradusă în limba română).

Autoarea și-a povestit programul zilnic în detaliu, de dimineața până noaptea: “De obicei mă trezesc la 5.30 și sunt gata să-mi beau cafeaua până la 6.00, de obicei cu soțul meu. El pleacă la serviciu pe la 6.30, iar eu merg la al meu. Păstrez închiriată o cameră de hotel unde îmi fac treaba – o cameră minusculă, unde e doar un pat și uneori, când o găsesc, o chiuvetă. Păstrez, în această cameră, un dicționar, o Biblie, un pachet de cărți de joc și o sticlă de vin sherry. Încerc să ajung acolo în jur de 7.00 și să lucrez până la 2.00 după amiază. Dacă merge prost, stau până la 12.30. Dacă merge bine, stau atât timp cât merge bine. E singuratic și e minunat. Corectez pe măsură ce lucrez. Când ajung acasă la 2.00, recitesc ce-am scris în ziua respectivă și apoi încerc să îmi scot aceste lucruri din minte. Fac duș, pregătesc cina, astfel încât, când vine soțul meu acasă, să nu fiu complet absorbită de munca mea. Avem o viață aparent normală. Bem ceva împreună și luăm cina. E posibil ca, după cină, să-i citesc ce am scris în ziua respectivă. Nu face comentarii. Nu încurajez comentarii decât din partea editorului meu, dar să aud cu voce tare ce am scris e un lucru bun. Uneori aud nepotrivirile și încerc să le corectez dimineața”.

5. Kurt Vonnegut: “Fac flotări şi abdomene tot timpul”

În 1965, Kurt Vonnegut, faimosul autor american cunoscut mai ales pentru romanul Abatorul Cinci, i-a scris o scrisoare soției lui, Jane, în care povestește ce face dimineața și ce obiceiuri de a scrie are zilnic.

“Mă trezesc la 5.30, muncesc până la 8.00, iau micul dejun acasă, muncesc până la 10.00, merg pe jos pe o distanță de câteva blocuri, fac câte o treabă, merg la piscina din apropiere, pe care o am la dispoziție, și înot o jumătate de oră, mă întorc acasă la 11.45, citesc scrisorile, iau masa de prânz. După-amiaza mă ocup de universitate, predau sau mă pregătesc pentru asta. Când mă întorc de la şcoală în jur de 5.30, îmi amorţesc intelectul care zbârnâie cu mai multe înghiţituri de scotch şi apă (Cinci dolari, redus la magazinul de băuturi, singurul din oraş. Sunt multe baruri, însă.), pregătesc cina, citesc şi ascult jazz (multă muzică bună la radioul de aici), mă bag în pat la zece. Fac flotări şi abdomene tot timpul şi mă simt de parcă aş deveni slab şi musculos, poate însă nu”.

6. John Steinbeck: “Abandonează gândul că vei termina vreodată”

În 1962, americanul câștigător al unui Premiu Nobel pentru Literatură John Steinbeck i-a scris prietenului său Robert Wallsten o scrisoare în care i-a dezvăluit acestuia cele mai bune șase strategii ale lui pentru productivitate, pentru a învinge procrastinarea și care-l ajută “să n-o ia razna”.

“Permite-mi să-ți ofer beneficiul experienței mele în confruntarea cu 400 de pagini goale de hârtie – îngrozitoare lucruri ce trebuiesc umplute. Ştiu că nimeni nu vrea cu adevarat să beneficieze de experienţa altuia, motiv pentru care, probabil, este și așa de ușor de oferit. Dar următoarele sunt unele dintre lucrurile pe care a trebuit să le fac pentru a evita să o iau razna.

1. Abandonează gândul că vei termina vreodată. Nu mai număra cele 400 de pagini pe care ai de gând să le scrii și scrie doar o singură pagină în fiecare zi. Ajută. În felul acesta, când vei ajunge să termini de scris, vei fi mereu surprins.
2. Scrie liber şi cât mai rapid posibil şi așterne totul pe hârtie. Nu corecta și nu rescrie niciodată până ce nu termini. Rescrierea în timpul procesului creativ este, de obicei, o scuză pentru a nu merge mai departe. În plus, interferează cu fluxul şi ritmul de scriere, care pot veni doar printr-un soi de asociere inconștientă cu materialul.
3. Uită de publicul larg. În primul rând, pentru că acel public fără nume și fără chip te va speria de moarte. Iar în al doilea rând, pentru că, spre deosebire de teatru, acesta nu există. În scris, publicul este format dintr-un singur cititor. Am constatat că uneori ajută să alegi o persoană – reală sau imaginară – şi să îi scrii ei.
4. Dacă o scenă sau un fragment te depășește și, cu toate acestea, încă mai crezi că vrei să o păstrezi, las-o așa cum e și treci mai departe. Când ai terminat totul te vei putea întoarce la ea. Și s-ar putea să constați că motivul pentru care ți-a dat bătăi de cap este acela că nu aparține întregului.
5. Ferește-te de o scenă care îți devine prea dragă, mai dragă decât restul. În cele mai multe cazuri se întâmplă să constați că este din alt tablou.
6. Dacă folosești dialoguri, rostește-le cu voce tare, în timp ce le scrii. Doar atunci ele vor căpăta rezonanța vorbirii”.

7. Ray Bradbury: “Scrie o povestire în fiecare săptămână. Nu e posibil să scrii 52 de povestiri proaste la rând”

Câțiva autori celebri de romane fantasy și horror și-au dezvăluit și ei rutinele. Printre aceștia, Ray Bradbury, a povestit în 2001 câteva lecții legate de viața lui de autor.

“Problema cu romanele este că poți să petreci un an întreg scriind unul și se poate să nu iasă bine pentru că încă nu ai învățat să scrii. Dar cea mai bună igienă pentru scriitorii începători sau intermediari este să scrie o grămadă de povestiri. Dacă poți să scrii o povestire pe săptămână – nu contează calitatea de început – măcar exersezi și, la sfârșitul anului, vei avea 52 de povestiri. Te provoc să scrii 52 de povestiri proaste. Nu vei reusi. (…) Îți fac un program pe care să-l urmezi în fiecare seară, unul foarte simplu. În următoarele mii de nopți, înainte de a merge la culcare, citește o povestire. O să-ți ia zece minute, 15 minute… pentru următoarele o mie de nopți”.

8. Alice Munro: “Am o normă de pagini”

Alice Munro a câștigat premiul Nobel și este o autoare de proză scurtă bine privită de critici. Într-un interviu acordat în 1994 revistei Paris Review, ea și-a împărtășit obiceiurile zilnice de lucru și strategiile de stabilire a unor scopuri.

“Scriu în fiecare dimineață, șapte zile pe săptămână. Scriu începând cu ora 8.00 și termin în jur de 11.00… Sunt atât de compulsivă încâ am o normă de pagini. Acum sunt compulsivă și în legătură cu cât de mult merg în fiecare zi…”, spunea scriitoarea, pe-atunci în vârstă de 63 de ani. “Cinci kilometri pe zi, așa că, dacă ratez o zi, știu că trebuie să recuperez. L-am văzut pe tatăl meu trecând prin aceleași lucruri. Te protejezi gândindu-te că, dacă ai toate aceste ritualuri, atunci nimic nu te poate doborî”, a mai spus Alice Munro.

9. Simone de Beauvoir: “Mă văd cu prietenii”

Tot într-un interviu acordat Paris Review, dar în 1965, scriitoarea franceză Simone de Beauvoir, totodată filosof și eseist, și-a împărtășit strategia prin care crea un echilibru între muncă și viața privată.

“Mai întâi, beau un ceai și apoi, pe la ora 10.00, încep să lucrez și o fac până la ora 1.00. Apoi, mă văd cu prietenii și, după, la ora 5.00 după amiaza, merg înapoi la lucru și continui până la 9.00. Nu am probleme în a relua firul după amiază. Seara merg la filme și ascult radio în apartamentul Beauvoir”, povestea celebra scriitoare.

10. John Updike:“Încerc să diversific ceea ce fac, iar versurile și poezia îmi sunt de ajutor”

Și tot în publicația Paris Review a apărut un alt interviu, în care John Updike – unul dintre cei trei autori care au câștigat Premiul Pulitzer pentru Ficțiune mai mult decât o dată – a împărtășit câteva sfaturi despre cum să te menții motivat chiar și când te plictisești muncind.

Iată ce spunea scriitorul în 1994: “Scriu în fiecare dimineață. Încerc să diversific ceea ce fac, iar versurile și poezia îmi sunt de ajutor. Când mă înham la un proiect de durată, încerc să rămân la el chiar și în zilele plictisitoare. Totuși, pentru fiecare roman pe care l-am publicat, a rămas unul neterminat sau abandonat. Unele nuvele… sunt fragmente salvate și remodelate. În execuție trebuie să fie o “fericire” care nu poate fi intenționată sau predestinată. Trebuie să sune, să facă click, ceva”.

11. Henry Miller: “Când nu poți să creezi, poți să muncești”

În 1932, Henry Miller, autorul celebrelor Tropicul Cancerului, Tropicul Capricornului și Primăvara Neagră, a redactat o listă cu 11 porunci care l-au ajutat pe el să se țină de programul de muncă vreme de mulți ani.

1. Lucrează la un singur lucru pe rând până-l termini.
2. Nu mai începe alte cărți noi. Nu mai adăuga material nou la “Primăvara Neagră”.
3. Nu te agita. Lucrează calm, cu bucurie și cu nepăsare asupra sarcinii de care te ocupi.
4. Lucrează conform Programului, ci nu după cum ai chef. Oprește-te la timpul stabilit!
5. Atunci când nu poți crea, poți lucra.
6. Mai bine cimentează zilnic, decât să pui îngrășăminte.
7. Rămâi om! Întâlnește-te cu alți oameni, vizitează, bea, dacă ai poftă.
8. Nu fi cal de povară. Muncește doar din plăcere.
9. Renunță la Program dacă simți nevoia – dar revino la el a doua zi. Concentrează-te. Restrânge. Exclude.
10. Uită de cărțile pe care vrei le scrii. Concentrează-te la cea pe care o scrii acum.
11. Întotdeauna începe prin a scrie. Pictatul, muzica, prietenii, filmele, astea toate urmează după.

12. Lev Tolstoi: “Trebuie să scriu în fiecare zi fără greșeală”

Există mulți autori celebri, dar puțini ca Lev Tolstoi. Scriitorul rus a povestit el însuși cum să faci ca să te ții de ceea ce ți-ai propus, chiar dacă nu ai chef să faci nimic.

“Trebuie să scriu în fiecare zi fără greșeală, nu atât pentru succesul muncii, cât ca să nu ies din rutină”. Tolstoi își lua micul dejun care consta, în general, în două ouă fierte. După aceea nu mai mânca nimic până la 5.00 după amiaza. Apoi, la sfârșitul lui 1880, a început să ia masa pe la orele 2.00-3.00 după amiaza. Nu vorbea prea mult la micul dejun și curând se retrăgea în biroul său cu un pahar cu ceai. Tolstoi lucra în izolare, nimănui nu-i era permis să între în camera lui de lucru, iar ușile camerelor adiacente erau încuiate, ca să se asigure că nu va fi întrerupt.

13. Mark Twain: “În zilele caniculare (…) scriu în mijlocul uraganului”

Romancierul și jurnalistul Mark Twain, ajuns pe lista de autori celebri pentru Aventurile lui Tom Sawyer (1876) și Aventurile lui Huckleberry Finn (1885), a vorbit și el despre cum să-ți găsești propriul stil de lucru zilnic.

Rutina lui Mark Twain era simplă. Mergea la birou dimineața, după un mic dejun copios, și stătea acolo până la cină, adică în jurul orei 5.00 după amiaza. Cum sărea peste prânz și cum membrii familiei lui nu s-ar fi aventurat în apropiere de biroul său, reușea să lucreze neîntrerupt câteva ore bune. “În zilele caniculare deschid larg usa biroului, îmi fixez pe jos hârtiile cu bucăți de cărămidă și scriu în mijlocul uraganului, îmbrăcat într-o pânză ca cele din care se fac cămăși”, îi scria el unui prieten.

14. Charles Dickens era extrem de riguros când lucra

Celebrul scriitor britanic Charles Dickens avea niște ore de lucru invariabile. Fiul lui cel mare a spus că niciun funcționar n-ar fi putut să fie mai metodic sau mai ordonat decât tatăl său. “Nicio sarcină obișnuită, monotonă, convențională nu ar fi putut fi efectuată cu mai multă punctualitate sau cu o mai mare rigurozitate decât cea cu care și-a făcut el munca de imaginație și fantezie”.

Charles Dickens se ridica din pat la 7.00, lua micul dejun la 8.00 și se afla în birou înainte de 9.00. Stătea acolo până la 2.00, când lua o pauză scurtă, pentru prânzul cu familia. Uneori, în timpul prânzului părea că este în transă, mânca mecanic și de-abia scotea un cuvânt înainte de a se grăbi iar către biroul său.

Într-o zi obisnuită, putea să scrie aproximativ 2.000 de cuvinte, dar uneori reușea și dublu. În alte zile, de-abia reușea să scrie ceva. Cu toate acestea, nu se abătea ore întregi de la munca sa, fără ezitare, mâzgălind și uitându-se pe fereastră, ca să-i treacă timpul. Nopțile lui Dickens erau relaxate. Lua cina la 6.00 după amiaza, apoi petrecea seara cu familia sau prietenii, înainte să se retragă, la miezul nopții.

15. Jane Austen își ascundea hârtiile dacă apăreau musafiri

Autoarea romanului Mândrie și prejudecată, Jane Austen, a mărturisit cum a procedat ca să elimine lucrurile care îi distrăgeau atenția de la scris. Se trezea devreme, înainte de celelalte femei din casă – mama și sora ei –,și cânta la pian. La 9.00 punea micul dejun pentru toată familia (Jane Austen a avut o familie numeroasă, având șase frați și o soră), iar aceasta era sarcina ei principală în gospodărie. Apoi, se așeza să scrie în camera de zi, deseori cu mama și sora ei stându-i alături și croșetând în liniște. Dacă apăreau musafiri, își ascundea hârtiile și începea și ea să coasă. Cina, masa principală a zilei, era servită între 3.00 și 4.00. După aceea se purtau conversații, se jucau cărți și se bea ceai. Serile se petreceau citind cu voce tare din romane, iar în acest timp Jane Austen citea familiei ei ceea ce scria în perioada respectivă.